6,259 matches
-
De cine? - De...tatăl meu? Cred că tata vrea să-mi spună ceva. - Din informația pe care mi-ai furnizat-o, e foarte posibil. - Dar...ceva ...pare să-l oprească ...cum ar fi... Miller făcu o pauză. - Cine a adus păpușa în casă, domnule Ellis? - Eu, am șoptit. Eu am adus-o. - Și cine l-a creat pe Patrick Bateman? Șoptit: - Eu. - Și chestia de pe hol? Altă șoaptă: - Eu. Mi-am revenit când Miller am împins carnețelul pe masă. Vroia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
avertizase Miller. Miller spusese că decontaminarea era necesară pentru ca să nu rămână nimic viu în casă înainte de a începe curățirea ei. De ce trebuia fumigată casa: spiritele, demonii, vor căuta orice entitate vie ca să-și „continue existența“ în interiorul ei. Întrebare: Și dacă păpușa se ascunsese, așteptând? Dacă Terby se ascunsese în casă? Dacă supraviețuise exterminatorilor? Dacă fusese pătrunsă de altceva? Conexiunea dintre păpușă și cuiburi era una sănătoasă și imediată. Îmi amintesc repezindu-mă afară din cameră și împiedecându-mă pe scări, prinzându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
De ce trebuia fumigată casa: spiritele, demonii, vor căuta orice entitate vie ca să-și „continue existența“ în interiorul ei. Întrebare: Și dacă păpușa se ascunsese, așteptând? Dacă Terby se ascunsese în casă? Dacă supraviețuise exterminatorilor? Dacă fusese pătrunsă de altceva? Conexiunea dintre păpușă și cuiburi era una sănătoasă și imediată. Îmi amintesc repezindu-mă afară din cameră și împiedecându-mă pe scări, prinzându-mă de balustradă să nu cad. Când am ajuns în hol am început să formez numărul lui Robby. Iarăși, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dilatat, având un diametru care probabil măsura cincisprezece centimetri. Porțiunea inferioară a lui Terby atârna afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în așa fel încât să pătrundă mai ușor. Înghețasem. Îmi amintesc că întinsesem instinctiv mâna spre pintenii păpușii care dispăruse, făcând ca burta câinelui să se umfle, apoi să se destindă. Victor vomită din nou, în liniște. Totul rămase nemișcat preț de o clipă. Apoi câinele intră în convulsii. Deja începusem să mă îndepărtez încet de câine. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anii 1922 1930 În ziarul local din Fălticeni („Curierul” sau „Tribuna Fălticenilor”), redactorul ziarului fiind din Fălticeni, cu numele de Negru . Acest ziar local cred că se găsește la Biblioteca Academiei R.S.R. Să vă dau și unele amănunte În legătură cu filmul „Păpușa”. Între anii 1908-1910 mama a filmat În opereta Păpușa. Exemplarul pozitiv a dispărut În 1917 la București iar exemplarul negativ, care se găsea În casa noastră de la Fălticeni a dispărut În timpul evacuării orașului la Suceava, În 1944 . Și acum o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sau „Tribuna Fălticenilor”), redactorul ziarului fiind din Fălticeni, cu numele de Negru . Acest ziar local cred că se găsește la Biblioteca Academiei R.S.R. Să vă dau și unele amănunte În legătură cu filmul „Păpușa”. Între anii 1908-1910 mama a filmat În opereta Păpușa. Exemplarul pozitiv a dispărut În 1917 la București iar exemplarul negativ, care se găsea În casa noastră de la Fălticeni a dispărut În timpul evacuării orașului la Suceava, În 1944 . Și acum o sugestie. Casa noastră din Fălticeni - din Str.(ada) Mare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dar nu ai altă soluție. Doamna care ia comenzile are un zâmbet afișat, te ascultă răbdătoare și oarecum gânditoare - se vede că traduce în minte din engleză în germană, zice ja! - semn că înțelege, se îndepărtează cu un mers de păpușă calculată (e supraponderală) și te lasă să aștepți. Și chiar aștepți. Scriitoarea Anita Konkka din Finlanda, cu care stau la aceeași masă, e impacientată bine - așteaptă de aproape zece minute. Când își manifestă nemulțumirea, nemțoaica îi răspunde că a înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a te culca seara. Oamenii sunt neputincioși în fața bandelor de mafioți, care îi supraveghează pe cei care iau decizii, bande care au în subordinea lor alte bande, iar acestea - alte grupări criminale supuse lor, și tot așa până la nesfârșit. O păpușă rusească infernală. Cât despre guverne, ele nu reflectă niciodată aspirațiile popoarelor. Orașele nu se aseamănă satelor. Moscova și deciziile care se iau acolo sunt foarte departe de ospitalitatea familiilor care ne-au găzduit vara trecută la Kaliningrad. Ceea ce îi separă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
elucida un tip înseamnă a-i pune o dată pentru totdeauna, ca unui capitol de roman, un „titlu” și o caracteristică, a-l „nimici prin efigie” cumva, cum era aplicată această magie în Evul Mediu, efigie în acest caz fiind nu „păpușa și acul”, ci fraza scurtă și epitetul necruțător. Ca orice teorie a sa, ea era fermecătoare și justă, elegantă, cu condiția... să nu se aplice și prietenilor! Astfel, într-o bună zi, Nichita, ce n-a excelat niciodată prin discreție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alternează și se epuizează, se „neagă” reciproc, narațiunea realist-obiectivă este contrapunctată și „negată” în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial, încât cel ce citește cu atenție primele capitole poate întrezări statura dublă a personajului principal. O mare parte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
viață: atunci când descendenții își vor fi pierdut obișnuința de a deschide cărțile, ei vor mai avea totuși ochi pentru a vedea și mâini pentru a atinge vreun pat de fier în care cel dispărut și-a dat ultima suflare, o păpușă plină cu tărâțe, cine știe? Da, această umbră imperceptibilă, acest paravan enervant care ne împiedică să vedem anul zero, mi-ar fi plăcut să le pot înlătura pentru a scoate la iveală umbra dintâi, pentru a putea vedea dincolo de aceste
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
moartea, poți atinge cu mâna chiar peretele stâncos al mormântului. Acest straniu edicul numit Anastasis ar fi al patrulea ca dată dintre micile mausolee construite acolo în decursul timpului. Ultimul, singurul pe care-l mai putem vedea, acoperă, ca o păpușă rusească, mausoleele anterioare dispărute. Biserica originară, ridicată sub Constantin, a fost distrusă de perși în 614; parțial reclădită sub împărații bizantini, reconstruită de către cruciați, greu încercată de un seism în 1543, de un incendiu în 1808, de un cutremur de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atingă pe cei morți, iar cohanim* așteaptă la poarta cimitirului, tocmai pentru că egiptenii petreceau un timp exagerat de mare îmbălsămând cadavre și construind necropole. Celebrul "Altfel nu pot!" al lui Luther, reluat la nesfârșit de-a lungul secolelor (sunt atâtea păpuși într-o matrioșca rusească!), a țâșnit din constatarea făcută de fratele mai mic că dialogul cu sora mai mare a devenit imposibil și că el are nevoie de propriile-i semne exterioare distinctive pentru a nu sfârși în capcana reconcilierii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unde stătuse ca ostatecă. Kemeny îndeamnă călduros pe principele George la căsătorie. La Iași vine Boroș, trimisul lui Sigismund, și vede pe fată. Lupul îi dă și un portret al fetei. Lui Sigismund îi face impresie că Ruxanda (Irina) e păpușă de harem; pe lângă asta urmează altei credinți etc. George Racoți mustră pe fratele său pentru nazurile pe care le face. Îi scrie: "E vorba despre lucruri importante, de principatul meu și de interesele familiei. Nu trebuie să ai nici o teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de trestii și papură pe apa lină în negura și tăcerea nopții ca să se ducă la vale în apele cele mari, și ei dau foc fânațelor care ard mânate de vânt spre împresurători și așa fel scapă... Mânâncă brânză afumată păpuși și puri... Al treilea e jucăuș mare: descris cum joacă la o horă, la o nuntă, cât de frumos și de plastic... când nuna și preoteasa îl întâmpină amândouă cu oale de vin și cu ochi dulci... Cum vin la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost așa, înainte-mi se desfășura feeria unui basm. Într-o cameră mare, pe un covor gros de lână, pe jos, copiii aveau acces la o movilă de jucării, cam desperecheate, căței și ursuleți de pluș, cuburi, tot felul de păpuși, unele stricate de prea multă folosință; de-a lungul pereților se eșalonau dulapuri cu ușile de sticlă îndărătul cărora vedeam, vrăjiți, alte jucării, mai frumoase, păpuși îmbrăcate ca niște prințese, animale exotice, fără nume pentru noi, papagali zburători și viu
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
movilă de jucării, cam desperecheate, căței și ursuleți de pluș, cuburi, tot felul de păpuși, unele stricate de prea multă folosință; de-a lungul pereților se eșalonau dulapuri cu ușile de sticlă îndărătul cărora vedeam, vrăjiți, alte jucării, mai frumoase, păpuși îmbrăcate ca niște prințese, animale exotice, fără nume pentru noi, papagali zburători și viu colorați, susținuți de sus cu o sfoară incoloră... Din aceeași lume făcea parte și „doamna” educatoare, frumoasă ca o zână și veșnic numai zâmbet, într-o
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
noaptea nedormită din cauza copilului, n-am știut care sunt bolile copiilor. Ciuchița a fost un model de copil sănătos, durduliu, totdeauna binedispus, fiind adesea invidiați de familiile colegilor. Dar totul i se datorează lui Milly, care a transformat-o În păpușa familiei și a străzii, mândria vieții noastre. A dus-o la Școala Populară de balet, la diferite concursuri pentru copii, i-a angajat un profesor particular pentru Învățarea limbii franceze, a dus-o la cercul de vioară, la școala de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am făcut noi atâta drum, să te găsim bolnavă? Nu bunică, nu mă mai doare nimic, i-a răspuns fetița. Febra a Început să-i scadă și totul a intrat În normal după revederea cu Bunicii. Mica balerină Ciuchița cu păpușa Ciuchița la Concursul de recitări al copiilor Împreună După zeci de ani, toată copilăria ei Îmi pare o poveste, cu clipe vesele și triste, cu frământări și zbucium, Într-o lume care devenea din ce În ce mai urâtă. Milly, mai realistă, nu vedea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe copilițele Stine Trude Lovise într-o doară cu ștremeleagul lui, căci Amanda fusese de fiecare dată receptivă, o părăsise și fugise din nou după acont de soldă în Saxonia, Boemia, Hochkirch, pentru că regele-l chema așadar când cele trei păpuși de zdrențe numite Stine Trude Lovise, căzuseră fără viată, Amanda n-a vrut să creadă Și să le părăsească. Și când fetițele Palide, învinețite, chircite de foame, Jalnice bătrâne timpurii Abia născute, abia înțărcate curând Lovise ar fi încercat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat" niciodată de prezența filonului poetic în miezul ființei, de această perpetuă copilărie a sufletului care e poezia, "tatăl cel aspru" este surprins de fiii mânuindu-le păpușile cu duioșie. Poate să știrbească din autoritate o asemenea slăbiciune dovedită? Doar pentru moment, poate, a doua zi lumea se întoarce la regulile ei aspre, maturul ia frîiele realității imediate, momentul de slăbiciune și fantezie este depășit cu eleganță de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atâta cât există, nu rezistă la vedere"; Mă rog unui Dumnezeu care fie a plecat/ fie încă n-a apărut"; La 36, am învățat să mă rog. Am făcut rost cu chiu, cu vai/ De un Dumnezeu al meu, o păpușă din gumă, ferfenițită...". Poezia, chiar și astăzi, chiar și în formele ei cele mai profane sub aspect religios, păstrează ceva din energia originară. Eu cred că aș putea să cred și stau mereu în încordată așteptare, pentru că El ba e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plouă de trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Și se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orășenii pe trotuare Par păpuși automate, date jos din galantare. În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât pașii celor care merg ținându-se de mână, Numărând În gând Cadența picăturilor de ploaie, Ce coboară din umbrele, Din burlane
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
am ridicat să plec. * * * În Cartierul Francez sînt mai multe baruri de pederaști și-s așa de pline-n fiecare seară, că poponarii dau pe-afară pe trotuar. O Încăpere plină de poponari Îmi provoacă oroare. Se zbînțuie ca niște păpuși prinse pe fire invizibile, cuprinși de o agitație hidoasă, care e o negație a tot ce e viu și spontan. Ființa omenească vie a părăsit aceste corpuri de multă vreme. Dar cînd proprietarul de drept a plecat, ceva i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a plecat, ceva i-a luat locul. Poponarii sînt marionetele unui ventriloc, care s-au mutat Înăuntru și au preluat controlul asupra ventrilocului. Marioneta stă Într-un bar de pederaști, sorbindu-și berea și clămpănind necontrolat, cu chipul rigid, de păpușă. CÎnd și cînd, În barurile de pederaști găsești și personalități intacte, dar poponarii dau tonul cîrciumilor ăstora și Întotdeauna mă deprimă să merg Într-un bar din ăsta. Deprimarea se adună. După prima săptămînă Într-un oraș nou, locantele astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]