5,114 matches
-
vreme de glorie, dar mă simțeam deja doborâtă de imaginea mintală a lui Sammy ghemuit lângă Isabelle, frumusețea Botox-ată. — Sigur, am spus, cu indiferență. Nu contează. Deci spune-mi. Cum merge treaba cu Philip? E uimitor că voi doi ați nimerit până la urmă Împreună! spuse ea, aplecându-se complice. —Uimitor? Nu prea. Am Încercat să mă gândesc la ceva, orice, ca să pun capăt conversației. —Bette! Normal că așa e! Acum, sper să nu te superi dacă-ți pun o Întrebare personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru clienți. —Sună bine, am orăcăit eu. De-abia așteptam să ies din biroul ăla și să recitesc fiecare cuvânt scris de Abby. Cum de avea acces la toate astea? M-am gândit cu amărăciune la cum simțise, probabil, că nimerise peste o mină de aur În acea primă noapte, la Bungalow 8, când Îl cunoscusem pe Philip. Începea să mi se clarifice totul: În ultima vreme fusese peste tot, apărând Întotdeauna din decor ca o cutie-surpriză, mereu pregătită cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
totul. Nu că aveam prea multe indicii, dar Întotdeauna avusesem senzația că Îmi era cunoscut. Seara aia când stătuserăm exact acolo și el glumise că una dintre fetele care intrase avea nevoie de lecții de șic hippiot, pentru că n-o nimerise cu caftanul ei larg și că ar trebui să se ducă În orășelele mici, să fie instruită de profesioniști. Ziua aia, la Starbucks, când Își atinsese ceafa cu mâna și putusem să jur că mai văzusem chestia asta mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
timpul cu un tip oarecare? Ha? Se aplecă și mai mult spre mine, plutind intimidant deasupra mea cu tot corpul său, iar fața i se schimonosi Într-o expresie suferindă, amenințătoare și m-am Întrebat În treacăt dacă ar fi nimerit să-i dau un șut În boașe. Nu mă temeam pentru siguranța mea cât eram dezgustată de apropierea lui, dar n-a trebuit să iau această decizie; Înainte să-mi aduc genunchiul În poziție de atac, tot corpul lui Avery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
simplul fapt că i-am văzut numele pe ecranul acela mic mi-a zdrobit voința. —Alo? am spus. Căutam un ton degajat, dar zgomotul care se auzi părea să fie mai degrabă rezultatul lipsei de oxigen. —Bette, sunt Sammy. Am nimerit prost? Păi, depinde, aș fi vrut să spun. Mă suni să-ți ceri scuze pentru noaptea trecută sau măcar să-mi dai o explicație de ce n-ai trecut pe la mine? Pentru că, dacă așa stau lucrurile, atunci ai nimerit cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sunt Sammy. Am nimerit prost? Păi, depinde, aș fi vrut să spun. Mă suni să-ți ceri scuze pentru noaptea trecută sau măcar să-mi dai o explicație de ce n-ai trecut pe la mine? Pentru că, dacă așa stau lucrurile, atunci ai nimerit cum nu se poate mai bine - vino aici ca să-ți fac o omletă pufoasă, să-ți masez umerii chinuiți și să te sărut peste tot. Totuși, dacă suni ca să-mi sugerezi chiar și de foarte departe că ceva nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
priviri ucigătoare. Atunci când naratorul, amețit de atâta cutezanță, o sărută pe năzdrăvană, aceasta, plină de dărnicie, departe de a-i arde o palmă, îi întinde și celălalt obraz. Din acea clipă, își amintește el: O sărutam nebun, întruna, pe unde nimeream! În vreun gang, ori dincolo de uși, ce mai știam! Iar ea, din vreme-n vreme, ca jocul să-l prefacă, Mă tot chema, mă izgonea, fugea așa, în joacă Și de se mai ferea așa, 'ntr-o doară, se lăsa iară
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Prévost conchide: "prostituția... Ei îi cad pradă, sub un chip sau altul, toate semi-virginele la un moment de răscruce al vieții lor. Înainte sau după căsătorie, drept răzbunare pentru cea care a fost părăsită, drept consolare pentru cea care a nimerit-o rău, însă aproape fără greș". Denaturările imaginarului Caracter machiavelic al celor care practică flirtul, lovituri fatale, deznodăminte apocaliptice... discrepanța dintre gesturile și atitudinile femeilor care flirtează și poveștile care circulă pe seama acestora este surprinzătoare. Reprezentările literare ale flirtului și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
evenimente, acte din trecut. Putem ajunge prin eforturi mari la unele constat?ri privind evenimentele ?i actele care au avut loc. P�n? la urm? istoricul sociologiei reconstituie un eveniment, un act, str?duindu-se că reconstruc?ia s? fie potrivit?, nimerit?, netrunchiat?, nefalsificat? etc. Proced�nd astfel, contur?m un �tablou sinoptic� al momentelor de importan?? (mai mult sau mai pu?în) hoț?r�toare pentru eforturile disciplinei de a exista ?i de a fi (re)cunoscut?, desprindem o �serie de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
evaluate �n lumină a doi factori primordiali: Individul, a?a cum �l �n?eleg liberalii, nu exist? �n afară raporturilor sociale care �i condi?ioneaz? existen?a ?i activit??ile �n acela?i timp. �n cadrul acestor raporturi sociale, este nimerit s? distingem pe cei care comand? pe al?îi �n virtutea importan?ei sau priorit??îi raporturilor �n mod necesar conflictuale cu natura. �ntr-adev?r, Marx �mp?rt??e?te convingerea, cu unii dintre contemporanii s?i (Lamarck, Darwin, Spencer
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pleac? de la premizele care l-au condus pe Dilhey s? disting? ?tiin?ele naturii de ?tiin?ele spiritului ?i ea vizeaz? locul psihologiei �ntre acestea. Dup? Windelband, obiectele de studiu ale diferitelor ?tiin?e nu s�nt antinomice. Ar fi nimerit deci s? nu facem distinc?ie �ntre ele dec�ț �n privin?a metodei. Unele (?tiin?ele naturii), fiindc? urm?resc s? stabileasc? legi universale, au preten?îi nomotetice. Altele (?tiin?ele spiritului), care vizeaz? s? dea seama de fapte
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ca: "violarea granițelor" și "penetrarea" irakiană au fost întîlnire de la începutul crizei și pe tot parcursul războiului, pînă la sfîrșit. Media a demonizat Tunul uriaș al lui Hussein și armele lui chimice, cît și în proiectilele sale care puteau să nimerească Cairo-ul și Tel-Aviv-ul. Pînă și numele lui era pronunțat greșit, ca Sad-am, evocînd sadism și damnare sau ca sod-dom, evocînd sodomia. Implicînd atît retorica rasistă cît și cea sexuală, Bush a susținut că Statele Unite au pornit la război
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
bolnavului se raportează imediat medicului. Îngrijiri după puncție: repaus la pat, combaterea dureri; - combaterea infecțiilor prin administrare de antibiotice, expectorante, sedative; - supravegherea funcțiilor vitale. Incidente și accidente : - acul nu pătrunde în cavitatea pleurală din cauza unei puncționări greșite sau s-a nimerit într-o calcifiere pleurală. - acul a pătruns în cavitate, dar la aspirație nu vine lichidul = puncție albă nu există revărsat pleural ; astuparea acului; puncționarea unui vas de sânge ; - ruperea acului în pleură; - durerea vie cauzată de hipersensibilitatea bolnavului sau înțeparea
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
aș ajunge mai degrabă în târg - zise Prepeleac - să scap de râia asta.” [...] Bun întâlnișul, om bun, zise Dănilă. Cu binesă dea Dumnezeu! Nu vrei să facem schimb, să-ți dau capra asta și să-mi dai gâsca? N-ai nimerit-o, că nu-i gâscă, ci-i gânsac: l-am cumpărat de sămânță. Da dă-mi-l, dă-mi-l! că-ți dau și eu o sămânță bună...[...]” (Dănilă Prepeleac, p. 177-178). Dialogul scoate la iveală adesea un contrast care
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
dintr-un teatru de copii, care abia în 1990 a apucat să iasă din țară; și nu-n Bulgaria, ci taman în Austria! Adică, în Occident. Omul nostru să-i zicem Fonfu T. Manole ajunge el pe la Marginea Vienei și nimerește în fața unei grămezi enorme de vechituri; da' nu din alea uzate, ca la noi, ci lucruri încă bune, aruncate de stăpîni, din varii și inexplicabile motive. Mormanul, deci, nu era păzit. Manole al nostru se aruncă cu voluptate în inima
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu umor. Azi vă povestesc o întîmplare începută pe tren și terminată în Banat. Deci, urcăm din București mai mulți invitați (vreo zece) și urma să coborîm la Caransebeș, unde se desfășura prima seară / noapte a festivalului. Pe la Strehaia ne nimerim, pe culoarul trenului, la aceeași fereastră, domnul profesor Cazimir (marele specialist în Caragiale), comandorul de marină Ananie Gagniuc (bun umorist și prieten) și cu mine. Vorbim de una, de alta și, la un moment dat, nu știu cum se leagă conexiunea, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
încoa' Boroghină, Cornișteanu, Chiriac, ei bine, acu' stau și mă crucesc de ce (cîți) directori de teatru defecți am putut cunoaște în lunguța-mi carieră de practician & angajat în teatre! Și nu unu-doi, de prăsilă, ci peste zece damblagii, care nimeriseră, nimeni nu știe cum, în fotoliul managerial artistic. La Brăila, am cunoscut o directoare neplăcută privitului, care zicea că După melci e de Marin Sorescu. Tot ea știa că la Consiliul Culturii, tre' să duci pește și vin, ca să te
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
bunul meu prieten, ex-comandorul Ananie Gagniuc (actualmente, pensionar-șef la o sobră bodegă constănțeană). Pe vremea cînd se petrecea întîmplarea, distinsul marinar superior era șef la Casa Armatei (sau Armăsii?) din Constanța. Eu, dintr-o lipsă de vigilență a organizatorilor, nimerisem în juriul primei ediții a festivalului național al teatrelor de revistă. În prima seară, comandorul Ananie, impozant, în uniformă, înconjurat de cătane și alți subalterni plini de morgă, umplea holul Teatrului "Fantasio". Trec pe lîngă el și-i arunc un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că făcuse preinfarct și doctorul lui i-a zis că n-are voie altceva!). Da' treaba nu-i curată!... Am ieșit din casă. După ce am mers noi vreo doi-trei kilometri, pînă la Fondul Literar, am intrat la restaurantul "Ovidiu", unde nimeream de multe ori în zilele de Fond. Am comandat o sticlă (normal, luaserăm bani, amîndoi, de la Uniune) și, după ce am sorbit în tăcere, primele două pahare, IDȘ a decretat, cu un comic involuntar, greu de egalat: Știi cine-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lucrurile încă nu intră în scandalos; dar nu trecu mai mult de un sfert de oră și Gigel al meu începu să sforăie! Atît de tare, încît îl trezi din somnul (ceva) mai discret pe Fănică. Acesta, după ce văzu că nimerise la Casa de Cultură, unde un tip sobru își făcea autocritica, și văzu apoi cum partenerul său de pahar grohăia cu bărbia în piept, nu avu de lucru și-l clătină cu mîna, atenționîndu-l: "Băi, scoală-te, că sforăi!"... Nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nimic de avangardist, în el!), Doinaș și Irinel Liciu (la o tabără de creație a elevilor; atunci, marele poet ne-a dedicat și un catren, pe care-l mai am, pe undeva), iar la o premieră brăileană, prin 1969 -, unde nimerisem trimis de Coman Șova de la "Amfiteatru", să scriu o cronică, am avut șansa să stau la masă cu mulți oameni importanți ai vremii M.R. Paraschivescu, Virgil Teodorescu, Lucian Pintilie, Ivasiuc, Breban, P.M. Băcanu, Stefan Roll, Fănuș Neagu, Țepeneag, P.C. Chitic
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de creator. Trebuie să mai amintesc un lucru: pe vremea lui Ceașcă, era efectiv un privilegiu să ai acces la restaurantul păstorit de doamna Candrea. Acolo găseai de toate, mai ales prăjituri excelente, la prețuri foarte mici. Acolo, dacă te nimereai, invitat de cineva influent, îi vedeai, de la cîțiva metri, pe Jebeleanu, Breban, D. R. Popescu, Blandiana, George Macovescu, Ivasiuc, Preda, Băieșu, Fănuș Neagu, Păunescu ș. a. Să ajung însă unde mi-am propus: într-o seară, o familie distinsă și tare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dresorii de cai. Dar tot n-a reușit să mă facă să recunosc răstignirile de animale. Răstigniri de animale? Ce mai erau și astea? Era doar o întrecere. Legam de un copac veverițe, șopârle, lilieci: ieșea învingător cel ce le nimerea cu sula, cine lovea ținta. Era foarte greu și adevărul e că nu prea reușea niciunul, deoarece sula nu e ca cuțitul care să meargă drept după o traiectorie uniformă, ci are o traiectorie nepotrivită, un parcurs imprevizibil, lovind unde
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sula, cine lovea ținta. Era foarte greu și adevărul e că nu prea reușea niciunul, deoarece sula nu e ca cuțitul care să meargă drept după o traiectorie uniformă, ci are o traiectorie nepotrivită, un parcurs imprevizibil, lovind unde se nimerește. Eu îi uluiam însă pe toți prin precizia aruncării și nu mă miram deloc: mâna îmi era călăuzită de o forță interioară care, fără șovăieli, expedia sula în trupurile moi ale animăluțelor. În timp ce aruncam, mă gândeam din răsputeri la Re
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
una din glumele lui diavolești. Aveau dreptate și taică-său să fie îngrijorat, dar și lumea să clevetească. Elevii erau fiii unor ștabi din ținut și nărăvașului de Giandomenico nu i-ar fi prins bine un scandal. Nu, nu, nu nimerise el acolo degeaba. Preotul, în zilele ce-au urmat, l-a urmărit pe Giandomenico și a putut să-l vadă cum scoate din crăpăturile zidului de lângă fereastra școlii câteva pietre plate luate de la râu și bucăți de cărbune. Scria de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]