5,605 matches
-
Plecaseră să-și caute hrană în locuri ceva mai ospitaliere. Se intra într-un fel de letargie, de amorțeală generală. Ce era de făcut?? Pentru ce Doamne lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. (Psalmi 87) Gardul de nuiele împletite fusese cândva frumos, ca orice lucru nou făcut cu pricepere și dăruire. N-aș putea garanta că inițial, la momentul construcției, fusese neapărat o capodoperă. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cine ar fi avut curajul să absenteze de la "muncă voluntară" după ce semnase convocatorul în fața delegatului primăriei și a domnului milițian? Cine?? Gura!!... Și vâjâia fioros cu bastonul cauciucat, tăind aerul în sus și-n jos într-o sfântă și dumnezeiască mânie proletară. Iar pentru a ne convinge definitiv că atacul de schizofrenie paranoică s-ar putea materializa în orice moment, și-a pocnit demonstrativ carâmbul cizmei lustruite cu două lovituri scurte și îndesate de baston. Păi, cum?! Eu să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vreo 30 mă încântă încă. Pentru celelalte sunt gata să cer scuze... Sunt un apolitic de stânga A.B.Domnule Mircea Sântimbreanu, vă invit să privim puțin înapoi, spre Editura Albatros și perioada în care ați fost acolo director: cu mânie sau cu duioșie, nu-mi dau bine seama... Într-adevăr, am fost director la Editura Albatros până la data memorabilă de 7 ianuarie 1986. Desfacerea contractului de muncă a fost "cadoul" pentru ziua mea de naștere. Aceasta, după 12 ani în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cu câtă patimă îți vorbește de Rapid, câte întâmplări! Nu are păreri de rău și zice că viață a fost darnică, a primit tot ce și-a dorit. Și-a trăit viață așa cum a vrut. Nu e furioasă, nu ține mânie, vorbește frumos despre oameni, străzi, orașe... A fost fericită la Berlin și părea mai sănătoasă ca oricând; ei, da, acolo a renunțat și la medicamentele pe care le lua din nu știu ce motiv, nu mai are nici o importanță. Mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
intrigase la început cu întunecimea ei! Cât de apropiați de suflet îmi păreau acum străinii de mai devreme! Câtă iubire primeam și ce intensă era iubirea pe care, la rândul meu, o emiteam fără restricții! Cât despre ură, invidie, răzbunare, mânie, egoism... cine-și mai amintea de aceste noțiuni? Nu mă mai săturam de această nouă... hrană și aș fi vrut să comand stop scurgerii timpului. Exersam o stare de euforie conștientă, negenerată de vreun drog înșelător și periculos, ci doar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
acti‑ vist, a fost aparatcic. Ăștia sunt oameni la care ideologia comunistă a devenit adevărata lor natură. Sigur că dom‑ nul Iliescu, un om citit, dă dovadă în cele mai multe cazuri de o anumită civilitate, dar să te ferească Dumnezeu de mânia lui proletară ! Am trăit-o pe pielea mea când el era șeful UTC și ministru al Tineretului. A.M.P. : El e, din multe puncte de vedere, o persoană ambiguă. Pe de o parte, e fața asta civilizată - pe care eu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
raportare, sînt fleacuri. Marele păcate, deasupra celui trupesc, vituperat de Apostol în Corinteni, le crede a fi păcatul supărării și al enervării prin angajarea completă a persoanei. Aici aflăm marea nefericire care îl urmărește pe cel certat cu Domnul prin mînia purtată omului de un alt semen. Frica și prostia, alte păcate groaznice pe care creștinismul le respinge. Așa cum grijile nu te lasă să dormi sau, brusc, te deșteaptă la o bucată de noapte, la fel poate să se întîmple ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de unanimitate a puterii comuniste în curs de consolidare, iar glasul presei libere punea în pericol instaurarea dictaturii, în consecință va fi eliminată cu toată brutalitatea: "cele douăzeci și șase de dosare întocmite cu părtinire, cu ură și cu implacabilă mînie proletară nu vor putea da o judecată dreaptă, și n-au dat-o. Lotul ziariștilor: Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Ion Dumitrescu, Alexandru Hodoș, Romulus Dianu, Romulus Seișanu, Gabriel Bălănescu, Aurel Cosma, Pantelimon Vizirescu, Radu Demetrescu Gyr, Ilie Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
complicitate, noi, cei care am creat cu adevărat literatura bună după război, În vremuri potrivnice, ne-am bucurat pe tot Întinsul patriei și În toate straturile sociale. Toate acestea și altele să nu se creadă că le scriu sub semnul mâniei, al resentimentului sau al frustrării! Dumnezeu mi-a dăruit, ani lungi, prolificitate creatoare și o viață lungă, literară, care va Învinge nu puține calomnii grosolane (Breban, colonel de securitate!, Breban, agent de influență și altele, ceva mai insidioase, pregătite cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rareori ne-a surprins pe noi Înșine, de parcă un Înger teribil și atent ne sufla la ureche, În ora ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar... dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora reflecției calme, reci - atât cât o permite inflamarea vocației mele specifice, romantice sau postromantice! -, este ora bilanțului și, poate, mai știi, ora testamentară. Și nu aș fi la Înălțimea operei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi Înșine, de parcă un Înger teribil și atent ne sufla la ureche, În ora ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar... dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora reflecției calme, reci - atât cât o permite inflamarea vocației mele specifice, romantice sau postromantice! -, este ora bilanțului și, poate, mai știi, ora testamentară. Și nu aș fi la Înălțimea operei mele, atât cât este, dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meu este ora reflecției calme, reci - atât cât o permite inflamarea vocației mele specifice, romantice sau postromantice! -, este ora bilanțului și, poate, mai știi, ora testamentară. Și nu aș fi la Înălțimea operei mele, atât cât este, dacă aș arăta mânii nepotrivite, nedrepte, față de oameni și de gesturile lor. „Ne-dreptatea” mi-o păstrez mie, bidiviul nărăvaș care mi-a slujit de Pegas - și noi, prozatorii, avem dreptul la o locomoție năzdrăvană! - va trebui biciuit uneori când se’nchipuie buricul pământului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stalinistă, În Polonia, Iwaszkiewicz, un Sadoveanu polonez, scrie Maica Ioana a Îngerilor!Ă. Și În cazul „celor doi”, Titus Popovici și P. Dumitriu - acesta din urmă, În opurile sale penibile, Drum fără pulbere și Vânătoare de lupi, atacă și oferă „mâniei poporului” elementele cele mai curajoase și mai nobile ale națiunii: elita politică, bisericească și culturală supusă unui regim de exterminare la Canalul Dunărea-Marea Neagră și rezistenții În munți, foști ofițeri și soldați care, În complicitate cu sute și sute de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
haine. A stat în camera lui vreo zece minute. Nadine Allen îi aduce de la Mall, vor ajunge acasă pe la patru... - Poți să-mi dai numărul lui de celular? Marta a oftat - ceea ce m-a înfuriat, îmi amintesc scânteia aceia de mânie - și mi l-a dictat. - Vin imediat la hotel, am zis. Ne vedem în vreo douăzeci de minute. - Nu vrei să vorbești cu Sarah... După ce i-am închis Martei telefonul, am format numărul lui Robby. Am așteptat în dreptul ușii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
literară după criterii de partizanat politic. Ca și în epistolarul pe care-l semnează împreună cu Ionel Vianu (medic ce a protestat curajos contra internărilor abuzive - de fapt, arestării după model sovietic! - sub eticheta alienației mintaleă, Matei, dus de o sfântă mânie, confundă criteriile politice cu cele estetice, subsumându-le pe ultimele primelor, adică politicului. Se află, cum spuneam, în siajul grupului doamnei Monica Lovinescu și al soțului ei - grup susținut în țară de un G. Liiceanu sau G. Grigurcu, printre alți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a existenței pur și simplu, un modus vivendi „descoperit” de romanticii italieni și nemți, de fapt, o viziune asupra vieții. Nu, să nu ne rușinăm de istoria noastră și, când observ pe unii intelectuali veritabili de azi că o fac, mânia mea momentană nu este întrecută decât de amărăciune și nedumerire: cum e posibil, dacă nu ești un măscărici care vrea să atragă atenția asupra ta prin orice mijloace, cum e posibil să nu te bucuri în toată ființa ta că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
truculenți și profeții săi săriți de pe fix, cu un Iehova intervenționist, teribil de incorect (și care ar compărea, în zilele noastre, în fața tribunalului corecțional, pentru incitare la ură rasială și apologia crimelor de război). Din punct de vedere romanesc, Dumnezeul mâniei și al armatelor dovedește mai mult caracter decât Tatăl, mult mai blajin dar ciudat de tăcut, al unui Fiu care nu se întoarce cu adevărat spre El, fără succes, de altfel, decât în ultima instanță. I s-ar datora lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de viperă"), brutal cu discipolii săi ("nu voi m-ați ales pe mine, eu v-am ales pe voi"), sfătuindu-l pe unul să nu se ducă la înmormântarea părintelui său, recomandându-i altuia să-și urască familia, iute la mânie, tăios în replici, odios cu propria-i mamă ("Ce am eu a face cu tine, femeie?"), răutăcios cu cea care se arată bună cu el (mereu lângă cratiță, biata mea Marta), pe scurt, unul din acei săriți "care n-au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cruciații pătrundeau călare pe esplanada Moscheilor, călcând cu copitele indiferente ale cailor lor, evrei și musulmani. "Săriți! Al-Aqsa e în primejdie!" Șeicul Tamini denunță de la Nablus "un proiect rasist" vizând recucerirea muntelui Moriah și lansează chemarea la o "zi a mâniei". Există și precedente. Incidentele din 1996, ca urmare a deschiderii, fără acordul părții iordaniene, a tunelului Asmoneenilor, s-au soldat cu nu mai puțin de optzeci de morți palestinieni și cincisprezece israelieni. Cea mai mare parte a capitalelor arabe pun
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunt revelatori ai unei personalități de bază. Ei călătoresc într-un omnibuz care vrea s-o ia înaintea trenului în care-i îmbarcată lumea noastră, și există în miezul oricărui mesianism un fel de sfântă nerăbdare a celor ce așteaptă mânia Cerului, un "porniți odată vijelii dorite" o trăsătură comună tuturor celor care pregăteau Marele Amurg și celor care-l așteaptă pe Mesia. Speranța gonește ca vântul. O dovedește și viteza nebună cu care se deplasează oamenii lui Dumnezeu. Oameni-săgeți, îmbrăcați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ales acolo unde dreapta este la putere. "Nu sunteți evreu, n-aveți decât să plecați de aici", i-a spus unui călugăr un funcționar arțăgos, membru al partidului Shass. Este de înțeles acel "Vor să termine cu noi", exprimând atât mânie, cât și resemnare. Și toate acestea agravate de lenta extincție a măicuțelor clarisse, carmelite, benedictine, surori ale Carității, de sentimentul de abandon din partea protectorilor tradiționali, Vaticanul, Franța, Italia, abia temperat de revirimentul schițat pe linie charismatică. Consulatul Franței acționează cât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Eboli. Quand on ne veut pas écouter la raison, elle ne tarde pas à se faire sentir. Franklin. Ce sont les canons de la pensée! strigă Abd-el-Kader, contemplând mașinile Secolului, care imprimau 800 exemplare pe ceas. Tantem animis coelestibus irae. Atâta mînie în sufletele cerești. D.X. ciocoi, scoboară din casă nobilă, cum ar zice Rochefort, pe scara de serviciu. Voi aveți dreptul forței, eu am forța dreptului. Nulla est causa homini philosophari, nisi beatus sit. Sf. Augustin. Filosofii germani de la Leibnitz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai priceput că vine vremea să te echipezi de războiu. Cu mult înnainte, însă, de adunare tu nu dormeai. Nu de gânduri și griji, dragă, dar din pricină că înnainte de revărsarea zorilor caprarii au obiceiul să-și plimbe în lungul corturilor mânia serviciului lor. Cum răsare soarele, ochii lui de flăcări văd cu mirare că întreg regimentul nostru, cu ranița în spate, așteaptă ceasul plecării, care se prelungește câte odată până la 7 și până la 8, și chiar și până mai târziu. Soldații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile de când a murit căpitanul Ioanovici. Eram, la masă, la popotă, cu toții, și începuserăm a mânca supa. La amiază, căptanul Ioanovici, un om slab, blond, nalt, cu obrazul uscat, cu înfățișare nesimpatică, o fire închisă care-și închidea în sine mâniile și necazurile, trimisese o confidențială sublocotenentului Călciurescu, rezervist de-ai noștri, prin care îi făcea cunoscut că i-a dat două zile de arest, pentru că are cravată nereglementară și pentru că n-a raportat că nu este la instrucție. Fulgeanu, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Matei a vorbit cu Maria și despre Vasilică Popazu... Apoi în noaptea de înviere când se întoarce pribeagul vine izbucnirea bătrânului înpotriva lui Vasilică Popazu. O izbucnire teribilă, în care caută să demaște și să umilească pe acest Tartufe. Dar mânia bătrânului se întinde și asupra maiorului, ș-atuncea se hotărăște bătrânul să ee la țară pe Maria și pe Panaite nenorocitul. Viața la țară. O vizită la Voinea. Maiorul decade. Maria se hotărăște la un deplin sacrificiu, renunță la iubire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]