7,232 matches
-
pioasă afecțiune, cu un farmec "obiectiv" dacă putem să asociem aceste două cuvinte, "prezența vechilor scriitori" tip Tudor Vianu, Gala Galaction, Georgeta Mircea Cancicov, Ury Benador, Vladimir Streinu sau Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, George Ivașcu, un fel de paradis pierdut, id est normalitatea civilizației și literaturii românești vs. Cetatea asediată. Sentimentul insecurității indus de aceasta era neutralizat de mitul dezavuat de Eugen Negrici al "rezistenței prin cultură". În capitolul "Amintiri și portrete literare" sunt prezenți și Geo Dumitrescu, Paul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
doctorate), exuberantul Miron Kiropol și persiflantul Virgil Mazilescu. De pagini pline de umană înțelegere, reconsiderare și chiar elogii se bucură: Tiberiu Utan (redactor șef la "Gazeta Literară" între 1962 și 1967);Valeriu Cristea (cu a sa carte "testamentară" "Bagaje pentru paradis"); Lucian Raicu (noul coleg venit la "Gazeta literară" din 1962, stins la Paris în 2005, erudit și original eseist și critic empatic, printre altele, al universului ionescian, de unde și aforismul său "nimic din ceea ce este ionescian nu-mi este străin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu orice preț o legitimare inclusiv prin accentuarea recursului la protocronism. Echivalând preexistența cu preeminența, s-a bătut monedă pe originalitatea istoriei și literaturii române, drept care au fost retipărți reprezentanții perioadei interbelice, mit obsesiv al anilor șaizeci, un fel de "paradis pierdut" sau "vârstă de aur": Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Nicolae Densușianu, V. Papacostea. Totodată au fost republicate lucrările unor autori de eseistică naționalistă cu accente filosofice, precum și studiile de filosofia culturii ale lui Blaga. Alături de teze ale autohtonismului interbelic antioccidental
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
omenești nu îi este străin, baleiază în cele mai felurite domenii, dincolo de spațiul și timpul iadului carcerar leitmotivul crochiurilor, meditațiilor, comentariilor este aventura spirituală, convertirea, revelația ca o jubilație a căii vieții și adevărului Fiului lui Dumnezeu. Infernul detenției devine paradis terestru pentru cel însuflețit de imensa putere de transfigurare a credinței ortodoxe, se preface în spațiu al fericirii, mărturisirii și rugăciunii. Versiunea italiană recuperează stilistic universalitatea lui Steinhardt, ubicuitatea în spațiul și timpul istoric și spiritual al României și omenirii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
metaforă a conștiinței. Paradoxul mecanismului reprezentării ține aici de ipostazierea reciprocă / dublă, ca și privire care se privește, ochi care se "dezvelește" spre existența celuilalt, pe care-l conține și care-l privește, fiindcă Mini este conștiința iubitoare a acestui paradis care este pentru ea Cetatea vie. La o lectură mai "impregnată" de semnificațiile raportului de includere, conținut conținător, membrana sugerează o legătură uterină cu "orașul întreg, în plină funcție a Uzinei lui omenești". Legătura viscerală cu o existență adorată, un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
existențial, de care este legată teatralitatea poeziei bacoviene. Unii exegeți au privit poetul ca pe-un bufon, la care simularea, gluma, farsa au note grotești, lumea e un bâlci, alienarea înseamnă transformarea întregului univers într-o lume fără viață. În paradisuri artificiale, poetul aspiră spre absolut, poezia devine un mod de cunoaștere a lumii. TEMELE BACOVIENE O sinteză a temelor bacoviene, întâlnite în diferite studii conturează mai bine figura spiritului creator: 1. Lumea orașului de provincie, a târgului sufocant, cu o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Gândirea paradisiacă este una rațională, spre deosebire de gândirea luciferică (poetică, autentică). Altfel spus, poetul are de ales între "lumina minții" și "lumina iubirii", aceasta din urmă restaurând ipostaza originară a omului. Cunoașterea poetică amplifică "spațiul de rezonanță" al lumii (I. Pop). Paradis în destrămare Poezia Paradis în destrămare face parte din volumul Laudă somnului. În viziunea lui Blaga, "paradisul" era miraculos, făpturile țineau loc de cuvânt erau semne. Paradisul în destrămare simbolizează destrămarea ființei, cuprinzând simboluri legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rațională, spre deosebire de gândirea luciferică (poetică, autentică). Altfel spus, poetul are de ales între "lumina minții" și "lumina iubirii", aceasta din urmă restaurând ipostaza originară a omului. Cunoașterea poetică amplifică "spațiul de rezonanță" al lumii (I. Pop). Paradis în destrămare Poezia Paradis în destrămare face parte din volumul Laudă somnului. În viziunea lui Blaga, "paradisul" era miraculos, făpturile țineau loc de cuvânt erau semne. Paradisul în destrămare simbolizează destrămarea ființei, cuprinzând simboluri legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii", "îngerii goi", "porumbelul", "păianjenii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumina minții" și "lumina iubirii", aceasta din urmă restaurând ipostaza originară a omului. Cunoașterea poetică amplifică "spațiul de rezonanță" al lumii (I. Pop). Paradis în destrămare Poezia Paradis în destrămare face parte din volumul Laudă somnului. În viziunea lui Blaga, "paradisul" era miraculos, făpturile țineau loc de cuvânt erau semne. Paradisul în destrămare simbolizează destrămarea ființei, cuprinzând simboluri legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii", "îngerii goi", "porumbelul", "păianjenii". "Portarul înaripat mai ține întins/ un cotor de spadă fără de flăcări./ Nu se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
originară a omului. Cunoașterea poetică amplifică "spațiul de rezonanță" al lumii (I. Pop). Paradis în destrămare Poezia Paradis în destrămare face parte din volumul Laudă somnului. În viziunea lui Blaga, "paradisul" era miraculos, făpturile țineau loc de cuvânt erau semne. Paradisul în destrămare simbolizează destrămarea ființei, cuprinzând simboluri legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii", "îngerii goi", "porumbelul", "păianjenii". "Portarul înaripat mai ține întins/ un cotor de spadă fără de flăcări./ Nu se luptă cu nimeni,/ dar se simte învins./ Pretutindeni pe pajiști
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
semnificat de semnul paradisiac "taina": "Noaptea îngerii goi/ zgribulind se culcă în fân:/ vai mie, vai ție, /păianjenii mulți au umplut apa vie,/ odată vor putrezi și îngerii sub glie". Influențat de Oswald Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern, ucigător al miturilor, până la "paradisul în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vai mie, vai ție, /păianjenii mulți au umplut apa vie,/ odată vor putrezi și îngerii sub glie". Influențat de Oswald Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern, ucigător al miturilor, până la "paradisul în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri de lemn", striviți de greutatea aripilor, iar "porumbelul Sfântului Duh" stinge cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ară "cu pluguri de lemn", striviți de greutatea aripilor, iar "porumbelul Sfântului Duh" stinge cu pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului sacru: un univers în declin populat de: "portarul înaripat", serafimii, arhanghelii, "porumbelul Sfântului Duh". Profetul se simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a mitului, nu mai are eficiența originară. În fântâna
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb, dintre "monștri" care sunt personaje carnavalești (Petru Poantă). Cuvintele acestor bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc, râsul regenerator abundă și ni-l închipuim ca fiind râsul întregului popor (Petru Poantă). Infernul e un "grandios ospăț", Raiul e sărăcie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care își manifestă apartenența la principiul binelui și la principiul răului. Peste planul real al Amintirilor se suprapune planul mitic (simbolic). Episodul de la casa Irinucăi echivalează cu o vizită în Infern (Valeriu Cristea), în timp ce casa părintească e un fel de paradis ludic, iar jocul copilului semnifică transcenderea realității cotidiene și evadarea într-o lume a inocenței și a vitalității: "Copilul încălecat pe bățul său, gândește că se află pe un cal de cei mai strașnici, pe care aleargă cu voie bună
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este fiu al cerului și al mării (simboluri ale spațiului infinit). În cosmogonia din Scrisoarea I, asistăm la nașterea universului dintr-un punct miraculos, care se mișcă înlesnind creația. Sărmanul Dionis, geniu inadaptabil, vrea să evadeze din lumea lui în paradisul lunar. Iubirea se împlinește într-un spațiu terestru protector, exuberant, plin de vitalitate, de armonie, în codru ( Dorința) sau aproape de jalea buciumului și plânsul apelor (Sara pe deal). Atrăgătoare sunt "codrul de verdeață", "ochi de pădure", "trestia cea lină" (Floare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
clipă de primejdia morții. Ambițios și cult, "Ruset e un om fin, cu știință de limbi străine, capabil de a medita asupra realității etnice și cu patimă gastronomică" (G. Călinescu). El își iubește pământul strămoșesc, pe care îl consideră "un paradis devastat" și treptat, Abatele de Marenne înțelege că "barbarii" sunt un popor cu o identitate precisă, cu o cultură veche. În privința iubirii, "vrăjmășia dintre părinți crează un conflict à la Romeo și Julieta" (Pompiliu Marcea). Pentru a obține mâna fetei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
demersului sau scriptural. Și cu atât mai puțin de necesitatea abordării bucăților sale fantastice de pe aceleași poziții (că intenționalitate ascunsă ori că realizare efectivă) precum mult mai cunoscutele segmente realiste, între care Întunecare (1927-1928), Calea Victoriei (1930), Oraș patriarhal (1932), La Paradis General (1930) sau Aurul negru (1934). Până la capăt, cel puțin în critică vremii, proza lui fantastică va fi redusă drastic la observații generale, prea puțin favorabile, precum aceea a lui E. Lovinescu: "...e de semnalat, totuși, în celelalte volume de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de rară în care filmul bate cartea, si nu invers... Bibliografie esențială 1) Petrescu, Cezar, Nuvele, Ediție îngrijita de Mihai Gafița, Editura Minerva, București, 1978. 2) Bălu, Ion, Cezar Petrescu, Editura Albatros, București, 1972. 3) Constantinescu, Pompiliu, Cezar Petrescu: La Paradis general; Aranca, stima lacurilor; Comoara regelui Dromichet; Plecat fără adresa (1900); Nepoata Hatmanului Toma, în Scrieri 4, Editura Minerva, 1970. 4) Ciopraga, Constantin, În apropierea fantasticului, postfața la Cezar Petrescu, Proza fantastică, Editura Junimea, Iași, 1986. 5) Crohmălniceanu, Ovid. S.
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
țestoasă gigantică apare în urma unei explozii nucleare. Exemplar prețios al unei grădini zoologice, țestoasă ajunge că, la sfârșitul piesei, să adăpostească în pântecele ei cuplul de îndrăgostiți, pe Malik și pe Liska. E, în fond, o încercare de redescoperire a paradisului pierdut printr-un fel de regressum ad uterum, o reîntoarcere, prin părăsirea acestei lumi, în propria mamă. La fel că elefantul, prezent în film prin mască, broască țestoasă îndeplinește, în India sau în Tibet, funcția de animal cosmofor purtător și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Editura Minerva, 1970, p. 277. 2 Ibidem. 3 Prefață la Cezar Petrescu, Greta Garbo, desene de N. N. Tonitza, București, 1934. 4 E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989, pp. 163-164. 5 Pompiliu Constantinescu, Cezar Petrescu: La Paradis general; Aranca, stima lacurilor; Comoara regelui Dromichet; Plecat fără adresa (1900); Nepoata Hatmanului Toma, în Scrieri 4, Editura Minerva, 1970, p. 285; 6 Opinia îi aparține aceluiași Pompiliu Constantinescu, care, după ce punctează defectele majore ale bucății (la amestecul incoerent de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de istoria țării sale, cu aspectele sale profunde și tragice, se compune dintr-o succesiune de iluzii pierdute, care înseamnă tot atâtea absoluturi pierdute: prima este desprinderea de inocentă copilăriei, iar Cioran nu este departe de deziluzia copilului smuls din paradis și aruncat dintr-o dată într-o lume străină. Oscar Wilde spunea că orice om se naște rege și moare în exil; copii fiind, atât Sábato, cât și Cioran păreau a face parte dintr-un univers compact, destinat a fi "pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să placă, ci ca să suporte "uratul", care mărturisește că nu l-a părăsit niciodată, referindu-se la uratul esențial, care e conștientizarea singurătății individului, simțământ atât de legat de viață să, încât "sunt sigur ca l-aș simți și în paradis."30 Nici Sábato nu a scris că să placă, ci își definește vocația literară că pe o descindere în profunzimea condiției umane într-un moment și într-un loc anume din existența să. "În acest caz, condiția umană a singurului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se poate constata puternică influență ce o avea ceea ce numim "Parisul textual" în formarea unei imagini preconcepute, stereotipice, de loc comun, asupra vechiului oraș ce va deveni în curând, prin experiență personală trăită de mulți alți scriitori porniți în căutarea "paradisului pe pamant", o sursă de mari dezamăgiri, unde nu deveneai dintr-odată faimos și unde cultură hispanica încă nu își găsise admiratori, ci, dimpotrivă, putem vorbi de un fenomen à rebours, se imită tot ce venea de la Paris, iar scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]