5,657 matches
-
Moldovei. Jder, boer care s-a luptat la Războeni, mare gospodar pe apa Bistriței și-n munți, prin intrigi cade în dizgrația lui Vodă; e pus la închisoare în Suceava. Jder are un fecior în Lehia, care primește veste despre nenorocirea de-acasă. Vine în țară mânios și pornit împotriva Domnului, hotărât să libereze pe părintele lui. Pe drum, în împrejurări dramatice, în lupta cu un pâlc de tătari, se leagă cu doi oșteni, dintre care unul e Bogdan fiul Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Europa. Suedia 64 Franța 56 Danem. 63 Anglia 54 Norvegia 62 Italia 53 Belgia 57 Olanda 52 Islanda 56 Elveția 52 Rom. 43 Germ. 40 Repeziciunea trenurilor 1835 25 km pe oră 1850 40 -" 1893 58 -" 1905 103 -" Din nenorocire, și războiul e o artă adică arta funestă a uciderii și distrugerii. Meșteșug de a ațâța în sufletul semenilor tăi emoțiuni diverse și sentimentul frumosului. Arta: încarnația idealului (Toussenel) frumuseță concentrată (Taine). e în om ceeace e în Dumnezeu puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stăpânești asupra altora; nu cere Împăratului scaun de mărire. Nu te justifica în fața lui Dumnezeu, căci el cunoaște străfundul inimilor. Nu cerca să fii jude dacă n-ai destulă tărie ca să rupi silințele nedreptății. Nu râde de omul căzut în nenorocire; căci Dumnezeu înalță și coboară și el toate le vede. Prietinii sunt ca vinul; cei mai vechi sunt cei mai buni. La démagogie pure est le despotisme de la canaille. (Voltaire) Lorsque dans la république le peuple eut corps à la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
culturi. Calitățile lor le-au îngăduit să se ridice rapid după ce și-au însușit mai cu seamă progresul tehnic. Atunci și timpurile nu sunt depărtate acest popor rămas războinic și-a simțit dorințele desvoltându-se cătră o misiune, care era din nenorocire în dauna popoarelor pașnice. 8. Astfel, chiar în epoca noastră veacurile XIX și XX, Europa a fost zguduită de războaie mari. Ultimul a fost cel mai crâncen. 9. După dezastru, Europa obosită își așteaptă pacea și refacerea. Popoarele mici din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ridicau multe dificultăți. Din moment ce regele nu putea să pornească la drum din cauza numărului mare de morți, înseamnă că victoria n-a fost chiar atât de totală. O epidemie de ciumă nu este consemnată de nici un alt izvor, deși o asemenea nenorocire ar fi provocat o impresie adâncă asupra oamenilor și nu putea să treacă neobservată de cronicarii contemporani. Regele s-a retras pentru că îl supărau condițiile climaterice, dar chiar Antoche spunea că regele a pornit o campanie în timpul iernii ca să-l
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și au făcut o incursiune în Pannonia. În Cronica de la Dubnic ne este înfățișat un tablou al politicii greșite duse de Matei Corvin: „Așadar în timpul acestui rege Matia, după întâmplări felurite și nefericite, a venit asupra acestei țări și următoarea nenorocire vrednică de plâns. Câtă vreme regele acesta pustia regatul Poloniei, față de care se purta cu atâta dușmănie, încât nu-i mai rămânea timp să cugete la binele și la folosul țării sale, Ungaria însăși, parcă ar fi fost văduvită de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a produs atacul călăreților conduși de Ștefan cel Mare. „Dar și oastea ghiaurilor răi din fire, care era cât un ocean de întinsă, (evident o exagerare), punându-se în mișcare ca un uragan și ca un vânt puternic aducător de nenorociri, a aruncat cu vântul orgoliului său butoiul și l-a împins spre mal pe un val”. Atacul dat de Ștefan i-a surprins pe turci, care se pregătiseră să preîntâmpine un atac venit din partea opusă. El a fost atât de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înecat”. Și cronicarul turc Sa’adeddin scria că „Cei mai mulți dintre ostașii islamici au murit ca niște martiri și mulți viteji au pierit pe câmpul de bătălie. Hadim <Suleiman> - pașa, care se căia de această ciocnire, a scăpat cu greu de la nenorocirea pieirii”. În analele venețiene se arată că turcii „au fost înfrânți și puși pe fugă și în toată ziua aceea și noaptea și până la miezul celeilalte zile n-au încetat să ucidă turci așa că mai toți au pierit și puțini
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
omenilor. Mai mult, „Anul 1484 fusese prevăzut el însuși, ca având a fi un moment de răscruce în evoluția omenirii. Pentru ziua de 25 noiembrie 1489, este prevăzută conjuncția dintre Jupiter și Saturn în Constelația Scorpionului”, conjuncție aducătoare de mari nenorociri. Pentru unii oameni din Evul Mediu asemenea semne au putut constitui un „șoc psihologic” care paraliza orice acțiune. Chiar și ceva mai aproape de noi, împăratul Rudolf al II-lea, contemporanul lui Mihai Viteazul, era paralizat și de un nechezat al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cazimir] pentru sprijin și ajutor și s-a întâmplat să fie părăsit, s-a gândit la chipul și calea cum ar putea să plătească sultanului tributul din țara regelui și nu din țara sa proprie, deoarece regele a fost cauza nenorocirilor sale”. I. Ursu considera că Ștefan a urmărit să cucerească Pocuția ca o compensație pentru teritoriile pierdute în 1484. În Cronica de la Mânăstirea Hustânskaia se spune că Muha era un răsculat moldovean care a năvălit în Pocuția cu 10.000
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a amintit că Ștefan „l-a bătut pe Mahomed, împăratul turcilor, și pe Matia, regele Ungariei, amândoi războinici preaputernici și bogați. Că el (cardinalul) se teme că, dacă se va grăbi să meargă, va băga statul polon într-o mare nenorocire”. Era din partea cardinalului un îndemn frățesc la prudență, de care Ioan Albert ar fi trebuit să țină seama. Orgolios, regele l-a apostrofat pe episcopul Creslau: „Mi-aș arde cămașa dacă aș ști că-mi cunoaște planul meu ascuns. Pleacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a inspirat și Wapowski, după cum remarcă Duzinchevici. Miechowski scria: „Armata care i-a mai rămas regelui, fu urmărită și bătută de dușmani o săptămână întreagă, până ce intră în Rusia. Și era o jale de nedescris în Polonia din cauza acestei nenorociri”. În ediția a doua a cronicii, revăzută și modificată, pentru a fi pe placul regelui, lucru remarcat și pus în evidență de Duzinchevici, redactarea cuprinde cu totul altceva: „s-a înapoiat din țara moldovenească în ținuturile regale ale Ruteniei, teafăr
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
garda, au fost dați pe mâna turcilor și regele a rămas cu puțini oameni, iar, dacă marele cneaz Alexandru al Lituaniei nu i-ar fi trimis în ajutor lituanieni și ruși „Craiul însuși sigur nu ar fi ieșit din această [nenorocire]”. Johannes de Komorowo consemna: „După cele petrecute, regele și tot poporul au plâns cu lacrimi amare în Leopole”. Ludovicus Tubero menționa că polonii „s-au întors în patrie, câștigând ca răsplată a expediției, doar rușine și aceasta încă cu mari
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan poruncește să se brodeze noul steag al țării, pe care era înfățișat Sfântul Gheorghe, luptătorul pentru credință. Pe steag era brodată și inscripția: „O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare [Mucenic] Gheorghe, care în nevoi și în nenorociri [ești] grabnic apărător și cald ajutător și, celor necăjiți, bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, a Domnului Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, păzește-l neatins în acest veac
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Podolia, Rusia Roșie, Palatinatul Sandomir, împrejurimile orașului Rzeszov, Iaroslav, Radom, Belz, ajungând până dincolo de Vistula, unde au prădat orașele Opatov și Kunov. Starostele de Lipoviec i-a adus cardinalului Frederic răspunsurile domnului Moldovei. Cardinalul îl va informa pe rege în legătură cu nenorocirile care s-au abătut asupra regatului. Dușmanii au năvălit în regat, „au trecut în taină și liniște nu pe drumul obișnuit, ci împotriva obiceiului, prin păduri, fiind conduși de aceia pe care... i-a dat moldoveanul, încât suntem de părere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îl adoarme pe erou și cu acest aspect pășim în ciclul „Părăsirilor sau om - animal, tipul Neraida”, căci Ardiu pleacă în căutarea zânei pe celălalt tărâm. Funcția cu numărul IX din tipologia lui Propp, regăsită în baladă, constă în comunicarea nenorocirii sau a lipsei (mărul este jefuit) eroului și fraților lui care vor rata încercarea. Trecut de proba pazei la măr, Ardiu se va găsi el însuși într-o situație critică, îi lipsește zânasoție (funcția numărul VlIIa I) și pleacă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de-a lungul vremurilor, ceva din imuabilitatea prototipului etern. Constatarea unui mare scriitor, care remarca în unul din renumitele sale romane apărute în plin amurg al sec. XIX, că toate familiile fericite seamănă între ele în timp ce acele nefericite își trăiesc nenorocirile fiecare în felul lor, nu-și mai găsește echivalentul perfect când urmărești destinul dramatic al zecilor de mii de refugiați din Basarabia și Bucovina de nord, din martie 1944, destin tragic mărturisit de fiecare din colaboratorii acestui volum alcătuit de
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
totul costă scump și de câtva timp și aici a început a se simți /.../ din cauza mulțimii refugiaților. Chiar români de-ai noștri au venit câțiva - mai ales doamne cu copii - nu știu cum au călătorit săracii, căci este foarte greu. Dacă cumva nenorocirea vă face să plecați din Iași, cu nici un preț să nu veniți aici, căci mi s-a spus că este mai scump și mai frig decât în oricare altă parte. În orice caz trimiteți pe cineva acolo înainte, în orașul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Anglia și în Franța, pentru a o termina în exil în Turkestan sau în Siberia - s-a implicat masiv în evenimentele din România [...]. [...] Chiar și în timpul guvernării lui Kerenski, rușii n-au arătat pentru România simpatia pe care sacrificiile și nenorocirile acestui popor le-ar fi impus unui aliat. Această antipatie s-a adâncit sub regimul maximalist, profund ostil guvernului regal de la București și „oligarhilor” români, considerați a fi antisemiți. Una dintre acuzațiile invocate de Comisarii Poporului se referea la pretinsele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
bucuria le-a fost fară margini de mare, când și-au putut dezveli unul altuia sufletul, cu toate dorurile și cu toate nădejdile lui. Aici, ei au simțit că, deși „dușmani", ei sunt frați și fac parte din același popor. Nenorocirea de acum un an a României a adus apoi cu sine că peste o sută de mii de ostași moldoveni din Basarabia au fost trimiși pe frontul românesc. Cu toții au simțit în sufletul lor un fior nou. Frontul românesc le
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și în foarte puțini altruiști și așa mai departe. Omului în general, cel mânat de o perspectivă științifică a lumii, sfârșitul lumii nu-i provoacă neapărat spaime, ci doar o viziune catastrofală, ce i-ar putea aduce o durere, o nenorocire, o pierdere, dar nu neapărat și o dispariție totală. Nici în Apocalipsa lui Ioan nu se spune că vă dispărea toată lumea. Acolo primează preceptul de moralitate creștină, de spaimă și umilință, de salvare prin credință. în timp ce de partea cealaltă pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în viață (dacă ai bani și ești interlop, ești mare, inclusiv în literatură). Faptul că azi se regăsesc foști cenzori în funcții publice și că securiștii ne râd în nas (le râd în nas mai ales pușcăriașilor politici), e o nenorocire tipic românească, legată de toleranța prost înțeleasă (ortodoxia a dezvoltat și ea această toleranță de rău-augur, că nu suntem Dumnezeu să judecăm) și de relativizarea valorii de mare rigoare. Generațiile tinere se bazează la masa de scris pe exploatarea fiziologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
E Maramureșul un loc sacru sau doar memoria păcătoasă îl sacralizează? Ce a mai rămas din Maramureșul copilăriei în memoria bucureșteanului transplantat de azi? Destinul meu și al Maramureșului la care faci referire stă sub semnul tragediei comuniste, a unei nenorociri istorice care a năvălit peste poporul român, frângându-i șira spinării și făcându-l să nu mai fie niciodată de acum înainte, în vecii vecilor, ceea ce-a fost de la începutul lumii până în 1946. Citatul din Ion Creangă se referă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
loc de popas pentru diferite armate și solii turcești, care călătoreau pe Valea Prutului ori se abăteau din drumul de pe Valea Bârladului, trecând peste dealul Dobrina, îndreptându-se spre drumul de-a lungul Prutului spre Iași, Hotin sau Polonia. Mari nenorociri s-au abătut asupra Moldovei în secolul al XVII-lea. Și meleagurile hușene au fost bântuite de epidemii, foamete și pustiiri. Cele mai mari devastări au fost provocate de turci, de tătari, de poloni și de cazaci. Când aceștia năvăleau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
schitul Brădicești, de unde au luat hrisoavele mănăstirii și ale Episcopiei. Episcopul Teofil descrie într-o jalbă aceste fapte și cere domnitorului Grigore al II-lea Ghica să intervină pentru repararea bunurilor deteriorate. În hrisovul din 12 septembrie 1741, domnitorul confirmă nenorocirile care s-au abătut în aceste locuri. În ciuda incursiunilor militare dintre cele mai diverse (turci, tătari, poloni, ucraineni, cazaci, ruși și chiar suedezi), care se finalizau întotdeauna cu jafuri și pierderi de vieți omenești, viața hușenilor a continuat să evolueze
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]