5,648 matches
-
un aer nefiresc, manevrînd stîngaci cadavrul, fără nici o precauție, ștergînd poate eventualele indicii ce ar fi putut permite cercetătorilor de la laborator să reconstituie scenariul crimei. Se năpusti spre el și-l dădu fără menajamente la o parte. Cu mîinile În mănuși de latex, desfăcu delicat mîinile mortului și, potrivind fascicolul lanternei asupra falangelor, examină fața lor interioară. Urmele erau acolo, pe arătător și pe degetul mijlociu. Imperceptibile urme de Înțepături identice cu acelea găsite de medicul legist pe degetele lui Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la mîini, Loïc Îl privea posac pe Lucas Fersen care, cu mîinile vîrÎte În mănuși de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre adjuncții lui Morineau, un tip de vreo patruzeci de ani cu fața străbătută de vinișoare și arborînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din centrul frunții ca la unicorni și, bineînțeles, invariabilul pulovăr în trei părți. În spatele lor stau Dora și cu avocatul ei. În partea opusă, tot în primul rând, stă avocatul acuzării, deocamdată singur, poartă ochelari negri ca și Masca și mănuși de piele. Judecătorul, căutând cu privirea prin sală... către avocatul acuzării: Judecătorul: Domnule avocat al acuzării, am dori să începem prin a prezenta acestei curți părțile în discordie... Adică mai pe scurt, unde este doamna acuzatoare? De ce nu este tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile care Îl fixau. Dindărătul acelui zid de politețe, cineva Îi azvârlea o mănușă de provocare. Dar el era gata să o ridice. — Asasinul crede că va scăpa ascunzându-se În spatele acestei enigme bolnave. Dar Florența mi-a pus În mână spada justiției, iar eu nu o voi depune Înainte de a-i fi retezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de mai multe ori privirea spre dânșii, cu o expresie perplexă. Apoi cei doi se apropiară. De cum ajunse, Baldo se opri rezemându-și singurul braț de masă și Îl fixă pe poet În ochi, semeț. Mâna sa, acoperită cu o mănușă grea din postav verde, strângea suprafața de stejar. — Mi s-a spus că vrei să-mi vorbești, messere. Strânsoarea de pe masă părea să se accentueze, iar Dante avu cu adevărat impresia că lemnul plângea. Toată forța omului părea concentrată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi urce În trup, așa cum hoardele barbarilor urcau pe bastioanele noastre. Iar trupul meu nu rezista, slăbit de luptă, și ceda... Glasul lui Baldo Înghețase. Prin fața ochilor săi păreau să se perinde Încă imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mulțumit mâinile, privea cu duioșie la geamantanul așezat jos, în fața lor. - Uită-te într-acolo, spuse Janine. Din partea cealaltă a pieței venea către ei un arab slab, vânjos, înfășurat într-un burnus albastru, încălțat cu cizme galbene și moi, cu mănuși în mâini, și purtându-și mândru fața arsă de soare, cu trăsături puternice. Numai vălul răsucit în chip de turban îl deosebea de acei ofițeri francezi de la Afacerile indigene, pe care Janine îi admirase uneori. Înainta cu pas măsurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
chip de turban îl deosebea de acei ofițeri francezi de la Afacerile indigene, pe care Janine îi admirase uneori. Înainta cu pas măsurat în direcția lor, dar părea că privește undeva dincolo de ei, în timp ce-și scotea cu încetineală o mănușă. "Ăsta se crede general", spuse Marcel, dând din umeri. Da, toți cei de aici aveau aceeași înfățișare mândră, cel din fața lor însă întrecea orice măsură. Toată piața din jur era goală, dar el înainta drept înspre geamantan, fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nici unul nu o privea. Unii, fără să pară că' o văd, își întorceau încet către ea fața descărnată și tăbăcită, acea față care-i făcea pe toți să semene între ei, fața soldatul lui francez din mașină, fața arabului cu mănuși, vicleană și totodată mândră. Își răsuceau chipul acela către străină, nu o vedeau, și apoi, cu pași ușori și neauziți, treceau pe lângă ea. Simțea cum i se umflă gleznele, iar neliniștea, nevoia de a pleca din acel loc erau din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind că niciodată, de rușine, Nu o vei privi deschis Spunându-i adevărul care doare. Strângi pumnii cu înfocare, privind derutat. Ești plumb în mănușa de mătase Dar te prăbușești cu multă jale în groapa din suflet Ce pare o casonă din timp în care ard comori inutile, doruri ostile. *** Esti o curioasă nălucire omenească ce vrea ca simțirea unui om Să treacă în gândirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să tragă cu arma, cu alură de intelectuali și derbedei în același timp, pregătiți atît pentru improvizație, cît și pentru previzibil. Cu atitudinea asta este practic imposibil să dăm greș, zice Monte Cristo. Mie cel puțin îmi vine ca o mănușă. Știți foarte bine că filmele de acțiune și balistica au fost pasiunile vieții mele. În armată nici ofițerii nu-și cunoșteau mai bine armele decît îmi cunoșteam eu PSL-ul. Îi lăsam la fiecare tragere pe toți cu gura căscată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tabere de pe poziții total diferite. Că deznodămîntul va fi cu totul imprevizibil. Nici măcar de o asemenea iluzie nu vei avea parte. Totul se va face în cel mai elagant mod posibil. Vor exista călăi și criminali, dar din aceia cu mănuși, dichisiți, ferchezuiți, încît nimeni n-o să-i deosebească de restul lumii. Toți morții vor fi planificați, iar numărul lor va fi stabilit în funcție de necesitățile cerute de evenimente. La sfîrșitul Revoluției însă nu vor fi lăsați să vorbească despre ceea ce li
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aflând că nu dorește nimic. I-a zâmbit Îndatorată, iar el s-a Înclinat politicos și a rămas așa câteva clipe adulmecând cu nesaț fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine de tot cu o rafală două de mitralieră sau de automat și numai după aceea să-l strivească cu șenilele, deși o revoluție nu se zdrobește cu mănuși, cum bine se știe. Doamna Koblicska i-a făcut atunci cadou de nuntă cărțile pe care scria Marx și Engels, precum și testamentul lui Andrei prin care Marta moștenea casa, după ce mai Întâi l-a anunțat că e de acord să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate, și acum. Încearcă altceva, pentru o vreme, cel puțin, i-a spus directorul său comercial. Nici lui nu i-ar fi plăcut să se confunde cu Irina Nistor. Postul de dealer autorizat de antene Geton Îi venea ca o mănușă. Cel puțin așa credea Getonul care Își asumase În Întregime chletuielile și procedura legate de deschiderea reprezentanței dacă se găsea un spațiu potrivit, cum cu siguranță era cabana din grădină. După 25 februarie urma să vândă primele antene. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi Întâmplat dacă venea cineva din față ori din spate, Încheie ceferistul de la revizie. Șeful zâmbi. Părea fericit. Oamenii ăștia aveau dreptate: era un om norocos, dar roata trebuia cercetată cu competență de criminaliști. De aceea, va lucra cu mănuși. Ordonă cu tot respectul Împrăștierea, apoi scoase cricul și roata de rezervă. Tot nu făcuse niciodată operațiunea asta, iar până să iasă din schimb mai erau câteva ore. Între timp, căldura se va mai domoli și ea. Doar atât, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prințul Andrei rănit? Străinul de lângă el putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la Flavius-Tiberius, șterse cu grijă picăturile de sudoare de pe fruntea străinului. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
box cu mexicani de categoria mijlocie, îndopați cu tortilla, de la Eagle Rock Legion Hall, unde bătrânul mergea la întrunirile lui cu simpatizanții naziști. Categoria semigrea era teritoriul nimănui și, la începuturile mele, am considerat că mi se potrivește ca o mănușă. La cele optzeci de kilograme ale mele, puteam dansa toată noaptea în vârful picioarelor, puteam să dau de la distanță un croșeu precis și numai un buldozer ar fi putut să facă față croșeului meu de stânga. Dar la categoria semigrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Los Angeles cu un palmares personal de patruzeci și trei de victorii, patru înfrângeri și două meciuri egale. În greutate de nouăzeci și două de kilograme și jumătate... doamnelor și domnilor, Marele Lee Blanchard! Blanchard își lepădă halatul, își sărută mănușile și se înclină în toate cele patru direcții. Lennon îi lăsă pe spectatori să se dezlănțuie frenetic câteva momente, apoi îi acoperi cu vocea sa, amplificată de microfon: — Iar în colțul negru, în greutate de optzeci și șase de kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că n-aveam de gând să mă las învins. Zgomotul din sală se diminuă. M-am îndreptat spre centrul ringului. Blanchard se apropie, arbitrul mormăi niște cuvinte pe care nu le-am auzit, Domnul Foc și cu mine ne atinserăm mănușile. A-nghețat rahatu-n mine de spaimă și m-am întors în colțul meu. Fisk mi-a fixat proteza în gură. Apoi a bătut gongul și totul s-a terminat, deși urma abia începutul. Blanchard s-a năpustit asupra mea. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că rănile i se închiseseră. I-am expediat o directă slabă. Blanchard a încasat-o în timp ce se apropia și și-a continuat înaintarea, încercând să pareze lovitura, în timp ce picioarele mele amorțite refuzau să facă pasul înapoi. Am simțit cum șireturile mănușii mele îi deschid iar arcadele sparte și mi s-a întors stomacul pe dos când am văzut fața lui Blanchard acoperită de sânge. Mi s-au înmuiat genunchii. Mi-am scuipat proteza și m-am prăvălit în corzi. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
balustradă. L-am luat. Era ediția de seară din Mirror, cu un titlu cu litere de-o șchioapă: „Polițiștii boxeri într-un schimb de focuri! Patru infractori morți!“ Dedesubt erau instantanee cu Foc și Gheață în poziție de luptă, cu mănuși de box și șorturi, alături de pozele de cazier ale celor uciși. Am citit o descriere succintă a împușcăturilor și o relatare a meciului din octombrie, apoi l-am auzit pe Lee strigând: — N-o să înțelegi niciodată, așa că lasă-mă dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
minciuni, ca să fie siguri. M-am uitat din nou prin fereastra-oglindă și l-am văzut pe Lee, împreună cu un alt polițist în civil, punându-i cătușe Roșcatului și scoțându-l din camera de interogatoriu. Lee se purta cu el cu mănuși, chestie pe care de regulă o făcea doar cu copiii. Îi vorbea blând, ținându-l pe după umeri. Când cei trei dispărură în aripa închisorii, mulțimea se dispersă. Harry Sears se întoarse în cămăruță și începu să strângă mizeria pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dumnezeule, Emmett, cât de tare mă desconsideri! Am auzit scaune scrâșnind pe podea, genunchi lovind masa, apoi pași îndepărtându-se de sufragerie. Am văzut că mâna mea o strânge pe a lui Madeleine de parcă aș fi vârât-o într-o mănușă de box de 230 de grame. Fetița de bani gata îmi șopti: — Îmi pare rău, Bucky. Îmi pare rău. Apoi mă interpelă o voce veselă: — Domnule Bleichert. Mi-am ridicat privirea, fiindcă vocea aceea suna extrem de fericită și de normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]