5,412 matches
-
termen este utilizat uneori ca și referent pentru celulele canceroase și nu pentru toate tipurile de tumori. Simptomele pot include, printre altele: nod/noduli limfatic/i mărit/ți nedureroși în general, febră, transpirații, mâncărimi, pierderea în greutate și oboseală. Transpirațiile nocturne sunt mai comune. Cele două tipuri principale sunt reprezentate de limfomul Hodgkin (LH) și limfomul non-Hodgkin (LNH), alături de încă alte două, mielomul multiplu și boli imunoproliferative, incluse de asemenea în categorie de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). ul Non-Hodgkin apare
Limfom () [Corola-website/Science/335701_a_337030]
-
928 misiuni împotriva portului Brest, 171 dintre acestea desfășurându-se pe timpul zilei. În unele cazuri, aviația britanică a suferit pierderi grele în timpul misiunilor de bombardament. De exemplu, în timpul raidului de pe 12 iulie, britanicii au pierdut 12% dintre avioanele participante. Atacurile nocturne erau mai sigure pentru britanici, datorită faptului că germanii nu aveau în zonă avioane de vânătoare pe timpul nopții. În timpul atacurilor nocturne, germanii au pretins că artileria lor antiaeriană a doborât 18 bombardiere britanice. În timpul campaniei lor de bombardare a Brestuli
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
în timpul misiunilor de bombardament. De exemplu, în timpul raidului de pe 12 iulie, britanicii au pierdut 12% dintre avioanele participante. Atacurile nocturne erau mai sigure pentru britanici, datorită faptului că germanii nu aveau în zonă avioane de vânătoare pe timpul nopții. În timpul atacurilor nocturne, germanii au pretins că artileria lor antiaeriană a doborât 18 bombardiere britanice. În timpul campaniei lor de bombardare a Brestuli, RAF a folosit apartatură de navigație sofisticată pentru acea vreme. În noaptea de 7/8 decembrie 1941, a fost folosit pentru
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
că germanii vor dori să se folosească de întunerice pentru partea cea mai lungă și mai periculoasă a călătoriei și vor părăsi portul în timpul zilei. Din acest motiv, cele mai mulgte bombardiere au primit ordin să fie pregătite pentru atacuri nocturne. Traversarea grupului naval german avea să le prindă toatal nepregătite să atace în timpul zilei de 12 februarie. Apărarea de coastă urma să asigure trei escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Jagdgeschwader 26" / JG 26) erau dotate cu avioane de vânătoare pe timp de zi, cele mai multe de tip Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190. JG 2 și JG 26 foloseau Fw 190, iar JG 1 - Bf 109. Grupul de vânoare nocturnă 1 ("Nachtjagdgeschwader 1") a fost de asemenea repartizat pentru asigurarea superiorității aeriene a convoiului. Acest grup era dotat cu avioane Messerschmitt Bf 110. Grupul de bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") avea un rol sprijin aerian, fiind destinat raidurilor de bombardament a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
SE”, supraveghea zona de la nord de port, iar al treilea, „Habo”, acoperea zona dintre Le Havre și Boulogne. La ora 19:25 pe 11 februarie, „Stopper” a decolat ca de obicei, dar a fost interceptat de un avion de vânătoare nocturnă Bf 110 al NJG 1. Hudsonul britanic a reușit să scape de urmărirea germanilor, dar radarul din dotare s-a dovedit a fi defect. „Stopper” s-a reîntors la bază și a aterizat la 20:40. Un alt avion a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
început să se formeze ceața, iar „Habo” a fost rechemat de urgență, ca să aibă timp să aterizeze câtă vreme vizibilitatea mai era suficient de bună. Chiar în acele momente, convoiul german se apropia de zona de patrulare. Avioanele de vânătoare nocturnă germane au efectuat 19 misiuni în acea noapte până la ora 08:00 dimineața, când au fost înlocuite de avioanele de vânătoare diurnă ale JG 2. Flota germană a navigat timp de 11 ore de la Brest prin Canalul Mânecii spre strâmtoarea Dover
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a fost trimis pe 4 aprilie în portul Gdynia din Polonia, aici fiind în afara razei de acțiune a bombadrierelor RAF. În ciuda eforturilor făcute pentru repararea vasuliu, "Gneisenau" nu a mai fost pus pe linia de plutire până la sfârșitul războiului. Raidurile nocturne s-au soldat cu pierderea a trei bombardiere, un Hampton și două Wellington. La sol, germanii au pierdut 16 civili și 116 marinari uciși de bombardament. În noaptea de 27/28 februarie 1942, 33 de bombardiere au încercat să distrugă
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de apărare conceput de colonelul Kammhuber. Una dintre contramăsuri a fost folosirea începând cu 1943 a paietelor de aluminiu împotriva radarelor germane. Folosirea acestei ultime măsuri antiradar a avut un efect devastator asupra capacității de luptă a aviației de vânătoare nocturnă germane în timpul opreațiuni Reichsverteidigung. Primuil pas în această luptă a fost operațiunea forțelor terestre britanice „Biting” pentru capturarea unui radar Würzburg de pe 27/28 februarie 1942. Britanicii au sustras o serie de componente ale radarului, după cercetarea cărora au dezoltat
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
coarde nr. 3" (1979) LP Electrecord 25. “Columne” - cântată pentru cor și orchestră (1979) 26. “Jocuri III” - pentru violă (violoncel) și orchestră (1979) 27. “Jocuri IV” - pentru vioară și orchestră (1980) 28. “O Altă Poveste de Dragoste” - Opera (1980) 29. “Nocturne” - pentru soprana și orchestră (1980) 30. “Velerim și Veler Doamne” - pentru cor mixt (1966, rev. 1980) 31. “Hayku” - trei lieduri pentru soprana și orchestră (1981) 32. “Lumină” - cântată pentru cor și orchestră (1981) LP Electrecord 33. “Missa Brevis” - pentru soprana
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
și se găsesc în locuințe, în bucătarii. Altele ("Atelura") sunt mirmecofile, ducându-și viața în cuiburi de furnici și termite. Tizanurele se ascund sub pietre sau sub frunze în timpul zilei și ies după lăsarea întunericului în căutarea hranei. Ele sunt nocturne, chiar în stadiile larvare. Toate speciile aleargă repede. Tizanurele sunt omnivore, hrănindu-se cu materiale vegetale putrezite sau uscate și resturi de animale. Speciile sinantrope se hrănesc cu materiale din amidon, ca hârtia, legături de carte și mătasuri artificiale. Unele
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
existente: "Lepismă saccharina" , numită popular "peste de argint", din cauza solzilor săi argintii care acoperă corpul, uneori culoarea generală fiind cenușie-deschis, brună-negricioasă sau gălbuie. Trăiește în case, în locurile calde ale gospodăriilor. Are corpul turtit dorsoventral. De regulă este o insectă nocturnă și se ascunde în locuri uscate, prin crăpăturile de la țocurile ferestrelor și ușilor. Nu sare, insă fuge foarte repede. Lungimea corpului de 7-10 mm, iar lățimea de 2-2,5 mm. Corpul se subțiază posterior. Este dăunătoare, căci mănâncă hârtie și
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
și a pierdut un singur avion. Harris a reușit să păstreze formația de zbor și nu a pierdut niciun bombardier. În săptămânile care au urmat a început o dezbarere cu privire la modificarea planurilor pentru atacurile pe timp de zi în favoarea celor nocturne, efectuate sub acoperirea întunericului. Hewitt a fost în favoarea atacurilor nocturne. Din punct de vedere tactic, germanii au subliniat slăbiciunile bombardierelor britanice pe care le cunoșteau deja - slaba capacitate defensivă a avioanelor Wellington pentru atacurile din lateral, dar au admis că
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
păstreze formația de zbor și nu a pierdut niciun bombardier. În săptămânile care au urmat a început o dezbarere cu privire la modificarea planurilor pentru atacurile pe timp de zi în favoarea celor nocturne, efectuate sub acoperirea întunericului. Hewitt a fost în favoarea atacurilor nocturne. Din punct de vedere tactic, germanii au subliniat slăbiciunile bombardierelor britanice pe care le cunoșteau deja - slaba capacitate defensivă a avioanelor Wellington pentru atacurile din lateral, dar au admis că formațiunile rigide de zobr ale bombardierelor au funcționat în favoarea piloților
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Adolf Hitler le-a declarat război americanilor pe 11 decembrie. Eșecul operațiunii „Barbarossa” cam în aceeași perioadă a relevat că metoda de concentrare a tuturor resurselor "Luftwaffe" pe linia frontului se dovedea greșită. RAF și-a început campania de bombardamente nocturne la începutul anului 1942 și, ceva mai târziu în același an, United States Army Air Force (USAAF) și-a început campania de bombardamente diurne. Chiar și în acest moment, OKL a continuat să se opună trimiterii forțelor sale de pe front pentru
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
bombardamentele de precizie au criticat raportul, pe care îl considerau „selectiv”. Când mareșalul Arthur Harris a preluat comanda RAF Bomber Command în 1942, el a folosit acest raport ca pe un argument în favoarea bombardamentelor „în zonă” . Organizatorul aviației de vânătoare nocturnă Josef Kammhuber a recrutat doi ași ai aerului, pe Hermann Diehl și pe Wolfgang Falck în comandamentul său. Aceștia au fost două dintre cele mai importante figuri ale sistemului vânătorii de noapte. Folosind radarul " Freya", ei au reușit să conducă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
până la 500 m de bombardierele inamice. Diehl a contribuit la dezvoltarea apărării sprijinite de radare pentru operațiunile diurne folosite în de exemplu în Bătălia din Golful Heliogoland din decembrie 1939. Falck a utilizat două seturi de radare "Würzburg" în timpul operațiunilor nocturne din aprilie 1940 și ambii piloți au recomandat un sistem de comandă și control bazat pe sistemele radar. Falck a fost cel care a conceput de altfel "Hellenachtjagd" (Vânătoarea nopții luminoase). Aceasta presupunea proiectoare de căutare controlate de radare Würzburg
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Această metodă era limitată însă de faptul că proiectoarele de căutare nu puteau funcționa în condiții de umiditate ridicată Deși Kammhuber a fost sceptic în ceea ce privește utilizarea radarelor, el a fost de acord cu formarea "Kombinierte Nachtjagdgebeite" (Zonele combinate de zbor nocturn) din jurul obiectivelor de primă importanță, zone în care avioanele de vânătoare cooperau cu seturi de radare Würzburg și cu bateriile antiaeriene. Deși la început această abordare nu a avut succes, rezultatele nu au întârziat să apară. Programul a fost oprit
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
că avioanele au rămas fără combustibil. Cele mai multe cazuri au fost cauzate slaba pregătire a navigatorilor. Pierderile RAF au fost de două ori mai mari decât cele ale Luftwaffe în perioada „Blitz”-ului din iulie 1940 - iunie 1941. Respingerea ofensivei bombardierelor nocturne a fost realizată cu doar 60 de avioane organizate în 16 "staffeln" (escadrile). Defensiva aeriană nocturnă a revendicat 421 bombardiere ale RAF în 1941. Una dintre abordările tactice notabile ale lui Kammhuber a fost acțiunea ofensivă. Aceasta se alinia tacticii
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
RAF au fost de două ori mai mari decât cele ale Luftwaffe în perioada „Blitz”-ului din iulie 1940 - iunie 1941. Respingerea ofensivei bombardierelor nocturne a fost realizată cu doar 60 de avioane organizate în 16 "staffeln" (escadrile). Defensiva aeriană nocturnă a revendicat 421 bombardiere ale RAF în 1941. Una dintre abordările tactice notabile ale lui Kammhuber a fost acțiunea ofensivă. Aceasta se alinia tacticii "Luftwaffe" de defensivă prin ofensivă asupra teritoriul inamic, iar Kammhuber a sugerat ca avioanele de vânătoare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
fie introduse în serviciu. Aceste radare urmau să controleze tirul bateriilor antiaeriene, permițând bateriilor AA să își direcționeze cu mare precizie focul. "Luftwaffe" folosea pentru apărarea diurnă aparatul de vânătoare Messerschmitt Bf 109, dar nu dispunea de avioane de vânătoare nocturnă. Nu exista un sistem de control centralizat, iar unitățile aeriene nu erau legate cu unitățile terestre, ca în cazul RAF Fighter Command. Când Bomber Command și-a început atacurile pe timpul nopții în mai 1940, germanii nu aveau cum să intercepteze
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Bomber Command și-a început atacurile pe timpul nopții în mai 1940, germanii nu aveau cum să intercepteze formațiile de bombardiere care se apropiau de teritoriul german. În aceste condiții au început să se facă eforturi pentru crearea unei forțe defensive nocturne. Se făcuseră unele încercări încă mai înainte de începerea războiului, folosindu-se un sistem de avertizare bazate pe detectoare de sunet și proiectoare de căutare. Avioanele de vânătoare de noapte se roteau în jurul fascicolului luminos al proiectoarelor în afara zonei luminate, iar
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
sofisticat numit de britanici Linia Kammhuber. Kammhuber a început prin extinderea regiunilor luminate, care s-a extins din Danemarca ocupată până în nordul Franței. Avertizarea timpurie se baza pe radarele "Freyar", detectoare de sunet și observatori aerieni. Controlul avioanelor de vânătoare nocturnă și a bateriilor antiaeriene era asigurat de radarele cu rază scurtă de acțiune "Würzburg". Următorul pas a fost achiziționarea de avioane de vânătoare nocturnă dedicate. Germanii nu aveau un asemenea aparat, dar au improvizat și au folosit în acest scop
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
timpurie se baza pe radarele "Freyar", detectoare de sunet și observatori aerieni. Controlul avioanelor de vânătoare nocturnă și a bateriilor antiaeriene era asigurat de radarele cu rază scurtă de acțiune "Würzburg". Următorul pas a fost achiziționarea de avioane de vânătoare nocturnă dedicate. Germanii nu aveau un asemenea aparat, dar au improvizat și au folosit în acest scop avionul greu de vânătoare Messerschmitt Bf 110 și bombardierul mediu Junkers Ju 88. Ambele modele s-au comportat extrem de bine în calitate de vânători nocturni. Odată ce
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
vânătoare nocturnă dedicate. Germanii nu aveau un asemenea aparat, dar au improvizat și au folosit în acest scop avionul greu de vânătoare Messerschmitt Bf 110 și bombardierul mediu Junkers Ju 88. Ambele modele s-au comportat extrem de bine în calitate de vânători nocturni. Odată ce problemele operaționale au fost rezolvate, au fost dezvoltate considerațiile tactice. Prima a fost cea a radarelor instalate pe avioane. Piloții germani se plângeau de aceste radare, care creșteau rezistența la înaintare și reduceau performanțele avioanelor. Ei preferau să identifice
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]