5,217 matches
-
până la acțiunea sistematic dirijată spre redescoperirea și revalorificarea unor nivele ignorate sau mai puțin frecventate ale străvechilor tradiții naționale», deseori cu un «„reportaj liric“ tentat de „transcripția“ concretului imediat, obsedat de autenticitatea trăirii evenimentului semnificativ și stilizare livrescă a atitudinilor, mitică proiecție a cotidianului și libertate demitizantă în preluarea unor motive lirice consacrate, disciplină epică a discursului și desfășurare imprevizibilă a verbului incantatoriu, ori purtător al unor disponibilități ludice», cu «elemente ce coexistă adesea derutant în scrisul poetului.» (PPg, 158) etc.
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
lungul secolelor, un subiect în jurul căruia s-au creat numeroase legende. Scrierile lui Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory reflectă faptul că aceștia considerau unicornul drept o creatură foarte reală. Dicționarul explicativ Webster definește unicornul ca „un animal mitic în general descris ca având corpul și capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn în mijlocul frunții”. Inorogul este un animal fantastic, întâlnit în mitologia orientală. Apar descrieri despre el în multe basme
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
cele patru roluri feminine principale din Povestirile lui Hoffmann - Olympia, Antonia, Giulietta și Stella - , Regina Nopții, Violetta) Opera de Stat din Berlin (Zerbinetta, Regina Nopții), Îl Teatro Filarmonico din Verona (Donna Anna din Don Giovanni și Violetta din La Traviata), miticul Teatro La Fenice (Violetta). Printre triumfurile recente ale Elenei Moșuc se numără câteva debuturi considerate excepționale: Marguerite (Faust), Amina (La Sonnambula), Liù (Turandot) și Maria Stuarda - la Zürich și la Operă de Stat din Berlin. De asemenea, a înregistrat succese
Elena Moșuc () [Corola-website/Science/306720_a_308049]
-
Introducerea la traducerea în limba română spune: ""Bhagavad-gita" este un poem filozofic, țesut pe tema unui episod al mării epopei "Mahabharata", în care ocupă capitolele 25-42 din cartea a VI-a ("Bhisma-parvan"), si ca atare este atribuit lui Vyasa, autorul mitic al întregii epopei."
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
cunoscute balete: Spărgătorul de nuci și Lacul lebedelor), Serghei Rahmaninov etc. Opera rusă atinge apogeul cu marea capodoperă a lui Alexander Borodin, Cneazul Igor, care are la bază epopeea Cântec despre oastea lui Igor, în care se vorbește despre originile mitice ale poporului rus. Cehii i-au avut ca reprezentanți principali pe Antonín Dvořák și pe Bedrich Smetana. Dvořák nu s-a inspirat doar din folclorul muzical ceh (care a constituit principala sursă de inspirație pentru Dansurile slavone), ci chiar și
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
volumul de povești "Căciula fermecată". "Legendele Olimpului" [Zeii ( vol.1) și Eroii ( vol.2)], este un ciclu de povestiri inspirate din miturile grecilor, au jucat un rol însemnat în apropierea publicului tânăr din România de bazele gândirii și de istoria mitică a Greciei Antice. Lucrarea poate fi pusă în corespondență cu "Legendele și miturile Greciei Antice", elaborată de către autorul rus N.A. Kun. Cartea "Legendele Olimpului" este structurată în două volume: „Zeii” descrie panteonul grecesc, iar „Eroii” relatează biografiile eroilor legendari ai
Alexandru Mitru () [Corola-website/Science/306852_a_308181]
-
măsura nevoilor țării.”, Teodor Mazilu, Hotărârea, Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București, 1983 • Noapte albă, Teatrul de Stat Arad, 15 mai 1975 „Noapte albă este o sinteză între informația istorică, gândirea politică românească de-a lungul secolelor și expresia mitică dată de popor stărilor existențiale fundamentale”, Dumitru Chirilă, Familia, nr. 6,1975 „Noapte albă este o piesă de excepție. Ea confirmă pe dramaturgul Mircea Bradu din Vlad Țepeș în ianuarie. Da, Mircea Bradu este un scriitor de vocație. O scriitură
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
aluzie la inventarea unui nou ordin pentru un limbal sfărâmat, pulverizat. În 1967 primele expoziții apropiate, din punct de vedere ideologic, mișcării Arte Povera, în care folosirea produselor și materialelor de uz comun sugerează pentru arte o funcție radical creativă, mitică, care nimic nu concede purei reprezentări. Sunt evidente și referimentele la originea sa greacă. Instalațiile sale devin adevărate scenografii care ocupăfizic galeria și înconjoară vizitatorii, tranformându-i în actori protagoniști într-un spațiu care începe sa se populeze de animale vii
Jannis Kounellis () [Corola-website/Science/307853_a_309182]
-
adevărate scenografii care ocupăfizic galeria și înconjoară vizitatorii, tranformându-i în actori protagoniști într-un spațiu care începe sa se populeze de animale vii, contrapuse unor geometrii construite cu materiale care amintesc producția industrială. În"Margherita di fuoco" apare focul, element mitic și simbolic prin excelență, generat însă de o butelie. În 1969 instalația devine o adevărată performance cu "Cavalli" ("Cai") legați la pereții galeriei lui Fabio Sargentini “L’Attico”, într-o somptuoasă ciocnire ideatică între natură și cultură, în care rolul
Jannis Kounellis () [Corola-website/Science/307853_a_309182]
-
The Chronicles of Narnia) este un ciclu de romane scris de C. S. Lewis. Tema principală este destinul unui tărâm numit Narnia, în care se intră inițial printr-un șifonier. In Narnia unele animale pot vorbi, deoarece acolo trăiesc făpturi mitice iar magia este un lucru obișnuit. Totul începe când cei 4 frați Pevensie pătrund pe acest tărâm fermecat. Geografia Narnia este locul unde se desfășoară cea mai mare parte din acțiunea romanelor. Conform mitului fondator din Narnia, tărâmul a fost
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
Eldorado. După moartea reginei Elisabeta I a Angliei, în 1603, a fost acuzat de conspirație împotriva noului rege Iacob I, închis în Turnul Londrei aproape treisprezece ani și eliberat în 1616. A plecat în o a doua expediție în căutarea miticului Eldorado. Expediția nu a avut succes, iar pentru că oamenii săi, sub comanda sa au jefuit un avanpost spaniol, la întoarcerea în Anglia în 1618, a fost decapitat. Raleigh a fost una din cele mai remarcabile figuri din era elisabetană. Un
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
Jos și unificarea țării)și socotesc că scenele de pe paletă comemorează un act simbolic, ținând cont de faptul că „unificarea celor două țări“ era o parte componentă a ritualului regal timpuriu de încoronare. După alți savanți paleta este o expresie mitică a omnipotenței faraonului, fără nici o legătură cu un eveniment istoric. Se pare că noile descoperiri ale arheologilor germani de la Umm el-Qaab, în special a unei plăcuțe fragmentare pe care apar scene asemănătoare cu cele de pe paleta lui Narmer, revigorează credibilitatea
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
a ales să înceapă istoria oficială cu regele numit " Meni " ( sau Menes în limba greacă ), despre care se credea că au unit cele două regate ale Egiptului de Sus și de Jos ( în jurul 3100 î.en. ). Unii cercetători cred că miticul Menes ar fi de fapt, faraonul Narmer, care este înfățișat pe o paletă purtând ambele coroane, participând la un ceremonial ce pare să reprezinte un act simbolic de unificare. În perioada timpurie a dinastie I, primii faraoni au consolidat controlul
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
lui Cezar în Galia. Majoritatea informațiilor păstrate despre Vercingetorix provine de la "Commentarii de Bello Gallico" lui Cezar însuși. Sub Napoleon III, persoana lui Vercingetorix ca fiind reprezentant al culturii galice a fost promovată. În contextul conflictului franco-german, joacă rolul figurii mitice și naționale a primului popor de Franța, motiv important în istoriografia franceză a secolului XIX. La școli, a fost prezentat între ani 1870 și 1950 ca fiind primul conducător al francezilor. Originea numelui „Vercingetorix” rămânea inexplicată pentru mai mulți ani
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
un simbol al răului, al pericolului sau al ispitei. În "Epopeea lui Ghilgameș", iarba nemuririi dobândită cu atâta trudă de erou, este înghițită de un șarpe spulberând astfel speranța depășirii stadiului de muritor. În Biblie, această reptilă este o ființă mitică, foarte mare și lungă, care are o gândire și o fire rea. Diavolul însuși ia forma unui șarpe pentru a o ispiti pe Eva. În mitologia nordică, șarpele uriaș Jormungand, care înconjoară întreaga lume a oamenilor cu trupul său, se
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
scriiturale, al cărei adevăr transcende lumea reală. Prin această viziune, Radu Petrescu vine și schimbă percepția asupra literaturii din spațiul românesc, îndreaptă cititorul spre o altă literatură, diferită de cea care își caută resursele în exterioritatea socială, psihologică, sau în miticul arhaic. Acum textul nu mai este subordonat vieții, ci el devine o realitate de sine stătătoare, textuală, cea a operei ce trăiește după bătăile ritmului propriu, intrinsec. „Toate încercările de a continua Didactica nova pentru a pune în ea lucruri
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
în mitologie, îl face să se simtă zeu, în același timp fiind drumul spre tot, dupa cum afirma autorul în Părul Berenicei. Gesturile personajelor, în aparență banale și nesemnificative, au trimiteri mult mai profunde, care se înscriu în tipare abisale, mitice. Prin această viziune, are loc o mutație nu numai tehnică și estetică ce ține de un nou mod de a face literatură, ci mult mai mult, are loc o mutație de ordin chiar ...cultural. Originalitatea în ceea ce privește tehnica narativă este tocmai
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
sau de mai mare amploare. În orice caz, pierderile, atât ale "II.SS Panzerkorps" cât și ale "Aramatei a 5-a de Gardă", în ceea ce a fost numită "cea mai mare bătălie de tancuri din lume", sunt departe de proporțiile mitice atribuite luptelor de la Prohorovka. În timpul luptelor, unitățile germane au fost constrânse de sovietici să atace pe fronturi din ce în ce mai restrânse. Unitățile de parașutiști de Gardă rezistau cu succes pe flancurile atacului german. Germanii nu au reușit să introducă în luptă multe
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
(grecescul Φοῖνιξ, "phoínix", uneori "Phönix") este o pasăre mitică longevivă, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică și regenerarea din propria cenușă. Alte surse presupun de asemenea că pasărea moare și se descompune înainte de a renaște. Este considerată a fi o pasăre oraculară. Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
Etéocle; Sofocle continuă povestirea neamului urmărit de blestemul zeilor; plasând în centrul acțiunii imaginea fiicei lui Oedip - Antigona. Așa s-a născut tragedia cu același nume, reprezentată pentru prima oară în jurul anului 442 î.Hr. Desigur, piesa lui Sofocle are influențe mitice conforme spiritului predominant al epocii sale, dar în același timp ea condamnă despotismul. Creon (în „"Antigona"”), cu vederile sale înguste, prin porniri arbitrare, nesocotește justiția divină, devenită tradițională în cetate, și va fi pedepsit. Pentru a nu greși, arată Sofocle
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
Hozier despre războiul de la 1877, carte ce se afla pe un raft al locuinței lui Leopold Bloom (Ulysses), există în realitate, un exemplar găsindu-se la British Museum. Următorul volum, Ieșirea la țărmuri (1978), a fost receptat ca un roman mitic, ca o istorie alegorică. Deși subiectul este axat pe Războiul de Independență de la 1877, tratat cu abundență de date, totul este, de fapt, în maniera lui Joyce din Ulysses, inventat: născocire savantă a unui joc intelectual cât se poate de
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
faptul că este o monarhie, aristocrație sau democrație (Hobbes având o preferință puternică pentru o monarhie), puterea suverană trebuie să fie un "Leviathan", cu o autoritate absolută. Leviathan-ul era conceput ca o putere pur seculară prezentată sub forma unei figuri mitice care îi supune pe cei orgolioși și pe rebeli. Evocarea Leviathan-ului ca emblemă pentru pacificare socială internă constituia un răspuns la teologiile politice ale revoluției engleze și o soluție a războaielor religioase de la începutul epocii moderne. În 1936, specialistul în
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
variază de la o epocă la alta. Două curente de interpretare au existat dintotdeauna. Primul ne spune că mitul este o poveste fabuloasă, inventată, imaginară. Celălalt curent explică că mitul este o poveste care traduce realitatea sub o formă simbolică. Limbajul mitic uzează așadar de cuvinte care sunt simboluri, adică de cuvinte cu sensuri aparente, în spatele cărora se ascund alte sensuri. Pentru cercetători ca Mircea Eliade, mitul este expresia unui mesaj codat căruia trebuie să-i găsim cheia de decodare. Mitul este
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
acești adepți ai new age-ului, amatori și consumatori ai "terapiilor" de toate felurile, responsabilii pentru faptul că raioanele librăriilor noastre sunt umplute mai mult cu cărți dedicate îngerilor și extratereștrilor, decât cu cărți de filozofie! Acest apetit imens pentru discursul mitic și religios obligă la o reflexie asupra raporturilor pe care le întreține cu adevărul. Problema este că discursul mitico-religios se prezintă ca deținător al adevărului, cerându-ne să-l acceptăm pe simpla bază a credinței, ori, bunul simț refuză o
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
de adevăr a mitului și religiei, este deci aceasta: Un discurs este adevărat doar pentru că îi acordăm o mare valoare? Evident că nu, căci, cum explică Durkheim, "sentimentul este obiect al științei, nu criteriu de adevăr." (Regulile metodei sociologice) Discursul mitic a apărut la origine în societățile de vânători-culegători de acum 25 000 de ani, în societăți fără scriere, deci care își asigurau transmiterea culturii lor de manieră orală. Transmisia discursului mitico-religios, care le păstra vie memoria evenimentelor importante pentru comunitate
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]