5,723 matches
-
expunerii la durata temporală, care năvălește în spațiul care i se sustrăgea și-l face să se prăbușească în sine. Pedeapsa pentru insolența de a scruta dincolo de vălul ritual este transpu¬să în drumul îndelungat ce conține vămi ale devenirii mistice: „.atunci mă mai vez’ pa mine, când îi rupe trei parechi de opinci de fier și-i trece lacu de lapte dulce și-i urca pe muntele de sticlă” (Șieu - Maramureș). Încălțămintea aparent imposibil de distrus, lacul cu lichidul vieții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sănătos, dă zece ori pă cum a fost”. Cele două figuri creștine se întrupează pentru fecior în mod repetat, impunându-i condițiile rituale: interdicția vorbirii și regimul nocturn al probei. Enigmaticul „are să hie bine dă tine” este suficient în plan mistic pentru a încuraja și hotărî flăcăul să îndure flagelările crunte. Promisiunea ambiguă ține de absolutizarea principiului, căci binele promis are o natură magică, spirituală. Până la obținerea lui însă, trebuie depășite încercările, al căror spectru vizează, în alte basme, dimensiunea morală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
piele de bivol amintește de practica inițiatică a populației bantu de a înfășa neofitul în membrana stomacului și pielea unui berbec. Obiceiurile funebre ale acestui popor valorifică același rit, semn că inițiatul împarte cunoașterea cu cei morți, prin preluarea energiilor mistice de la animale. Fecioara ce se trezește în altă lume după somnul în carcasă a pătruns pe tărâmul thanatic pentru a avea revelațiile supreme. Basmele în care apare acest motiv se încadrează unui mental arhaic universal, atestat în Egiptul antic și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a omului cu divinitatea, o mare parte din cărțile de poezie contemporană reprezintă o simplă înșiruire de cuvinte, care n-au nici o logică și nici un fel de Dumnezeu. E o simplă bolboroseală, care uneori încearcă să imite chiar o stare mistică. Ai impresia că autorul, incapabil să se scufunde în adâncimea propriului eu, și-a scufundat capul într-un lighean de spălat veselă și prin bolboroseală încearcă să imite marea poezie, care este un har al lui Dumnezeu. Uneori apa aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un artist? Nichita Stănescu a fost și el ministru. Un ministru al poeziei. Comunismul i-a oferit această condiție. Prin urmare, îi era ușor să se joace cu astfel de sofisme. Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de fior mistic, de căutarea revelației... Când îl întâlnești, de obicei, pe Dumnezeu? Atunci când uit de mine și am timp să privesc cu seninătate în jur... Anul trecut "Bahluiul literar" devenise foarte mocirlos, în multe locuri dăduse peste margini rupând zăgazuri, prietenii, înțelegeri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fenomen social: poți să sari în haită la gâtul unui scriitor sau, dimpotrivă, poți ridica în slăvi o carte, dar la ce bun? Literatura (nu timpul, care e numai un context) își așează singură, cumva, cărămizile deși nu la modul mistic, ci tot prin forța unei argumentații, prin intervenția cuiva care are puterea de a decide. Sigur, până acolo e multă agitație, se consumă multe energii a fost dintotdeauna așa. Unii se îmbată cu apă rece, alții se îmbată cu vin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mercenari" ai culturii au sărăcit (biserica, marii bogătași, statul, etc.) și omul cu talent artistic se luptă să supraviețuiască într-o lume în care doar știința și comerțul au mare importanță. Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de fior mistic, de căutarea revelației... Când îl întâlnești, de obicei, pe Dumnezeu? Am încercat, dar nu știu dacă am reușit, să redau în cuvinte cât mai simple (adevărul este că nu sunt la curent cu toate neologismele limbii române!), un moment aparte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Seneca? Cred ca i-aș asculta, pe fiecare. Am un uriaș talent de ascultător, o curiozitate vie pentru interioritatea celuilalt. Pe urmă ar putea veni în mod firesc și întrebările. Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de fior mistic, de căutarea revelației... Nu am nici un merit pentru asta, scriu ceea ce simt, mai bine-zis scriu ceea ce îmi este dictat...! Nu se scrie poezie cum ți-ai alege un model de pulover, nu? Fiecare scrie, adică transcrie, ceea ce îi iese din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și citirea la lampa de petrol mă obosea. Călugărițele, femei simple din popor, nu căutau decât să-și asigure o existență materială, să și îndeplinească mecanic datoriile bisericești, credința lor este mai mult un lanț de ritualuri decât un ideal mistic. Ignorante până la extrem, fac numai practică de cântări, de rugăciuni și de istoria sfinților. În casele lor, la care țin mai mult ca la orice, trăiesc, în general, o maică bătrână, una de vârstă mijlocie și una mai tânără, care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
său, pentru a-și dovedi probabil vigilența ideologică, la o demascare în stilul de odinioară, la care părea, oficial, să se fi renunțat. El a pretins, așadar, că în ultimul timp se devia ideologic, că apăreau prin revistele Uniunii poezii mistice, și a furnizat exemplul unei poezii de Leonid Dimov, unde, chipurile, ar fi fost evocată Fe cioara Maria. Așadar, se cam întrecuse măsura cu dezghețul ideologic, voia să spună respectivul scriitor, iar unul ca el găsea că era cazul să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o temă care, la începutul aceluiași veac, îi mobilizează pe Iosif, pe Goga și pe alți lirici ai dezrădăcinării. Observația a făcut-o mai demult Eugen Simion, cu precizarea că, spre deosebire de poeții de la 1900, Florenței Albu îi lipsește evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
privește marile probleme biblice, cum observă și subliniază comentariile literare, facerea lumii sau minunile lui Iisus Hristos, ci o poezie naivă la prima vedere dar cu priză sentimentală în lumea celor care citesc și simt religios. Nu-i o poezie mistică ci una de cunoaștere și contemplare. Acum îngerii lui Voiculescu nu-i sondează propria credință, ci neliniștea lui, interpretările : În Îngerul din odaie, idealul poate fi văzut, dar nu și atins. Miracolul și misterul pot fi împreună, cu cititorul dar
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cei care au pătimit înfundând pușcăriile pentru vinovăția de a căuta poarta veșniciei prin rugăciune, se numesc: Sandu Tudor, pseudonimul lui Alexandru Teodorescu din București, fost pe rând marinar, aviator, ziarist, călugăr, autor al singurului volum de versuri de inspirație mistică, cu titlul Comornic (1925); Alexandru Codin Mironescu, profesor universitar de chimie, scriitor și gazetar, autorul studiului Limitele cunoașterii științifice (1943); Paul Sterian, om de cultură și tehnocrat, Paul Constantinescu, cel care a compus „Imn al Rugăciunii lui Iisus”, Ion Marin
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Voiculescu și Alexandru Mironescuau fost simple relații de cunoștințe, apoi au devenit mai strânse, după 1954-1955 stabilindu-se legături de prietenie” ; iar cu privire la altcineva: „în discuțiile ce se purtau Alexandru Teodorescu zis Sandu Tudor făcea membrilor acestui grup o educație mistică”. Pe baza unor asemenea afirmații s-a întocmit Ordonanța de punere sub învinuire, citită scriitorului de anchetator în ziua de 24 august 1958, la circa 20 de zile de la arestare. După, s-au mai făcut și alte completări, nerelevante cauzei
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în mitologie a lumii reale, prin oglinda mării". Etc. Unul din canoanele refracției este considerat a fi ironia, urmărită în poeme ca Dumnezeu și om, unde "poetul oferă imaginea unei lumi desacralizate, în care ritualul in-formării e golit se sensul mistic. El nu mai funcționează ca gest de aducere în prezent a mitului sacru, ci ca gest într-o ordine a frumuseții imanente". În Tat twam asi sunt puse în oglindă două tipuri feminine, fiecare reprezentând "reflexul deformat în oglindă al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
marmură neagră", în aceasta din urmă "gândirea întemeietoare a geniului n-a putut să întemeieze decât un suflet mort". Tot sub semnul acestui cod este discutat și poemul Strigoii, cel cu "atmosferă gotică", în care "cuplul este descris ca unitate mistică a două principii complementare". Bătrânul mag cunoaște transcendentul, privirea lui "în oglinda neagră face posibilă vederea magică". O altă variantă a "locuirii în oglinda neagră" este nemoartea, ilustrată prin poemul Gemenii, unde Brigbel "se divide în două, devenind umbra umbrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
RUDOLF STEINER (1861-1925), provenit dintr-o familie protestantă, a manifestat de tînăr interes pentru ocultism, iar în 1901 a devenit membru al secției germane a Societății Teosofice, societate care susține putința cunoașterii nemijlocite a esenței lui Dumnezeu printr-o intuiție mistică, printr-o iluminare. Într-un timp relativ scurt publică mai multe lucrări filosofice prin care pune bazele "științei spirituale" (8). Separîndu-se de societatea teosofică, întemeiază, în 1913, Societatea Antropologică, o societate a unor inițiați care concepeau ființa umană ca avînd
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
orientarea lor socială. Astfel, aripa dreaptă a personalismului îi cuprinde pe LUCIEN LABERTHONNIÈRE, GABRIEL MADINIER, MAURICE NÉDONCELLE, iar aripa stîngă pe EMMANUEL MOUNIER, J. LACROIX, J. M. DOMENACH. Dezvoltînd și ei o filosofie creștină, aceștia din urmă evită totuși exagerările mistice și iraționaliste ale celorlalți; își propun să țină mai mult seama de omul real, concret "cu individualitatea sa, nedivizat în comunitatea în care trăiește și neînseriat sau inventariat ca un lucru oarecare" (10, p. 7). Există însă adepți ai personalismului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
generală, Cultura Românească, București, 1938. 6. Despre Ed. Spranger să se vadă ȘT. BÂRSĂNESCU, Unitatea pedagogiei contemporane ca știință, E.D.P., București, 1976, pp. 149, 158, 224-225. 7. Cf. EDUARD SCHURÉ, Marii inițiați, Editura Lotus, București, 1994. 8. Creștinismul ca realitate mistică (1902), Introducere în cunoașterea suprasensibilului (1904), Știința ocultă (1904), Treptele inițierii, Reîncarnarea și Karma viața după moarte etc. 9. HEINER ULLRICH, "Rudolph Steiner", în vol. Quinze pédagogues, sub direcția lui Jean Haussaye, Ed. Armand Colin, Paris, 1994. 10. R. STEINER
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
face imposibilă, chiar și azi, dezvoltarea unei teorii diacronice complete a imaginii în raport cu simbolul. E necesar cadrul mai larg al transdisciplinarității pentru transferul conceptelor de la disciplină la alta, mai întâi pentru înțelegerea mecanismului psihologic(și nu numai) al gândirii magico-mitice, mistice sau strict religioase( domeniu în care antropologii, filosofii și teologii au formulat numeroase teorii), al complementarității dintre participare și imitație, dintre extroversie și introversie, pentru definirea alterității în lipsa unei semnificări lingvistice și pentru abordarea problemei receptării, în baza unor coduri
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
lui Fournival, carte scrisă de un teolog la sfârțitul secolului II e.n, pe care e posibil să o fi citit și Neagoe) este însă, cu siguranță, simbolul cel mai atractiv în canonul medieval. Creștinismul îl învestește cu o aură mistică, asemănându-l cu puritatea spiritului divin care pătrunde în trupul neîntinat al Fecioarei. întruchipând virilitatea spirituală, unicitatea și autoritatea , simbolul apare frecvent în Biblie, ca simbol al lui Iisus Hristos, ori ca termen de comparație. David va renaște: “Și se
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Pavel Chihaia este de părere că simbolurile figurate pe piatra de mormânt ilustrează cap 22 din Apocalips și că se aseamănă cu sanduk-urile din Bosnia și Harțegovina. Dincolo de aspirația mântuirii, simbolistica acestui mormânt ar putea comunica, după comentariul unui autor mistic, dovada perpetuării, pe linie dinastică, a unei moșteniri ezoterice de tradiție dacică - a sarabilor, presupusă etimologie a numelui Basarab, pe carel vor purta cei ce vor avea învestitura de „Negru Vodă”, pe care Vasile Lovinescu îl consideră un nume generic
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
dovada perpetuării, pe linie dinastică, a unei moșteniri ezoterice de tradiție dacică - a sarabilor, presupusă etimologie a numelui Basarab, pe carel vor purta cei ce vor avea învestitura de „Negru Vodă”, pe care Vasile Lovinescu îl consideră un nume generic, mistic, al „funcțiunii hermetice” în care au supraviețuit și reminiscențe dintr-o tradiție saturniană. Pentru autorul „Monarhului luminat”, piatra de mormânt pe care o asociază poate eronat lui Radu Negru figurează un centru spiritual, ca și paftaua domnitorului, utilizând „simbolurile zodiacale
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
lor, înțeleasă însă nu ca unitate etnică, ci ca parte nobilă și privilegiată a societății lor. Atît Regatul Triuniat Croat cît și regatul Ungariei antedatau legăturilor lor cu casa regală a Austriei și se simțeau mult mai atrași de asocierile mistice cu nobilii cărora le plăcea să-și găsească originea în timpurile cele mai glorioase. Nutrind astfel de sentimente, firește că nobilimea se opunea oricăror încercări de centralizare sau de subordonare a "națiunii" unui concept unitar. Această atitudine frîna evoluția generală
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
invaziilor din afară. Obiectivele accentului principal erau definirea relației dintre individ și autoritățile statului și supravegherea puterii acestuia din urmă. Statul era considerat drept o organizație rațională de cetățeni liberi și deținea puține sau chiar nici o aluzie în privința armoniilor superioare mistice sau emoționale. În schimb, doctrinele naționaliste nu puneau aproape deloc accentul pe individ, plasîndu-l aproape total asupra entității colective, națiunea. O mare parte a vocabularului naționalismului romantic a fost foarte mult influențat de scrierile lui Johann Gottfried Herder, un filosof
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]