7,269 matches
-
crem și perdelele lungi până În pământ tot asortate, cu cordoane și funde inflorescente și broderii cu fir de aur. Pereții erau În două nuanțe: tapet franțuzesc de mătase de culoarea fulgilor de ovăz sub bagheta de lemn și un alb murdar mai deschis deasupra. Ruby se uită În sus: —Uau, candelabrul e la fel ca cel de la magazin. Sam dădu ochii peste cap. —Știu. Kristian, proprietarul apartamentului e Înnebunit după cristale. Își Înclină capul spre un dulăpior cu vitrină. Era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e un scandal. Dacă te Învoiești, toți beneficiem de pe urma chestiei ăsteia și reputația spitalului e salvată. Ce zici? Ruby Își strânsese pumnii de furie. —Zic nu. Făcu o pauză. —Dar spune-mi de ce te-ai băgat Într-o așa afacere murdară? Ești oricum un om putred de bogat. N-aveai nevoie de banii aceia. El a refuzat să spună orice, și fața Îi era schimonosită Îngrozitor, aproape scrâșnindu-și dinții de furie. Ah, dar chiar asta e problema, spuse Jill pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un ton serios, pe Sam I am, pe Sam I Am, nu-mi place de Sam I Am. —Nu ești singurul, dragul meu, răspunse Ruby cu un surâs amar. Ruby presupusese că după promisiunea lui Tom Hardacre că o să joace murdar, el și Jill vor continua să lucreze la spital. Era destul de sigură că vor fi foarte mulțumiți să stea să aștepte până toată chestia cu surogatele o să fie clasată din cauza lipsei de dovezi. Când nu a mai putut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se Întâmplau acolo, Ruby nu voia să se facă vinovată de distrugerea reputației unei maternități de renume mondial. Odată ce povestea ar ajunge la ziar, ar fi aproape imposibil să mai convingă oamenii că nu tot personalul medical știa de afacerea murdară. Și totuși - era clar că la un moment dat povestea avea să ajungă la ziar dacă Hannah se hotăra s-o dea În judecată pe Claudia până la urmă ca să obțină banii pe care aceasta Îi mai datora. Și chiar dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de cap cu un copiator și un scanner. Era plină de emoție și inima Îi bubuia În piept. Îi ura pe Jill McNulty și pe Tom Hardacre mai mult decât oricând pentru că l-au implicat pe Sam În afacerea lor murdară. Era Într-al nouălea cer pentru că avea acum dovada că Sam nu fusese implicat În afacerea cu surogatele, dar, În același timp, era furioasă cu ea Însăși pentru că nu avusese Încredere În Sam. În clipa În care Ronnie se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acoperit cu abțibilduri. Două caiete au ajuns lângă marginea trotuarului într-o baltă neagră. Casca ți s-a rostogolit pe stradă ca o țeastă goală, nu o legaseși. Pașii cuiva s-au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși, gura murdară nu mai avea incisivi. Asfaltul îți intrase în piele, înțepându-ți obrajii ca o barbă. Muzica se întrerupsese, căștile walkman-ului îți alunecaseră în păr. Bărbatul din mașină a lăsat portiera larg deschisă și a venit spre tine, ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ziua aceea, ca în fiecare vineri, mă duceam la mama ta, în casa pe care o închiriam pe malul mării, la sud de oraș. Mașina mi se oprise pe neașteptate, pe strada pustie mărginită de câmpia arsă de soare și murdară și de câteva hale industriale. Mersesem prin soare să ajung la cele câteva blocuri care se vedeau în depărtare, aflate în zona aceea extremă de periferie. Era acum șaisprezece ani, în primele zile din iulie. Am intrat în bar transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui care-și dăduse seama de prezența mea, dar părea că mă privește fără nici un interes, cu ochii întunecați de o ceață ciudată. Luă tava și cănițele murdare. E orb, zise coborând vocea, de parcă ar fi vrut să nu fie auzită de animal. — Ați putea să-mi dați un pahar cu apă? — Vă simțiți rău? — Nu, mi-e cald. S-a răsucit. I-am privit șoldurile, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oferisem zeilor, îl ținusem în buzunar, într-un buzunar din stofă subțire în care se mai găsea și acum, în timp ce mă aflam în barul acela urât. Vodca mă trezise la viață. E cald, dă-i drumul!, izbucni un băiat înalt, murdar de var, arătând spre ventilatorul oprit, în timp ce se îndrepta spre jocul de fotbal, urmat de un tip mic și îndesat. Cu o mișcare bruscă trase de pârghia cilindrică și mingile ieșiră rostogolindu-se din burta de lemn. Îndesatul aruncă prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se întorcea spre tejghea, i-am întins paharul: — Mai adu-mi unul, te rog. Ventilatorul începu să miște ușor aerul cald din local, un șervețel zbură pe jos, m-am aplecat să-l iau. Am zărit câteva fire de rumeguș murdar și puțin mai încolo picioarele celor doi jucători. Când m-am ridicat, mi-am simțit capul îngreunat de mișcarea aceea bruscă. Băiatul mi-a pus paharul cu vodcă pe masă. Am băut-o dintr-o înghițitură. Privirea îmi plutea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
audă Elsa. Am umblat desculț pe pardoseala de piatră întotdeauna rece. În timp ce coboram treapta care ducea în bucătărie, am desfăcut degetele și am destins tălpile să se lipească mai bine de răceala pardoselii. Robinetul rău închis picura pe o farfurie murdară. Pe masă se afla o bucată de pâine abandonată printre fârâmituri, lângă un cuțit. Am luat pâinea și am început să o mănânc. Mama ta era în camera de sus, se odihnea. Am spionat-o în penumbră prin ușa întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înainte, de asta nu auzise telefonul. Și gândul că ea dormea, în timp ce eu..., mă calma. Ca într-un vis. Mestecam pâinea, soția mea dormea. Respirația ei era liniștită, ca marea din spatele ferestrei. Mi-am aruncat lenjeria în coșul de rufe murdare și am intrat sub duș. Am coborât din nou îmbrăcat în halat, lăsând urme de apă pe trepte, am căutat ochelarii de soare și am ieșit sub pergolă. Prin lentilele întunecate marea se vedea de un albastru mai intens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Priveam și încercam să focalizez încetul cu încetul lucrurile. Trebuia să mă reobișnuiesc cu bărbatul pe care credeam că îl cunosc și care se pierduse într-un pahar de vodcă la o mizerabilă chemare, topindu-se ca și cuburile acelea murdare de gheață. Mi-am apropiat mâna de gură să-mi miros răsuflarea. Nu, nu mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat-o imediat. Sărutarea mea căzu rău, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Dumnezeu să intre în mâinile lui Alfredo și să te salveze. Doar o dată l-am mai rugat, cu mult timp în urmă, când am înțeles că n-o să reușesc și n-am vrut să mă dau bătut. Am ridicat mâinile murdare de sânge către cer și l-am implorat pe Dumnezeu să mă ajute, pentru că, dacă ființa care era pe masa de operație ar fi murit, o dată cu ea ar fi murit copacii, câinii, apele și până și îngerii. Și tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-au traversat viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai multe ori, fără să mi se răspundă. Pe viaduct mașinile treceau ca fulgerul, cine știe de câte ori trecusem și eu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dichisite toată iarna. Iar când, la sfârșit, fiecare lucru era din nou la locul lui, reușeam să supraviețuiesc mai ușor între pereții aceia pentru că păstrau amintirea ofensei mele estivale. Cred că era aceeași plăcere pe care o simte un chelner murdar, atunci când scuipă pe furiș în farfuria unui client prea pretențios. O bubuitură surdă și îndepărtată intră pe fereastră străpungând tăcerea. Poate se schimbă timpul. Cu o seară înainte lăsasem un scaun pe terasă. Mi-am îmbrăcat halatul și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmi accepta banii fără să se supere. În clipa asta picioarele ei scheletice băteau un trotuar întunecat, cine știe unde, pe o stradă uitată a orașului. Cu brațul agățat de fereastra unei mașini negocia prețul, cu fața aceea chinuită și ochii înfundați, murdari de machiaj. Poate în mașina aceea se afla Manlio. El, din când în când, se distra să agațe câte o creatură nocturnă. De ce nu ea? Nu, ea nu. Încetasem să mai bat, brațul extenuat îmi tremura. Ea nu era frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bărbat, Angela, și nu mi-a rămas nici o plăcere. Doar mirosul respirației mele, în timp ce ultimele gemete mureau pe divanul acela. Și stânjeneala, și o neașteptată tristețe, care în întunericul acela violat era și mai tristă. Picioarele îmi înțepeniseră și eram murdar ca un adolescent. Câinele, care nu pierduse un geamăt din orgasmul meu, îmi stătea lângă genunchi. M-am ridicat și, lovind-mă de lucruri, am căutat baia. Am găsit o ușă și un fir electric pe perete, l-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o cremă de mâini și un borcănel de sticlă opacă în care se zărea fondul de ten pe care Italia și-l întindea pe față. Pe jos era un coș de nuiele, am ridicat ușor capacul, înăuntru erau câteva haine murdare. Privirea mi s-a oprit pe o pereche de chiloți mototoliți. Și am simțit în mine o voce grea care mă implora să-i vâr repede în buzunar și să-i iau cu mine. Am ridicat din nou privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
feței însemnată de meseria aceea de vânt și mirosea a alcool. Ridică brațele spre cer. — God! God! și se îndreptă spre proră. O pasăre s-a așezat pe neașteptate lângă mine, n-am văzut-o venind. Penele de o culoare murdară, între gri și verde, picioarele palmate strânse împrejurul fierului de la balustradă, ca niște mânuțe. Este o încrucișare ciudată între un pescăruș și o barză neagră. Pieptul i se umflă și i se dezumflă ritmic.Trebuie să fi înfruntat un zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un bătrân tânăr cu un trup de Christos, acoperit doar cu un pareo spălăcit. Îl descoperisem în vara aceea întâmplător, în timpul unei plimbări până la vărsarea râului. Nu exista acolo nimic altceva decât un șantier pentru repararea bărcilor, cu doi polonezi murdari care demontau motoarele, apoi plaja se termina. Baraca aceea i se păruse Elsei deprimantă și nu prea curată. Eu îi dădusem dreptate, dar apoi am prins obiceiul să mă duc până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și la Carul Mic, la Steaua Polară. Vine lângă mine, are un pulover pe umeri și un pahar în mână. Vrei să bei ceva? Dau din cap. — Ce ai? zice. — Nimic. — Ești sigur? Va veni toamna, marea va deveni gri, nisipul murdar, vântul îl va zbura, casa va fi deja închisă. Elsa simte și ea adierea aceea de melancolie. Se strânge lângă mine în pat, vrea să facem dragoste. — Vrei să dormi? Nu mă mișc, rămân la locul meu: — Te superi? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu prosopul cu stele marine în jurul ei, ca o naufragiată. Am rămas singuri câteva clipe. — De ce nu mi-ai spus că ești însărcinată? — Nu știam. Își strângea prosopul în jurul taliei, îi tremura vocea. — Nu vreau să rămân aici, sunt toată murdară. — O să cer să ți se dea ceva. Sosi o asistentă. — Veniți, vă duc în patul dumneavoastră. — Du-te, am șoptit, du-te. Și m-am uitat cum se îndepărta pe coridorul în penumbră, fără să-și întoarcă privirea. Acasă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mă ridic și culeg o scrumieră. Nu pune mâna pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte. Eu rămân în fața televizorului în mijlocul cimitirului aceluia de pahare murdare. Mai târziu mă culc la locul meu, mă sucesc de câteva ori și rămân apoi lungit pe o parte. Mama ta își pune piciorul pe mine, apoi gura ei caldă îmi atinge urechea. Înțepenesc, nu pot, în seara asta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zi. Manlio stă lângă mine, fură cu brațul și spațiul de pe rezemătoarea mea. Îi simt parfumul after-shave-ului. Am locul de lângă fereastră, privesc aripa albă pe fundalul gri al pistei. Suntem încă la sol. Aici jos nu e cine știe ce, aerul e murdar și dens, dar deasupra norilor va fi poate soare. Stewardesa trece cu căruciorul de ziare. Manlio îi privește fundul. În timpul zborului o să beau o cafea, o cană de „pipi-cafea“, cum zice Manlio. Trebuie să cobor. Avionul ăsta va cădea, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]