5,217 matches
-
semilunară. Înotătoarele sunt închise la culoare, cenușii sau roșcate, cu reflexe verzui sau gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală cu puține pete negre; celelalte înotătoare sunt lipsite de pete. Înotătoarea adipoasă cu pete negre, rotunjite. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: la masculi, botul este mai ascuțit, iar colorația, mai ales cea de pe abdomen, e mai închisă. În timpul perioadei depunerii icrelor masculi maturi au fălci în formă de cârlig și pielea mai groasă, sub formă de crusta întărită ("butonii de dragoste") pe cap
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
în apele mai mici, pentru ca pe măsură ce înaintează în vârstă să-și caute ape mai largi, spre zona de mijloc a râului. Ziua sta ascunsă în gropile adânci ale fundului, noaptea iese la vânat. Are un comportament teritorial, mai evident la masculii bătrâni care se stabilesc în porțiuni de râu de unde alungă fiecare rival posibil, apărându-și teritoriul. Este un pește de obicei solitar, însă peștii adulți nu sunt solitari. Face doar migrații scurte în timpul perioadei de depunere a icrelor, când se
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
Echinorhynchus"). Peștii imaturi și adulții mai mici cad pradă în principal somnului, știucii, șalăului și bibanului. Acești pești intră, de asemenea, în hrana păsărilor piscivore, cum ar fi cormoranul mare, stârcii, acvila și vulturul pescar. Maturitatea sexuală este atinsă de masculi la 3-4 ani, când exemplarele cântăresc aproximativ un kilogram, în timp ce femelele ating maturitatea sexuală la 4-5 ani, atunci când ajung la 2-3 kg în greutate. Reproducerea are loc primăvara, la sfârșitul lunii martie sau în aprilie, dar se poate prelugi până la
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
pe râurile mari sau pe afluenții râurilor principale, fără ca piedicile de 1,5 m înălțime să le oprească în drumul lor, în căutare de apă de mică adâncime, cu curent puternic și foarte oxigenate, cu funduri formate din pietriș curat. Masculii ajung primii în locurile de depunere a icrelor. În timpul boiștii (bătăii) femela e urmărită de 3-4 masculi, care se luptă între ei. Dintre victorioși, fiecare femelă își alege un singur mascul. După cucerirea unei femele masculul o apăra de eventualii
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
oprească în drumul lor, în căutare de apă de mică adâncime, cu curent puternic și foarte oxigenate, cu funduri formate din pietriș curat. Masculii ajung primii în locurile de depunere a icrelor. În timpul boiștii (bătăii) femela e urmărită de 3-4 masculi, care se luptă între ei. Dintre victorioși, fiecare femelă își alege un singur mascul. După cucerirea unei femele masculul o apăra de eventualii pretendenți. Ambii reproducătorii (părinți) participă la construcția cuibului, scormonind prundișul fundului cu botul și cu coada și
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
și foarte oxigenate, cu funduri formate din pietriș curat. Masculii ajung primii în locurile de depunere a icrelor. În timpul boiștii (bătăii) femela e urmărită de 3-4 masculi, care se luptă între ei. Dintre victorioși, fiecare femelă își alege un singur mascul. După cucerirea unei femele masculul o apăra de eventualii pretendenți. Ambii reproducătorii (părinți) participă la construcția cuibului, scormonind prundișul fundului cu botul și cu coada și fac o gropiță semicirculară, în formă de strachină, adâncă de 10-30 cm, acolo unde
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
formate din pietriș curat. Masculii ajung primii în locurile de depunere a icrelor. În timpul boiștii (bătăii) femela e urmărită de 3-4 masculi, care se luptă între ei. Dintre victorioși, fiecare femelă își alege un singur mascul. După cucerirea unei femele masculul o apăra de eventualii pretendenți. Ambii reproducătorii (părinți) participă la construcția cuibului, scormonind prundișul fundului cu botul și cu coada și fac o gropiță semicirculară, în formă de strachină, adâncă de 10-30 cm, acolo unde curentul este repede, cu un
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
("Dendrocopos major") este o pasare din familia picidelor ("Picidae"), cu o mărime de 25 cm (cât mierla neagră), de culoare tărcat alb cu negru; regiunea subcodală roșie, ciocul albăstrui, cu muchii longitudinale, dur, ascuțit la capăt și picioarele cenușiu-negricioase, masculul cu ceafa roșie; este întâlnită în regiuni împădurite, începând de la șes până în pădurile de conifere și își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită peste tot in ținuturile împădurite de la șes
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
mărimea unui graur. Lungimea de la cioc la coadă a acestor păsări este de 22 - 23 centimetri, iar anvergură aripilor este de 34 - 39 centimetri. Au penajul negru care contrastează cu alb la umeri și posedă o pată rosile sub coadă. Masculii au o pată roșie și pe ceafa. Exemplarele tinere au în jurul capului o coronița de culoare roșie, pete alb-tarcate pe umeri, deci coloritul lor nu diferă foarte mult de cel al adultlor. Sunetul lor de toboșar este un mijloc foarte
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
răspândită în regiunea Dunării și pe litoral, mai rar în interiorul țării. Iernează în Europa până la Oceanul Atlantic, în sudul Mării Mediterane și în Asia de sud-est. Are o mărime de 66-71 cm (între corb și găină) și o greutatea de 1,5-2 kg; masculii sunt cu mult mai mari decât femelele. Este una din cele mai rapide păsări de apă și cea mai mare din cele 4 specii de ferestrași; are corp aerohidrodinamic adaptat la înotul pe sub apă și la un zbor iute, viteza
Ferestrașul mare () [Corola-website/Science/329283_a_330612]
-
apă și cea mai mare din cele 4 specii de ferestrași; are corp aerohidrodinamic adaptat la înotul pe sub apă și la un zbor iute, viteza sa în aer poate atinge 100 km/oră. Coloritul penajului este în general alb la mascul, cu capul, spatele, vârful aripilor și coada negre. Femelele sunt cenușii cu capul cafeniu-roșcat. Ciocul este roșu închis, lung, îngust și zimțuit pentru prinderea și reținerea peștilor alunecoși. Picioarele sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu pești.
Ferestrașul mare () [Corola-website/Science/329283_a_330612]
-
răspândită în regiunile cu lacuri și iazuri ale Europei și Asiei occidentale, cu o mărime de 34-41 cm (aproape cât porumbelul) și o greutate de 290-480 g, de culoare cenușie, cu capul cafeniu cu o dungă albă spre ceafă la masculi, cafeniu la femele; ciocul puțin lat, verzui-negricios la masculi, cenușiu-verzui la femele și picioarele brun-cenușii. Masculii sunt mai mari decât femelele. Se hrănește de obicei cu vegetale: semințe, grăunțe, cereale, ierburi etc.; destul de des și cu lipitori. Își face cuibul
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
și Asiei occidentale, cu o mărime de 34-41 cm (aproape cât porumbelul) și o greutate de 290-480 g, de culoare cenușie, cu capul cafeniu cu o dungă albă spre ceafă la masculi, cafeniu la femele; ciocul puțin lat, verzui-negricios la masculi, cenușiu-verzui la femele și picioarele brun-cenușii. Masculii sunt mai mari decât femelele. Se hrănește de obicei cu vegetale: semințe, grăunțe, cereale, ierburi etc.; destul de des și cu lipitori. Își face cuibul pe sol în ierburi, în apropierea apelor, în stufăriș
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
34-41 cm (aproape cât porumbelul) și o greutate de 290-480 g, de culoare cenușie, cu capul cafeniu cu o dungă albă spre ceafă la masculi, cafeniu la femele; ciocul puțin lat, verzui-negricios la masculi, cenușiu-verzui la femele și picioarele brun-cenușii. Masculii sunt mai mari decât femelele. Se hrănește de obicei cu vegetale: semințe, grăunțe, cereale, ierburi etc.; destul de des și cu lipitori. Își face cuibul pe sol în ierburi, în apropierea apelor, în stufăriș; cuibul este o adâncitură cu ceva plante
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
pată albă, mare pe piept și gușă, cu coadă scurtă și ridicată în sus,care trăiește pe lângă râurile de munte și se hrănește larve acvatice și alevini de pești. Are o lungime de 17-20 cm (între vrabie și mierla neagră), masculul are o greutate 53-76 g, femela 46-72 g. Coloritul este cafeniu închis (sau negru-cenușiu) pe partea superioară; are o pată albă, mare pe piept și gușă; abdomenul este cafeniu închis sau brun-roșcat în funcție de rasă, partea de jos a abdomenului este
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului. Oxiurii sunt reprezentați de două specii, "Enterobius vermicularis" și "Enterobius gregorii", care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul "Enterobius vermicularis" măsoară 0,9-3,8 mm în lungime și 0,1-0,2 mm în diametru, în timp ce masculul "Enterobius gregorii", măsoară 1,3-2,8 mm în lungime și 0,1-0,2 mm
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului. Oxiurii sunt reprezentați de două specii, "Enterobius vermicularis" și "Enterobius gregorii", care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul "Enterobius vermicularis" măsoară 0,9-3,8 mm în lungime și 0,1-0,2 mm în diametru, în timp ce masculul "Enterobius gregorii", măsoară 1,3-2,8 mm în lungime și 0,1-0,2 mm în diametru. Totuși, principalele diferențe țin de lungimea
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
reprezentați de două specii, "Enterobius vermicularis" și "Enterobius gregorii", care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul "Enterobius vermicularis" măsoară 0,9-3,8 mm în lungime și 0,1-0,2 mm în diametru, în timp ce masculul "Enterobius gregorii", măsoară 1,3-2,8 mm în lungime și 0,1-0,2 mm în diametru. Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de 100-141 μm la "E. vermicularis" și
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
100-141 μm la "E. vermicularis" și 68-80 μm la "E. gregorii". Distincția acestor două specii este totuși contestată de unii autori. Unii cercetători cred că "E. gregorii" ar putea fi o fază de dezvoltare a "E. vermicularis". Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
fază de dezvoltare a "E. vermicularis". Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de distins. Femela este ovipară, măsoară
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
a "E. vermicularis". Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de distins. Femela este ovipară, măsoară 9-13 mm în
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
utere (anterior și posterior), un vagin și o vulvă. Vulva cu buze proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului. Uterele conțin mii de ouă. Durata vieții oxiurilor este de 37-93 zile pentru femele și aproximativ 50 zile pentru masculi. Ouăle sunt netede, au formă alungită ovalară, asimetrică, cu o față plană și una convexă în secțiune transversală. Ele măsoară 50-60 µm în lungime și 30-32 µm în lățime. Sunt transparente, au un înveliș subțire, dublu. Cele două membrane se
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de 15-43 zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală. Ele progresează 12-14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
dar și în scaune sau lenjeria de corp unde ei pot fi emiși spontan sub formă de mici viermi albi, mobili, măsurând 9-12 mm în lungime, cu o parte posterioară efilată și ascuțită. Aceștia sunt, de obicei, femele adulte, iar masculii, cu lungime mai scurtă (3-5 mm), nu sunt găsiți practic niciodată. Acești paraziți care se pot recunoaște cu ochiul liber, sunt ușor de distins de un tricocefal adult (3-5 cm lungime), de o tenie (vierme plat și foarte lung, segmentat
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
mai mare dintre gândacii rinoceri. Este originar din pădurile tropicale din America Centrală, America de Sud și Antilele Mici. Cea mai nordică zonă de răspândire observată la această specie este partea sudică a Arizonei, în regiunea Pima. Cele mai cunoscute specimene ale speciei sunt masculii, recordul înregistrat fiind de 17 cm în lungime. Este cea mai mare specie dintre cele 6 specii ale genului "Dynastes", și se numără de asemenea printre cei mai mari gândaci cunoscuți, concurând cu "Macrodontia cervicornis" (sunt cunoscute specimene de 17-17
Gândacul lui Hercule () [Corola-website/Science/328714_a_330043]