6,277 matches
-
în care orașele și conducătorii căutau relicve pentru a își spori reputația și faima, Ludovic reușise să aducă cea mai prețuită relicvă în capitala sa. Achiziția nu a fost deci doar un act de devotament, ci și un gest politic : monarhia franceză încerca să stabilească regatul Franței ca fiind „Noul Ierusalim”. Ludovic al IX-lea și-a luat foarte în serios misiunea de „locotenent al lui Dumnezeu pe Pământ”, cu care fusese investit la încoronarea de la Reims. Astfel, pentru a își
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
obținută prin muncă, iar rostul ei este satisfacerea necesităților. Prin urmare, societatea ar fi stratificată în mod necesar, dar prin merit, nu prin origine. Această doctrină a hărniciei și meritului este opusă leneviei și moștenirii, fiind un puternic argument împotriva monarhiei și aristocrației, și în favoarea republicii. Adesea, oponenții conceptului de meritocrație argumentează că inteligența sau efortul sunt caracteristici practic imposibil de măsurat exact. Ca urmare, în opinia lor, orice introducere a meritocrației se face cu un mare grad de nesiguranță și
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
suficientă întelegere în acest domeniu pentru a face o decizie educată . 4) Introducerea unei Taxe de moștenire 100% , astfel încât elita bogată nu va mai transmite averea urmasilor privilegiați , ci în Fondul Comunitar. Această taxă va insemna sfarșitul elitelor dinastice și monarhiilor ereditare. 5) Un sistem educațional reformat, bazat pe clasificările psihologice MBTI, și idei ale unor inovatori cum ar fi Rudolf Steiner sau Maria Montessori.Veniturile obținute prin Taxa de moștenire vor fi investite în mod primar în sistemul educațional , baza
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
Aliaților a fost un stat-marionetă al Germaniei naziste, Republica Socială Italiană, în continuare condusă de Mussolini și de fanaticii fasciști din nordul Italiei. La scurt timp după război, nemulțumirea civilă a dus la referendumul din 1946, privind rămânerea Italiei ca monarhie sau trecerea la republică. Italienii s-au decis să formeze Republica Italiană, forma actuală de guvernământ a Italiei. Regatul Italiei a ocupat teritoriul Italiei din zilele noastre. Creșterea teritorială a regatului a fost urmate a procesului de unificare națională, care
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
doilea război mondial), Kosovo (provincie sârbească ocupată în al doilea război mondial), Muntenegru (ocupat în al doilea război mondial), ca și o mică suprafață de 46 ha în China la Tianjin. Din punct de vedere legal; Regatul Italiei era o monarhie constituțională, deși între 1925 - 1943 a fost o dictatură fascistă. Forța executivă aparținea monarhului, care și-o exercita prin intermediul premierilor numiți. Puterea legislativă aparținea Parlamentului prin cele două camere ale sale: Senatul și Camera deputaților. Regatul Italiei a fost condus
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
În 1915, câteva rude ale eroului republican Giuseppe Garibaldi, care se oferiseră voluntari în armata franceză, au căzut în luptă. Federzoni s-a folosit de serviciile religioase pentru a sublinia public importanța participării Italiei la război și pentru a avetiza monarhia asupra pericolelor care amenințau țara în cazul inacțiunii. Mussolini a folosit ziarul pe care îl controla, " Il Popolo d'Italia", și talentul său oratoric pentru a solocita sprijinul naționaliștilor și revoluționarilor de stânga pentru intrarea Italiei în război pentru recuperarea
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Giovanni Giolitti a fost revoltat de decizia de a declara război foștilor aliați. El a prevăzut înfrângerea țării în război, un mare număr de victime, ocuparea a noi teritorii italiene de către Austro-Ungaria și izbucnirea un rebeliuni care avea să distrugă monarhia și instituțiile liberale ale statului. Declanșarea campaniei împotriva Austro-Ungariei a avut inițial rezultate bune. Armata austro-ungară era deplasată la granițel Serbiei și Rusiei, iar, pe noul sector de front, italienii aveau seperioritatea numerică. Totuși, avantajul efectivelor superioare nu a fost
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
inspira din temele naționaliste ale lui D'Annunzio, respingea democrația parlamentară și acționa pentru distrugerea ei din interior. Mussolini și-a schimbat vederile politice revoluționare inițiale, a trecut de la atitudinea anticlericală la sprijinirea bisericii catolice și de la republicanism la susținerea monarhiei. Violențele fasciste au crescut în intensitate în anul 1921. Ofițeri simpatizanți ai fasciștilor au luat arme și vehicule ale armatei pentru a le folosi în cadrul unor atacuri împotriva socialiștilor. În 1920, proaspăt numitul premier Giolitti a încercat să rezolve problemele
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
conducerea Italiei: fasciștii monarhiști ai lui Mussolini sau socialiștii republicani. Regele i-a ales pe fasciști. Pe 28 octombrie 1922, regele Victor Emmanuel l-a numit pe Mussolini prim ministru. Fasciștii puteau să-și îndeplinească idealurile politice, atâta vreme cât rămâneau suporterii monarhiei. Mussolini era un lider politic tânăr - 39 de ani - comparativ cu alți politicieni italieni sau lideri mondiali din acele vremuri. Mussolini era numit de sprijinitorii săi "Il Duce" - Conducătorul. În scurtă vreme s-a declanșat un cult al personalității, care
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
mai 1945, ultimele trupe germane din Italia au capitulat. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Italia era distrusă din punct de vedere economic și divizată din punct de vedere social. Majoritatea populației era nemulțumită de sprijinul pe care monarhia îl asigurase regimului fascist în ultimele două decenii. Italienii erau furioși datorită umilințelor la care fuseră supuși după ocuparea țării de către germani și mai apoi de către aliați. Chiar și mai înainte de venirea la putere a fasciștilor, populația italiană considera că
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
îl asigurase regimului fascist în ultimele două decenii. Italienii erau furioși datorită umilințelor la care fuseră supuși după ocuparea țării de către germani și mai apoi de către aliați. Chiar și mai înainte de venirea la putere a fasciștilor, populația italiană considera că monarhia era slabă și permisese divizarea țării în nordul bogat și sudul sărac. Primul război mondial adusese puține beneficii Italiei și era considerat în peninsulă drept rampa de lansare a fascismului. Toate aceste nemulțumiri au dus la renașterea sentimentelor republicane. După
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
acces către el, iar, în plus de acestea, Racovița avea suficientă pădure și pășunat în posesie. Ajungând în tranșeele „Poloniei rusești”, ale Galiției, Albaniei, Italiei, Serbiei și chiar ale Franței, racovicenii au luptat departe de locurile natale ca supuși ai monarhiei. Racovicenii au fost repartizați în regimente majoritar românești ce au fost trecute în prima linie încă de la începutul ostilităților, fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Ohio: Pentru faptele lor de vitejie, au fost decorați cu medalia „Ferdinand I” Bălan Gheorghe, Timar Gheorghe, Stoica David, Aleman Gheorghe, Murărescu Vasile, Brudar Lazăr, Suciu Chirilă și Popa Victor. În toamna anului 1918, cu fiecare zi ce trecea, destrămarea monarhiei dualiste austro-ungare devenea tot mai iminentă, principalul motiv fiind mișcarea revoluționară a popoarelor din întreg imperiul. Cercurile politice românești din Transilvania au trecut la o politică activă, orientată în direcția desprinderii acestei provincii de Ungaria și unirea ei cu România
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl - un catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se retragă la țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
al XVI-lea moștenește coroana Franței iar regatul revine la frontierele din 1792. Carta din 1814 aliează o serie de idei moderate ale revoluției franceze cu elemente moderate ale tradiției monarhice. Chiar dacă forma de guvernământ dorită de majoritate este o monarhie legitimitatea regală este fragilă iar țara este foarte agitată. La început, gesturile lui Ludovic al XVIII-lea de acceptare a numeroase reforme legale, administrative și economice ale perioadei anterioare i-au sporit popularitatea. În continuare însă politica de revenire la
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
este acceptat ca rege sub titul de Henric al V-lea de către parlamentul dominat de liberali. În urma unei perioade de ezitare și disensiuni între republicani și liberalii monarhiști, Ludovic-Filip este numit rege, ceea ce reprezintă începutul perioadei cunoscută sub numele de Monarhia din Iulie.
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
(, ) a fost creat la data de 5 iunie 1806 când Napoleon Bonaparte înlocuiește republica Batavă cu o monarhie sub conducerea fratelui său Ludovic Bonaparte, cu titlul de regele "Ludovic I al Olandei". Numele celei mai cunoscute provincii ale Țărilor de Jos, Olanda, a fost utilizat pentru a numi regatul. Napoleon i-a ordonat fratelui său să apere interesele
Regatul Olandei () [Corola-website/Science/309693_a_311022]
-
Prima republică franceză, oficial Republica franceză () a fost proclamată la data de 21 septembrie 1792 în timpul Revoluției franceze. În acea zi regele Franței Ludovic al XVI-lea a fost înlăturat în mod formal, încheind astfel monarhia franceză. Republica a luat sfârșit în mod oficial odată cu declararea Imperiului de către Napoleon Bonaparte în 1804. Sub Convenția Națională, care era la putere înainte de proclamarea Republicii, Franța era în război cu Prusia și cu Austria. În iunie 1792, Ducele de
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
numeroși delicvenți de rând, ca de exemplu prostituate sau hoți mărunți, mulți fiind omorâți în propriile celule, după ce fuseseră violați, înjunghiați sau tăiați crunt. Aceste evenimente sunt cunoscute ca Masacrele din Septembrie. Ca rezultat al violențelor publice și a instabilității monarhiei constituționale, un partid format din șase membri ai Adunării Legislative Franceze a fost desemnat să supravegheze alegerile. Convenția rezultată a fost fondată cu un dublu scop: acela de a aboli monarhia și de a crea o nouă constituție. Prima acțiune
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
Septembrie. Ca rezultat al violențelor publice și a instabilității monarhiei constituționale, un partid format din șase membri ai Adunării Legislative Franceze a fost desemnat să supravegheze alegerile. Convenția rezultată a fost fondată cu un dublu scop: acela de a aboli monarhia și de a crea o nouă constituție. Prima acțiune a Convenției a fost să instaureze Republica Franceză și să înlăture orice putere politică a regelui. Acesta, din acel moment fiind un cetățean purtând numele de Capet, a fost imediat (decembrie
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
poporul francez care se pregătea pentru următoarea reuniune a Adunării Stărilor Generale. La sfârșitul lui august a fost adoptată Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului ("La Déclaration des Droits de l'Homme et du Citoyen") , ceea ce a dus la începutul monarhiei constituționale în Franța. La 5 octombrie familia regală este obligată să se mute la Paris, la Palatul Tuileries sub supraveghere. În ciuda încercărilor ei de a rămâne în afara interesului publicului, regina a fost acuzat de a avea o aventură cu comandantul
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
aplicat pe o știucă și plimbat prin tot orașul. Deși Maria Antoaneta n-a văzut capul prietenei ei de la ferestra închisorii, ea a leșinat la auzul sfârșitului înspăimântător care s-a abătut asupra prietenei ei credincioase. La 21 septembrie abolirea monarhiei a fost declarată oficial iar Convenția Națională a devenit autoritatea supremă a Franței. Familia regală a fost redenumită „Capet” și au început pregătirile pentru procesul regelui. La 26 decembrie Convenția a votat condamnarea la moarte a regelui iar Ludovic al
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
Regatul Ungariei care a existat între 1920 și 1944, a fost monarhia condusă de regentul Miklós Horthy, care-l reprezenta în mod oficial pe regele ungar abdicat. Încercările regelui Carol al IV-lea de revenire pe tronul Ungariei au fost împiedicate de amenințările cu războiul din partea statelor succesoare ale Imperiului Austro-Ungar dar
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
intelectualii de stânga și pe alții pe care îi considerau o amenințare, printre care și pe unii evrei. La sfârșitul anului 1920, s-a format și a preluat puterea o coaliție a forțelor politice de dreapta, care au proclamat Ungaria monarhie constituțională. Alegerea unui nou rege a fost amânată pentru a evita conflictele externe, luându-se în schimb decizia de numire a unui regent, care să reprezinte monarhia. În funcția de regent a fost numit fostul amiral austro-ungar Miklós Horthy, care
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
preluat puterea o coaliție a forțelor politice de dreapta, care au proclamat Ungaria monarhie constituțională. Alegerea unui nou rege a fost amânată pentru a evita conflictele externe, luându-se în schimb decizia de numire a unui regent, care să reprezinte monarhia. În funcția de regent a fost numit fostul amiral austro-ungar Miklós Horthy, care a rămas de altfel șeful statului maghiar până la abdicarea acestuia în 1944. Primii zece ani ai regatului restaurat au fost marcați de frustrarea pierderilor suferite ca urmare
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]