6,722 matches
-
pe mame și mătuși, pe „bunătățile“ de la „Șlagăre pentru toți“ sau pe câte-o biată vânzătoare trecută de vârsta primelor descoperiri. Folclorul local avusese grijă să consacre ierarhiile și prioritățile. Mamele beneficiau de-atenție totală și necondiționată, apoi veneau surorile, mătușile și bunicile, în general toate neamurile, supuse unei orgii amicale, până la a treia generație. Emisiunile de muzică stârneau și ele mari pasiuni, dacă se ridica o balerină și era dată peste cap, toată lumea fluiera, cu ochii sub fustă; când apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
printre blocuri. Avea capătul undeva între Dămăroaia și Bucureștii Noi, unii îl zăriseră la Fabrica de Pâine, alții sub un pod, mulți credeau că nu oprește niciodată, ci se află permanent în mișcare. Copilăria Mariei era populată cu unchi și mătuși care intrau și ieșeau pe ușă încărcați cu plase de cartofi, cutii verzi-albe de „Perlan“ și, uneori, trufe de ciocolată, furate de la „Capșa“ (Maria se lăuda cu un unchi șef de sală acolo; omul se prăpădise imediat după ’89, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de cartofi, cutii verzi-albe de „Perlan“ și, uneori, trufe de ciocolată, furate de la „Capșa“ (Maria se lăuda cu un unchi șef de sală acolo; omul se prăpădise imediat după ’89, când confundase lichidul de degivrare a parbrizului cu Pepsi Blue). Mătușile aduceau țigări și dulceață de nuci verzi, zaharisită, de anul trecut; veneau îmbrăcate în gri din cap până în picioare, ca niște controlori ITB. Scobeau dulceața cu o lingură groasă, trântind-o într-o ceșcuță de sticlă. Nucile nu puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă de chiloți și sutiene, care abia încăpea în două sertare ale comodei, puloverele păreau niște invadatori de neoprit, ființe multiplicate prin diviziune textilă și celulară, cu brațele încolăcite în jurul scaunelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a interesat Mihnea, absent. „Nu, da’ mi-a povestit Andrei. L-au împachetat frumos, cu panglică și baloane colorate, i-au înțepat și două găuri în cutie, să nu scape nimic. Pe urmă i-au adus-o pe nu știu ce mătușă din Australia. Cică nu mai putea Gino, zicea: «Bă, le vedeam picioarele balerinelor prin găurile alea, îmi venea să fac ferfeniță cutia și să ies pe scenă în minutul doi!»“ „L-au reunifi-ficat cu-cu familia!“, a observat Cezar, voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o să joc. Fă-mi cinstea, fă-mi-o! — Naiba să te ia! zise negriciosul scuipând. Acum cinci săptămâni, ca și dumneavoastră, i se adresă el prințului, numai cu o boccea, am fugit de taică-meu tocmai la Pskov, la o mătușă; acolo am căzut la pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-a lovit damblaua. Veșnica lui pomenire, da’ vezi că atunci răposatul mai că nu m-a omorât în bătaie! Zău așa, prințe, credeți-mă! Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-meu Senka, așa rămâne. Da’ el de ce nu mi-a dat de știre la timp? Pricepem noi! Ce-i drept, mă doborâse boala și nu mai înțelegeam nimic. Zice că s-a trimis o telegramă. Iar telegrama a ajuns la mătușă-mea. Mătușa mi-e văduvă de treizeci de ani și de dimineața până seara șade numai cu țicniții într-ale credinței. Nu s-a călugărit, da-i mai rău decât o călugăriță. De telegramă s-a speriat și, fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa rămâne. Da’ el de ce nu mi-a dat de știre la timp? Pricepem noi! Ce-i drept, mă doborâse boala și nu mai înțelegeam nimic. Zice că s-a trimis o telegramă. Iar telegrama a ajuns la mătușă-mea. Mătușa mi-e văduvă de treizeci de ani și de dimineața până seara șade numai cu țicniții într-ale credinței. Nu s-a călugărit, da-i mai rău decât o călugăriță. De telegramă s-a speriat și, fără s-o desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
teme că din clipă în clipă va fi luat la pumni pentru asta. XVItc "XVI" — Afacerea e sigură, anunță, în sfârșit, Ptițân, împăturind scrisoarea și întinzându-i-o prințului. Fără bătaie de cap, pe baza unui testament indiscutabil al unei mătuși, primiți un capital extrem de mare. — Imposibil! exclamă generalul, parcă ar fi tras cu tunul. Toți rămăseseră din nou cu gurile căscate. Adresându-i-se în special lui Ivan Feodorovici, Ptițân dădu lămuriri că prințului, cu vreo cinci luni în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extrem de mare. — Imposibil! exclamă generalul, parcă ar fi tras cu tunul. Toți rămăseseră din nou cu gurile căscate. Adresându-i-se în special lui Ivan Feodorovici, Ptițân dădu lămuriri că prințului, cu vreo cinci luni în urmă, îi murise o mătușă, pe care acesta n-o întâlnise niciodată personal, soră mai mare a mamei prințului, fiica lui Papușin, negustor care făcuse parte din cea de-a treia breaslă a Moscovei, mort sărac și falit. Însă fratele mai mare al acestui Papușin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceleiași luni, îi muriseră cei doi fii, singurii pe care îi avea. Această nenorocire l-a zdrobit atât de tare, încât în scurt timp însuși bătrânul s-a îmbolnăvit și a murit. Era văduv, n-avea absolut nici un moștenitor, în afară de mătușa prințului, care era nepoata dreaptă a lui Papușin, o femeie foarte săracă, oploșită în casa acestuia. În timpul primirii moștenirii, această mătușă era și ea pe moarte din pricina dropicii, dar de îndată încercase să dea de urma prințului, încredințându-i această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în scurt timp însuși bătrânul s-a îmbolnăvit și a murit. Era văduv, n-avea absolut nici un moștenitor, în afară de mătușa prințului, care era nepoata dreaptă a lui Papușin, o femeie foarte săracă, oploșită în casa acestuia. În timpul primirii moștenirii, această mătușă era și ea pe moarte din pricina dropicii, dar de îndată încercase să dea de urma prințului, încredințându-i această treabă lui Salazkin, și apucase să-și facă testamentul. Probabil nici prințul, nici doctorul la care acesta locuise în Elveția nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta-i nenorocirea; pe deasupra, mai e și beat, i s-au înmuiat balamalele de tot, ca oricărui om care se ține de băutură câțiva ani la rând, de aceea îi scârțâie toate mădularele. Pe copii îi iubește, e drept, pe mătușă-mea răposata a respectat-o... chiar și pe mine mă iubește și prin testament, zău, mi-a lăsat o parte din... — N-nu-ți las nimic! strigă Lebedev cu încrâncenare. — Ascultă, domnule Lebedev, spuse ferm prințul, întorcându-se cu spatele la tânăr, doar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la o minune. Toată numeroasa familie a văduvei, alcătuită numai din fetițe născute fiecare la un an după cealaltă, în vârstă de la cincisprezece la șapte ani, dădu buzna în urma mamei și-l înconjură, căscând gura la el. După ele ieși mătușa lor slăbănoagă, gălbejită la față, cu o basma neagră pe cap și, în sfârșit, își făcu apariția bunica fetițelor, o băbuță cu ochelari. Văduva îl rugă mult să intre și să stea jos, ceea ce prințul și făcu. Își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se face”. În linii generale acest aspect este cu atât mai puternic cu cât este mai aproape de structura familială de origine (nucleară). Așa, de exemplu, pe linie directăă: bunici, părinți, copii, nepoți, strănepoți, apoi pe linie colaterală: frați, surori, unchi mătuși, veri, realizează legături extrem de puternice, diminuând semnificativ spre cea de a treia categorie de rudenie, așa zisele rude prin Încuscrire sau mezalianță: soț-soție, socru-soacră, ginere-noră, cumnat-cumnată, cuscru-cuscră, tată vitreg-mamă vitregă. Se mai asociază acestora și așa zisele rude convenționale (a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
familiei. Extensia familiei este determinată de tipurile de relație care se creează În timp, astfel: pe linie directă, unde și legăturile biologice sunt mai puternice, se realizează prin: copii, nepoți, strănepoți, ca și pe linie colaterală prin: frați, surori, unchi, mătuși, veri. Aceste legături diminuă semnificativ spre cea de a treia categorie de rudenie, așa zisele rude prin Încuscrire: soț - soție, socru - soacră, ginere - noră, cumnat -cumnată, cuscru - cuscră, tată vitreg - mamă vitregă. Se adaugă acestor trei categorii cea de a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de personaje ilustrând acea specialitate locală cunoscută sub numele de Southern Gothic: un tată ciudat, actualmente paralizat, un mentor efeminat cu tendințe homosexuale și cu înclinații de transvestit, o fetiță energică, băiețoasă, ce amintește de Harper Lee din Monroeville, o mătușă severă, afurisită și misterioasă, un pitic negru, foarte bătrân, o pitică tânără și blondă, angajată la circ. La fel ca și Sal Paradise din romanul On the Road al lui Kerouac (pe care, în 1948, autorul Beat îl trăia cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
voci, alte încăperi, inclusiv în cântecul de sirenă al transvestitului homosexual Randolph. Și The Grass Harp este o evocare nostalgică a anilor copilăriei petrecuți în Alabama. Protagonistul romanului este Collin, un copil orfan care vine în sud să locuiască împreună cu mătușile sale, Dolly, de care e foarte atașat, și Verena. Ca urmare a unui conflict între cele două surori, Collin se refugiază cu Dolly și servitoarea de culoare Catherine în casa suspendată într-un copac falnic, unde și alte personaje își
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
luat hotărârea de a rămâne la mănăstire și de a se afierosi cu totul lui Dumnezeu deve‑ nind maică. I s‑a dat numele de Cecilia. O altă fecioară, orfană de la o vârstă fragedă, s‑a dus să locuiască cu mătușa ei, Anna Yannikios. Dintr‑o dată, În ianuarie 1925, a fost posedată de un duh necurat care o 240 Suferința și creșterea spirituală tortura Într‑un mod Înfiorător. De fiecare dată când demonul răuvoitor auzea numele de Nectarie, Îi provoca victimei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cel rău a eliberat‑o pe fată. Atunci fecioara a decis să se con‑ sacre cu totul Domnului. A dorit să rămână maică la mănăs‑ tire și i s‑a dat numele Metrodora. O altă femeie, pe nume Stella Mavrakis, mătușa unui copil În clasa Întâi a școlii primare, pe nume Hercules Mavrakis, a oferit următoarea relatare. Era anul 1952 când nepotul ei, Hercules, având atunci șase ani, a fost Înscris la Școala Nr. 9 din Hania, Creta. În luna mai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nu există nici o speranță a vreunui leac sau a supraviețuirii, și că pruncul nu va mai trăi decât câteva ceasuri. Împotriva dorinței părinților, doctorul a făcut o puncție În coloana vertebrală. Examinarea fluidului a dezvăluit că diagnosticul doctorului fusese corect. Mătușa, cerându‑i doctorului să Îi vorbească Între patru ochi, s‑a plâns de maniera dură În care le‑a declarat părinților că nu mai există nici o nădejde. În timp ce mătușa micuțului se Îndrepta către farmacie, și‑a amin‑ tit de faima
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
coloana vertebrală. Examinarea fluidului a dezvăluit că diagnosticul doctorului fusese corect. Mătușa, cerându‑i doctorului să Îi vorbească Între patru ochi, s‑a plâns de maniera dură În care le‑a declarat părinților că nu mai există nici o nădejde. În timp ce mătușa micuțului se Îndrepta către farmacie, și‑a amin‑ tit de faima Sfântului Nectarie, care era venerat chiar și În Medicii credincioși și jertfelnici - oameni cerești și Îngeri pământești 241 Creta. Atunci și‑a amintit că era o familie de localnici
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
familie de localnici care aveau o icoană a făcătorului de minuni. I‑a vizitat și i‑a implorat cu lacrimi să Îi Împrumute icoana, ca să poată face semnul crucii cu ea deasupra nepotului ei. Chiar În momen‑ tul În care mătușa lui cerea icoana, nepotul a strigat brusc la bunica și mama lui : „Încetați să mai plângeți, și mă voi face bine. Sfântul Nectarie mi‑a spus asta”. Ambele femei l‑au Întrebat : „Dar când, copile, și cum ți‑a spus
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
apărut În chip de bătrân cu o barbă foarte lungă. M‑a mângâiat pe obraz și mi‑a spus : ‚Spune‑le bunicii tale și mamei tale să nu mai plângă. Eu te voi face bine. Nu Îl asculta pe doctor. Mătușa ta s‑a dus chiar acum să aducă ...’ „. Chiar atunci mătușa a intrat În casă cu icoana și medicamentul. Înainte ca mătușa să urce al doilea și al treilea rând de scări care duceau către cameră, tânărul Hercules a strigat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a mângâiat pe obraz și mi‑a spus : ‚Spune‑le bunicii tale și mamei tale să nu mai plângă. Eu te voi face bine. Nu Îl asculta pe doctor. Mătușa ta s‑a dus chiar acum să aducă ...’ „. Chiar atunci mătușa a intrat În casă cu icoana și medicamentul. Înainte ca mătușa să urce al doilea și al treilea rând de scări care duceau către cameră, tânărul Hercules a strigat : „Mătușa mea Stella Îl aduce pe Sfântul Nectarie !” Când mătușa a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]