5,144 matches
-
d-nei Sen. Mă cutremurai și tăcui. O lăsai să se ridice singură. Își șterse lacrimile în fugă, își potrivi părul, mă privi, fără s-o văd, căci eu eram în lumina palidă a felinarului, iar ea la întunerec, și plecă oftând. M-am întors în odaia mea, agitat, zeci de sentimente străbătîndu-mă, chinuit și de bucuria că este a mea, și de orgoliu, de remușcare, de teamă. N-am putut face nimic până la masă. Mă întrebam dacă voi avea curajul să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mă rău, sau pe d-l Sen spunîndu-mi: Dacă vrei să-mi mulțumești pentru binele...", și aceasta îmi amintea iarăși, tot atât de acut și de sfâșietor, despărțirea mea de Maitreyi, și trebuia să închid ochii, să mă mișc în pat, să oftez adânc, ca să alung gândurile. D-na Ribeiro, după ce lipsise vreun ceas, prinsă de treburile casei, intră iar în cameră, întrebîndu-mă ce doresc să beau; un ceai, whisky sau bere? Refuzai cu un gest atât de obosit, încît bătrâna se apropie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
negru", dar în acel ceas era atât de fericită, încît am ascultat-o cum vorbea politicos, probabil lui Mantu, și cum mulțumea pentru bunăvoință. ― Mă duc să aranjez odaia, îmi spuse. M-am bucurat că pleacă și că pot acum ofta în voie și plânge. Mă străbătu deodată gândul că am îmbătrînit și că părul mi-e alb de supărare, și sării în sus, ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mor." ― Plângea când l-a scris și mi-a spus să ți-l dau neapărat și să-i telefonezi într-o dimineață. Nu mai e nebună acum, nu mai pare nebună. Săraca... Tăcu iarăși, o bucată de vreme, apoi oftă deodată. ― Ce ai, Khokha? îl întrebai eu. ― Ah, ce să-ți mai spun ce am când te văd pe tine cât suferi!... Vorbise emfatic, teatral, silindu-se să obțină o mască îndurerată, care să-mi atragă atenția. Dar tonul cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi putut-o avea, dacă... Mi se părea fără sens să mă gândesc la cele ce s-ar fi putut întîmpla. Eram singur, singur, aceasta era durerea, prezentul. Nu puteam înțelege nimic altceva. Khokha mă privi, îmi văzu lacrimile și oftă. ― Mama mea e foarte greu bolnavă, și eu n-am nici un ban, nici o rupie să-i dau. Mă gândeam să-ți cer un împrumut până voi primi onorariul de la "Bengal Film Company"... ― Cât vrei? Tăcea. Eu nu cutezam să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
M-am apropiat de ea, i-am luat mlinile, am întrebat-o din nou, i-am strâns brațul. Tăcea întruna. Și atunci mi-am apropiat fața mai mult, răsuflarea mea aproape de gura ei, întrebînd-o tot mai încet, mai insinuant. A oftat o dată lung, a închis ochii și și-a încolăcit brațele de umerii mei, sărutîndu-mă pe buze, mușcător, sălbatec. Am avut o ciudată bucurie când m-am dus să zăvoresc ușa. S-ar părea că cele ce-am scris în ultimele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că o să-mi reamintesc deodată numele și eram gata să mă uit la ceas, să văd cu cât am întîrziat... Și apoi, nu știu ce s-a întîmplat, dar s-a întîmplat ceva și am pierdut momentul... Tăcu și, fără voia lui, oftă. - Locuiți în hotel? îl întrebă fata, îmbujorîndu-se. - Oh, nu, am venit aici pentru o întîlnire. Aveam o întîlnire la patru treizeci. Dar mi-e absolut imposibil să-mi amintesc numele. Mi-a telefonat acum câteva zile. O voce extraordinară, care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ușor cu vârful bocancului. - Trage să moară, spuse fără să întoarcă capul. Rănitul îi privea cu ochii foarte mari, deschiși. Era tânăr, bălai, plin de pistrui, și buzele îi tremurau necontenit, parcă tot s-ar fi trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche lângă el. - Ivan! îl strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise în fața lui. Își scoase casca și începu să-și șteargă fruntea cu mâneca tunicii. - Trage să moară, spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochii, ca și cum s-ar fi rugat, apoi îl privi din nou, adânc, cercetător. - Fă și tu așa, Ivan! strigă. Fă cruce după mine. Boje,Cristu! Apoi tăcu, și toți trei își pironiră privirile pe fața rănitului, așteptând. - Nu mă înțelege, oftă târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania lui de bolșevic! izbucni Iliescu printre dinți. Se preface că nu ne înțelege... Darie întoarse capul și-l privi, zâmbind încurcat. - Dacă-l înjuri, cum o să te mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dacă nu știu rusește, cum o să mă înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne dăm osteneala, că nu-l lăsăm să moară ca un câine. Vorbiți-i în orice limbă, că dumneavoatră sunteți filozof... Darie oftă fără voia lui și-și trase chipiul pe frunte. - Cu adevărat filozof! exclamă, încercînd să zâmbească. Ivan! izbucni, întorcîndu-se spre rănit și căutîndu-i ochii. Îți mai aduci aminte de Faust? Habe nun, ach! Philosophie, Juristerei und Median, Und leider! auch
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
țigara și-i privi pe toți trei, pe rând, zâmbind. - Nu se vede nimic, spuse. Unde te uiți, numai lanuri de porumb, numai lanuri... Câinele se oprise la câțiva metri, scâncind sfios, cu ochii ațintiți asupra bucățelelor de zahăr. Zamfira oftă. - Să-i mai spunem de-ale noastre, că poate pe astea le înțelege mai bine. Cât ne-am odihni noi aici, să-l ținem de vorbă, să-i spunem cum o să fie în sat. Iliescu se întoarse cu tot trupul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am liniștit. Astea sânt ale noastre. Dar nu vin într-aici. N-au ce să caute pe-aici. Ți-am spus, urcă toți spre Oglindești. Acolo s-au concentrat nemții. Acolo au să se înfrunte, într-o zi, două... Popa oftă, scuipând în palme, și înfipse lopata în pământ. Dar după câteva clipe se opri din nou. - Nu poate să fie pe-aici, Marine, spuse. Pe-aici e numai pietriș. Cum de l-a auzit? Eu n-o văzusem. Nici nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șanțului. Era o piatră mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează. Nu-i vedeam obrazul dar îl ghiceam încruntat, amărât. - Poate n-o fi aici, vorbi Popa. Dacă ne-am întoarce fiecare la șanțurile noastre? Mai avem cinci ceasuri până la ziuă. Dacă ne ajută Dumnezeu, până în zori o găsim. Făcui semn
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuie să vă prăbușiți înainte de vreme? Îi scăpărau ochii de parcă ar fi fost mâniat. - Vă prăbușiți în întunerec pentru încă o mie de ani. Întunerec, în adânc, tot mai adânc... Își trecu mâna pe frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse el zâmbind amar. - Schicksal! repetă celalt. Von Balthasar își puse brusc casca și mă privi din nou. Avea acum privirile reci, înghețate. - Aveam nevoie de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umeri și m-am depărtat. N-am mai privit clopotnița. Știam că sânt acolo, cu mitralierele și dinamita. Auzeam, depărtate și totuși puternice, exploziile pe șosea. Au început să pună încărcătură dublă, mi-am spus. M-am oprit și am oftat. Nu se mai vedeau camioanele. Trecuseră de crâng, urcau spre Dumbrăvi. Cât puteam cuprinde cu ochii, șoseaua era desfundată și scorojită, parcă ar fi fost ciuruită de bombe. M-am apropiat de Lixandru. - Dacă distrug șoseaua până la Dumbrăvi, spusei, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
N-am făcut-o numai pentru el, pentru Moșu, ca să-i mângâi bătrânețele, să-l ajut să nu se mai chinuie. Am făcut-o pentru întreg satul. Că sîntem oameni săraci... Nu înțelegeam și ne uitam lung la ea. Ilaria oftă. Își întoarse încet capul spre fereastră. - V-am mințit atunci, de Sfânta Mărie, când v-am spus că am simțit comoara sub lopată. Dar am crezut că fac bine. Aveam banii ăștia și voiam să-i împart cu tot satul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-și roti privirile pe deasupra noastră. Parcă s-ar fi pregătit să ne spună ceva. Așteptam toți, ținîndu-ne răsuflarea. Dar el își împreună mâinile și începu să-și miște degetele, ca și cum ar fi vrut să se pipăie, apoi, opintindu-se, oftând adânc, dădu pătura la o parte. Am încremenit toți. Era îmbrăcat, și avea opincile cele noi. Nu le mai încălțase de când căzuse la pat. - Lăsați-l! strigă Ilaria văzând că voiam să-l împiedicăm să se dea jos. Lăsați-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și tot ce a terfelit. Amintindu-și, și încercînd din nou. Încă o dată. Încă o dată. Așa cum încercați și voi. Fără să crâcniți, fără să obosiți. Dar amintindu-vă tot ce s-a întîmplat, toate înfrîngerile, toate umilințele, toate trădările. Am oftat amândoi, și von Balthasar întoarse repede capul spre noi. - Într-o mie de ani, copiii voștri au să-și amintească de comoara pe care ați căutat-o și au s-o caute din nou. Au să sape alte șanțuri. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Braț! Ia govoriu po russki! Alergam spre ei, cu brațul ridicat strigînd: Braț! Rumunski! Zdies niet Niemetzi! Apoi m-am oprit, ca să-mi trag răsuflarea. - Ce te-a apucat? strigă unul din ei. Sîntem români. Rușii urcă pe la Oglindești. Am oftat și am voit să-mi fac cruce. - Asta-i șoseaua spre Dumbrăvi? mă întrebă un sublocotenent. I-o arătai, așa cum se vedea, la câțiva metri, surpată și zdrențuită. - Asta e, dar au distrus-o nemții cu dinamită, azi-dimineață... Dar degeaba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
camufla un mister, așadar o revelație decisivă, un adevăr cutremurător. Bunăoară, orice porumbel ar putea camufla... - Vasăzică, iar v-ați apucat de filozofie, îl auzi pe Luchian din prag. Ferice de voi, adăugase îndreptîndu-se agale spre fotoliul Generălesei. Se așeză, oftând adânc. - Nu știu ce am, spuse. Nu mă simt bine... Dar voi vedeți-vă de treabă, continuați-vă discuția... De-atunci, îl tot auzea: "Nu știu ce am. Nu mă doare nimic, dar mă simt obosit. Foarte obosit..." De când nu se mai plimba din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu se opresc aici. În lucrarea autoarei Aurora Fecheci: “Monumente arhitectonice ieșene” citim: “Sinagoga Mare de pe strada Sinagogilor, zidită în stil baroc târziu, între anii 1659-1670, refăcută în 1756 și apoi în secolele XIX și XX”... - am sfârșit eu pledoaria oftând... Nu ofta, vere. Tu ai vrut-o. Și să-ți spun una bună. Dacă-i bună, ce mai aștepți? Eu nu fac decât să presupun. Nu lua drept literă de lege spusa mea... Te cam învârți în jurul cozii, prietene. Dă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
răspuns, țambalul își aruncă notele într-un tril de pasăre măiastră. Nu se lasă așteptat nici murmurul gutural al cobzei... Ne-am întors privirile într-acolo. Purtând pe chip un zâmbet abia schițat, ieșeanul își duce mâna la inimă și oftează prelung. He-hei! De când n-am mai auzit eu cum crește iarba, vere! Uite-te că astăzi e din nou lumină și pe ulița mea... Adică pe ulița noastră, dragule. Iartă și tu un “bătrân” putred de atâta nostalgie. Iertat să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să ofteze ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
într-o noapte parcă... a și sărutat-o... Cât era ziua de lungă, ochii îi fugeau mereu spre intrarea hanului. Seara, când îi rămânea privirea lipită de ușă, parcă îl zărea în întunericul de afară privind-o ca un diavol... Oftând, își freca ochii pentru a alunga vedenia... Într-una din seri, însă, arătarea din fața intrării nu a mai dispărut nici după ce și-a acoperit ochii o vreme, cu gând că îi tot o năzărire. Când și-a luat mâinile de la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și tare mulțămim pentru bunătate. La drum, flăcăi, că ne apucă noaptea. Nu de alta, dar plânge crâșma după noi. Poate crâșmărița, Dumitre - a vorbit Pâcu, cu un zâmbet șiret atârnat de buzele tăbăcite. Pe dracu. Are ea după cine ofta, nu după un hodorog ca mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]