6,179 matches
-
Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
arse, din albăstrita taină a mării. Dar ne desparte-un legământ dintr-o iubire stinsă Ce a plecat în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sânul tău de lună ușor să mă prefaci O lacrimă aprinsă-n nopți de mângâiere Și-n sângele de timpuri voi să-mi rămâneți dragi. NOAPTEA DE DURERE Mi-e dor de-o viață de iubire În care EL, iubitul nevăzut Ca un văzduh din sufletele pure Să mă zidească-n templu infinit. Mi-e dor de freamătul tăcerii Și ochii lui din veacul nedormit Sub arderea divină a-nnportării Aprinde-n taină un orizont dorit. Și lasă timpul ca să zboare Prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unde veșnicia stă la sfat cu nopțile de cuvinte având martori doar sufletele reci... Poate-ntr-un vis, Doamnă, voi strecura iubirea de aer și voi stăpâni toate nopțile din trupul lacrimă a puterii de veci. PE PLETELE ALBE ALE NEVĂZUTULUI SOMN în memoria prof. Alexandru Poamă La capătul lumii se făcea numărarea. Cine trebuia să moară eram chiar eu. Mă amenința infinitului și tainică marea disecând în trupuri durerea de rău. La capătul așteptărilor cineva m-a învins. Era DEMONUL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tainică marea disecând în trupuri durerea de rău. La capătul așteptărilor cineva m-a învins. Era DEMONUL îmbrăcat în chip pământean. Aș fi vrut să mai trăiesc într-un vis, să las moștenire un oraș ideal. La capătul timpului dureri nevăzute Se făceau că-mi ascunde-n haosul mut Oameni de carne îmbrăcați în veșminte Traversând în grabă o stradă în vid. Și uite-așa eu nu mai sunt, Am plecat în altă veșnicie Și am rămas la sfatul cel sfânt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Pentru liniștea ideală din jurul cetății. Pe pământul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Cei ce fac rău o să piară prin geruri, Căci Dumnezeu nu va dormi în curând Și va lăsa doar poeților moștenirea din CERURI Să amintească despre cele nevăzute urmașilor, să nu mai îndrăznească să distrugă O lume ideală născută-n infinite Când demonii răi vor încerca să învingă. II Eu voi veghea peste veacuri de vară Cu vocea mea de împărat dumnezeiesc Și voi reveni “Cu o tabletă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
voi reveni “Cu o tabletă de seară” Să vă spun că am rămas ACELAȘI și mai veșnicesc Într-o altă poveste de vis Unde nu se distruge omul pe om, Ci se hrănesc din AERUL STINS Pe pletele albe ale nevăzutului somn. APRINDEȚI LUMÂNĂRI ȘI LACRIMI SFINTE în memoria prof. Alexandru Poamă Nimic nu se mai poate schimba în lumină Când brațele se ntind înspre cer Cu sufletul stins într-o chemare divină Blestemând în surdină un demon stingher. Nimic nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mereu, Aproape că zilnic resimt tot mai greu Povara de zile cum mă apasă, Ce lung mi se pare drumul spre-acasă. Aș vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină, Pe suflet s-o pun urcând pe colină, Pe căi nevăzute să port aripi vii, S-arunc vălul negru, să-mbrac bucurii. Aș vrea să ating a Lui nemurire Țesută pe-un deal în fir de iubire Mereu să rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul mister
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
replicat el deloc amabil. Vreau să spun: de ce-ai devenit așa de ciudat dintr-odată? am zis agitată. — Ciudat, a repetat el gânditor, cu o voce gravă, privind în jur prin restaurant de parcă ar fi cerut ajutorul unui public nevăzut. Zice că sunt ciudat. Replica asta venea din partea unui bărbat care stătea la taclale cu persoane care nu erau acolo. Păi, ești, am insistat eu. Realitatea era că devenea din ce în ce mai ciudat. —Eu n-am spus decât că aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
norilor” exact În clipa-n care noi credeam că ei aduc ploaia, ne apără de insolație sau circulă pe boltă special pentru iubitorii de pictură. Nici gînd. Și, mai mult, acum vine rebusul, „eu Îl ascult surîzÎnd, Îmi mut pasărea nevăzută de pe umărul drept pe umărul stîng, crinii nepăsării din ochiul drept În ochiul stîng și-mi pompez sîngele În jos spre genunchi”. Păcat de efort, dacă tot e să-ți muți păsărica, de ce să-ți pompezi sîngele mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a distracției, psihologic vorbind, o atitudine de genul „Uite-l ce haios e așa cu gluguță” destinde atmosfera. Satyricon libera riduzione dal romanzo di Petronio Arbitro, soggeto e sceneggiatura di Federico Fellini e Bernardino Zapponi, 1969, chiar Înainte de Roma. De nevăzut. Pomenește de semințiia niamurilor Elamiților, Xenofont, În cărțile sale Întru carele scrie chiar pentru Chir Împărat, ce fiindu monarh al Persilor și Împărat a mai toată lumea pe vremea ceia, au stăpânit după mărturia hronicarilor În anul dela zidirea lumii 4441
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un defect de vedere, ochiul stîng pare de sticlă, o sticlă secretă, privindu-l cu atenție veți observa că nu rîde disprețuitor, ci nu vede.” (Antonioni, revizuit) „Antonioni spune un singur lucru: În epoca În care fabricarea artificialului și a nevăzutului a fost perfecționată la fel de bine ca bomba de ultimă oră, nu s-a inventat nimic mai bun decît fotografia pe computer pentru a fixa resturile unei națiuni ce se destramă În antiteză cu filmul lui Griffith, pierzîndu-și podurile, musulmanii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă părăsești fie și pentru câteva clipe dar rămâi lângă mine ziua sau noaptea apariție neașteptată te lipești tot mai mult degeaba fug de îmbrățișarea ta căci mă strângi tot mai puternic mai pătimaș lângă tine mă cuprinzi cu tentacule nevăzute fierbinți și aproape că mă sugrumi dar nu-ți pasă culegi cu satisfacție fiecare geamăt strecurat printre buzele mele tu oaspete nedorit lacom și nesățios - durere -
Oaspete nedorit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83275_a_84600]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
marfa care-i fusese șterpelită de la afacerea ratată cu Jack D. Stompanato clătină din cap. — Ai auzit prost. Mickey a pus gheara pe ăla care i-a șutit-o, dar marfa e de negăsit, iar tipul a reușit să facă nevăzute o sută cincizeci de miare din banii lui Mickey. Așa că, domnu’ polițist White, eu am nevoie de bani. Iar dacă mai ai ceva În fondul pentru informatori, Îți dau pe tavă niște capturi babane. — De ce nu intri și tu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spre el. Jack simți gustul de whisky. Whisky-ul Îi arse ochii. Clipi, se Împletici și căzu orbit la podea. Încercă să tușească, să scape de gust, se ridică, Îi reveni vederea, dar ca prin ceață - Bobby Inge se făcuse nevăzut. Fugi afară. Nici urmă de Bobby pe trotuar, dar o mașină acceleră, scrîșnind din pneuri. Iar mașina lui era la două cvartale distanță. Băutura Îl asalta cu brutalitate. Jack traversă strada pînă la o benzinărie. Intră la toaletă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să asculte. Îmi ridic cu dor privirea, înspre mantia tăcută și ating nemărginirea într-o lume nevăzută
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
-n cutie, Păstrez amintiri ce se frâng. Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins, Iar inima gata să plângă, Renunță la singurul vis. Când tainică șoapta cea dulce Se pleacă cu milă în glas, Revăd în Golgota
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
în spatele lui să nu se mai poată petrece alte întâmplări, ducându-și paharul la buze fără să-l privească pentru că, în tot acel timp în care nu mai scotea nici o vorbă, se uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate zgomotele au încetat brusc și nu se auzea decât zumzetul egal al unor aparate, probabil la capul ei și poate legate de ea, și s-a văzut din nou în șirul de încăperi, atrasă de acea forță uriașă, dar nevăzută, plină de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar trebuit să fie vindecată de-acum, ca un fier înroșit a fost, i-a cuprins pânteceele, stomacul, a urcat spre piept, în lungul esofagului, ca un tăvălug gata s-o zdrobească, abia reușea să respire, era ca o gheară nevăzută ce scormonea sub pielea ei, îi venea să țipe de durere, dar n-avea glas, s-a străduit să țipe și atunci durerea a pierit și era ca și cum ar fi căzut de foarte sus, epuizată, leșinată aproape, transpirând și tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în spatele lui să nu se mai poată petrece alte întâmplări, ducându-și paharul la buze fără să-l privească pentru că, în tot acel timp în care nu mai scotea nici o vorbă, se uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
retrăgeau. Se împiedicau și se călcau în picioare, îmbulzindu-se spre ieșiri, orice umbră căzută se transforma într-o prismă de aer pe care cei veniți din urmă o loveau cu piciorul, se opreau o clipă, o cântăreau din privirile nevăzute, o aburcau la subțioară cu lăcomie, dispărând dincolo de prag. Aerul și spațiul din jurul lui dispărând în întregime, în afara unor fâșii subțiri ce i se mulau pe brațe și pe tot trupul, invizibil încă de dinaintea invaziei pe care o urmăreau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimic nu e mai de preț decât iubirea, și simțind în adâncurile tulburi ale sufletelor lor că este singura în măsură să le aducă speranța și liniștea, încă mai este, ba chiar numai gândul că ea, iubirea, există, fie și nevăzută și neatinsă, fiind o speranță și aducându-le o speranță, și purtându-se de parcă s-ar închina unei zeițe sau ar întemeia o nouă religie monoteistă, a iubirii, și acceptând suferințele cu seninătate - unii, cu înțelegere - alții, cu răbdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
insuportabilă, răspândită în întreg trupul obosit și încordat, palpitându-i în brațe, în pulpe, în mușchii bazinului, în fiecare celulă, credea, dar incapabil să afle de unde pornește în valuri constant urmând unele altora, ca împinse de o forță incredibilă și nevăzută, incapabil să afle acel punct nu numai pentru a opri durerea, ci pentru a o înțelege, o durere care ar fi trebuit să fie a sufletului pe care și-l simțea uscat și tânjind, dar care era cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]