7,995 matches
-
a fi și de a nu fi. O ceată de îngeri sau de draci mi-a așezat pe frunte cununa plictiselilor. Dar, împătimit în lume, ele nu-mi pot umbri tăria speranțelor deșarte. Cerul, nu pământul, m-a făcut "pesimist". Neputința de a fi, consecutivă gândului la Dumnezeu... În mistică există suferință, infinită suferință. Dar nu tragedie. Extazul e antipodul ireparabilului. Tragedia nu e posibilă decât în viața ca atare, această lipsă de ieșire plină de măreție, de nefolosință și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deasupra unei prăpăstii. Și orice suferință adevărată este o prăpastie. Câtă lașitate în concepția celor care susțin că sinuciderea este o afirmație a vieții! Pentru a-și scuza lipsa de îndrăzneală, inventează diverse motive sau elemente care să le scuze neputința. În realitate, nu există voință sau hotărâre rațională de a te sinucide, ci numai determinante organice, intime, care predestinează la sinucidere. Sinucigașii simt o pornire patologică înspre moarte, pe care, deși îi rezistă conștient, ei n-o pot totuși suprima
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inventa "virtuți" evoluției, pentru ca ei să poată dezerta din fața oricărei responsabilități. Evoluția va face totul cum trebuie, pare a fi fost lașitatea acestor deficienți. Toți oamenii care se reclamă de la "curgerea lucrurilor" pentru a-și justifica inactivitatea suferă de o neputință constituțională. Lipsa de sânge este izvorul înțelepciunii. Individualismul ultimelor decenii ale secolului trecut nu trebuie înțeles decât ca o reacție pasionată împotriva automatizării prin fetișismul evoluției, a implicației lui fataliste. Să fim noi oare simple instrumente ale devenirii, capricii ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că devenea superstițios? Adesa își închipuise el însuși cât de triști, cât de lungi, cât de monotoni vor trece anii vieții lui - o frunză pe apă. Lipsit de iubire - căci n-avea pe nimeni în lume, iubitor de singurătate, în neputință sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el știa că în "această ordine a realității ", cum o numea el, nu-l va întîlni nici un zâmbet și nici o lacrimă - neiubit și neurât de cineva, se va stinge asemenea unei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
momente, în lungile și friguroasele nopți de iarnă, crede cineva cumcă el, redus până la culmea mizeriei, devenea trist? Așa era elementul său. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că gândirile lui adesa se transformau în șiruri ritmice, în vorbe rimate, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie... mai ales garafa goală era în stare de a-l umplea de cugetări
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
purpură la tâmplă, gura micuță ca o vișină coaptă și fața albă și roșă ca mărul domnesc. După ce râsese - cine știe de ce? - ea lăsă perdeua să recadă. Dară inima lui se contrase cu violență, căci el înțelese sensul, dar și neputința realizărei viselor lui. Acuma știa că iubește. "La ce mi-a mai trebuit și asta? gândi el cu sufletul plin de lacrimi. Nu e destulă mizeria în care am trăit - cel puțin o mizerie fără de dorințe. Și prima mea dorință
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dintr-o ființă aievea n-ar rămâne nimic decât o lungă, întrupată desperare. Tu nu cunoști asemenea oameni. Ei nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. Ei sunt jos. Când o inimă pierdută-n mizerie, în apăsare, în neputință de a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsesc marginile în puterile celui ce le ave, când o asemenea inimă și-ar ridica aspirațiunile până la tine, și le-ar ridica fără voință, luptând spre a le năduși, neputând să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
repede prin strade... luna mai arunca câte o dungă prin întunericul lor... el intră în casa lui deplin conștiu despre îndelungatele lui vise. - Și mi-a trecut prin minte, zise el, acea idee nefericită pe care Ruben o credea cu neputință în capul unui om. - Umbra lui dormea pe pat. {EminescuOpVII 111} El ceti în cartea lui Zoroastru... ea se sculă încet... cu ochii închiși... se subție.. se lipi de părete și se așeză ironică, fantastică, lungă, în dreptul lui. Dan se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dintr-o ființă aievea, nu rămâne nimic, nimic de cât * o lungă, o-ntrupată desperare. Nu cunoști asemenea oameni. Ei nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. Ei sunt jos. Când o inimă pierdută-n nenorocire, în apăsare, în neputința de a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsește marginile în puterile slabe a celui ce le are, când o asemenea inimă ș-ar rădica aspirațiunile până la tine, și le-ar rădica fără voință, luptând de a o oprima
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roșii, cu jachete galbene, cu pălării largi și cu câte două lanțuri de orologii. Secele fețe de maimuță râdeau râsul cel amar al desfrânaților sceptici, într-un convoi care numai râsul nu era apt de a-l escita. Rătăcit, în neputință de - a-mi da cont de ceea ce cugetam și simțeam, urmării convoiul până la biserică. Mulțimea se grămădea la ușă și-năuntru. Eu pătrunsei izbind cu coatele fără cruțare în toți ce-mi sta în cale; în ochii mei rătăciți, în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu capul gol, îmi părea că-l cunosc. Deși-l văzusem numai la lumina fulgerelor din puște, totuși îmi părea că nu putea să fie altul decât Ioan. Mă-ntorsei în casă și mă culcai iar; însă mi-era cu neputință să mai închid ochii de gânduri. Dacă acela va fi fost Ioan... iată ceea ce-mi îmbla mereu pin cap... căci de va fi fost el, deciziunea mea era ca și luată... trebuia să-l urmez. Astfel zvîrcolindu-mă în patul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
corpul de ea... Mă pomenii. Căzusem într-adevăr... dar de pe pat jos. Focul licărea încă și înaintea mamei durerilor ardea candela cea mică, luminând fața ei cea sântă. Îmi făcui o cruce și mă sculai drept în picioare. Era cu neputință să mai dorm sau să. mai rămân; ci decisesem de-a urma primei mele impresiuni, aceea de-a mă duce-n lume, unde mă vor duce ochii. Băgai vreascuri în foc, cari începură să trosnească vesel și să arunce scântei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de dictatură conservatoare, birocratică și coruptă, de tip Brejnev, fie în cea de dictatură personală de tip Ceaușescu, a produs schimbări profunde de opțiune ideologică. Acțiunea de schimbare pas cu pas a sistemului socialist devenea lipsită de orice perspectivă. Sentimentul neputinței de a schimba sistemul a generat o retragere din politic, fie într-o atitudine de tip moral, fie într-un gen de depresie colectivă, cu gesturi disperate. Singura postură demnă și responsabilă era cea a unei solidarități anticeaușiste tăcute, a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
debutat noua democrație cu stângul?" Starea de spirit a primelor zile de după Revoluție a fost caracterizată de entuziasm politic, urmat imediat de o anxietate colectivă în creștere produsă de o serie de procese frustrante care au indus un sentiment de neputință. Trebuie să ținem seama totodată că în acea perioadă toate judecățile aveau o coloratură morală puternică. Câteva evenimente foarte importante au creat un fond negativ, amplificat de procesele ulterioare. • Cine a tras în noi? Revoluția română a fost singura prăbușire
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în fața televizorului a spectacolului luptelor politice. Întreaga desfășurare a evenimentelor politice a consolidat alienarea cetățeanului de viața politică. Primul șoc dezagregator pentru speranțele de libertate și democrație s-a declanșat încă din primele zile de după Revoluție. Un tip nou de neputință s-a cristalizat peste noapte. Dacă neputința față de regimul ceaușist era una clar înțeleasă și acceptată rațional ca inevitabilă, din cauza exercițiului brutal, vizibil al forței, noua neputință era teribil de frustrantă pentru că venea din procese dincolo de orice înțelegere. Este util
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
desfășurare a evenimentelor politice a consolidat alienarea cetățeanului de viața politică. Primul șoc dezagregator pentru speranțele de libertate și democrație s-a declanșat încă din primele zile de după Revoluție. Un tip nou de neputință s-a cristalizat peste noapte. Dacă neputința față de regimul ceaușist era una clar înțeleasă și acceptată rațional ca inevitabilă, din cauza exercițiului brutal, vizibil al forței, noua neputință era teribil de frustrantă pentru că venea din procese dincolo de orice înțelegere. Este util să facem un exercițiu de empatie. Să
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
s-a declanșat încă din primele zile de după Revoluție. Un tip nou de neputință s-a cristalizat peste noapte. Dacă neputința față de regimul ceaușist era una clar înțeleasă și acceptată rațional ca inevitabilă, din cauza exercițiului brutal, vizibil al forței, noua neputință era teribil de frustrantă pentru că venea din procese dincolo de orice înțelegere. Este util să facem un exercițiu de empatie. Să ne imaginăm starea de spirit a celor care, după răsturnarea lui Ceaușescu, s-au întors acasă așteptând să fie consultați
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
patologie a voluptății eșecului. Se poate detecta cu ușurință o tentație comună a publicului și a mass-media de a găsi o gratificație specială în invocarea eșecului. O asemenea patologie poate fi considerată a fi o reacție perversă la situația de neputință. Patternul voluptății eșecului s-a cristalizat în experiența colectivă produsă de regimul comunist. Acolo însă el avea un fundament rațional clar. Criza societății socialiste, asociată cu blocajul oricărei acțiuni de schimbare, a generat o dezirabilitate a schimbării produsă nu prin
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Dincolo de raționalitatea strategiei - orice nou eșec, un pas înainte către căderea regimului -, inevitabil, s-a conturat un complex emoțional pervers: satisfacția compensatorie a eșecului care anesteziază frustrarea inacțiunii. În perioada tranziției, matricea generatoare a experienței colective s-a modificat structural. Neputința produsă de un factor clar - regimul comunist, cu instrumentele sale puternice de represiune, susținut de sistemul internațional - a fost înlocuită de o configurație confuză de forțe greu de identificat și imposibil de luptat împotriva lor. A fost indusă o nouă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de o configurație confuză de forțe greu de identificat și imposibil de luptat împotriva lor. A fost indusă o nouă pasivitate, generată de factori confuzi împotriva cărora nu se poate lupta. Această pasivitate nu mai poate fi acceptată cu sentimentul neputinței, ci mai degrabă al vinovăției. Blamarea puterii, sentimentul secret de satisfacție față de eșecurile acesteia devin un mod de detașare. Vinovăția care începe să se infiltreze în propria conștiință este transferată difuz tuturor actorilor. Și mass-media ne ajută, identificând continuu vinovați
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cealaltă parte a comunității, a puterii. Printre responsabili sunt constant identificați oamenii politici care se îmbogățesc prin afaceri imorale, incompetenți, corupți, foști comuniști sau securiști. Deși folosită de diferiții actori politici plasați cronic în opoziție pentru a justifica propria lor neputință, formularea „revoluție furată” este mult mai profundă și adevărată decât se crede în mod curent. Ea este o expresie a păcatul originar al separării colectivității de putere, trimițând colectivitatea într-o pasivitate neputincioasă. Speranța participării a fost înșelată. Cu aceeași
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și ce putem face; și noi suntem de vină... În acest complex al vinovăției se poate identifica o sursă importantă a popularității mass-media: nu neapărat înțelegerea mai bună a realității, posibilitatea de control asupra guvernării, ci un instrument compensatoriu al neputinței. Imaginea oferită de mass-media este o dramatizare a dificultăților tranziției, transformându-le în culpe morale, un cadru pentru un masochism colectiv. În condițiile în care o intervenție reală nu funcționează, se obțin rezultate satisfăcătoare prin blamarea „celorlalți” (hoție, abuzuri, corupție
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
neputincioasă în încercarea ei de a le domina, căci o molimă nu poate fi oprită printr-o simplă vrere. Insist, cu riscul de-a mă repeta. Politica clasică se întemeiază pe rațiune și pe interese. Ea se condamnă singură la neputință pentru că tratează masele din exterior, ca pe o sumă de indivizi. Și nu din cauza lipsei de mijloace intelectuale sau de voință, și nici pentru că masele ar aparține păturilor sărace ale societății și nu ar izbuti să înțeleagă interesele sau să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
extraordinar concurs de împrejurări, care-a făcut din acest medic creatorul unei științe, întemeietorul unei noi politici. II După uimitoarea înfrîngere suferită de armată în 1870, Franța și mai ales burghezia franceză își descoperă în doar cîteva luni fragilitatea și neputința de a conduce țara, de a stăpîni forțele sociale. Sub Napoleon al III-lea burghezia aplaudase operetele lui Offenbach, lăsîndu-se vrăjită de muzică, fără a înțelege însă cuvintele. A jucat pe scenă cele mai șterse roluri, fără a se fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în urmă. Într-o epocă de frămîntări și demoralizare, decizia e-n mîinile lor. Alegînd o democrație în care ideile iacobine se amestecă cu practicile oligarhice, totul fiind turnat în discursuri vagi și generoase, clasele politice se condamnă singure la neputință. Ele riscă să fie manipulate, depășite, zdrobite de oameni inteligenți, ambițioși, lipsiți de scrupule, sprijiniți de forțele populare pe care le conduc încotro doresc. Pentru a nu-și rata misiunea de civilizație și progres, ele ar trebui să recunoască datele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]