8,290 matches
-
întoarcem spatele. Păcatele ușoare, pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
nici corupe prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, 214 footnote> îl chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Lui, El Însuși fiind Cel ce ne duce din biruință în biruință până la limanul cel neînviforat al nepătimirii. Și chiar dacă puterile noastre sunt slabe, El are puterea de a ne dezlega din lanțurile păcatului, de a ne scoate din bezna patimii la lumina mântuirii. În concluzie, să cugetăm la cuvintele Părinților totdeauna, ca acestea să nu rămână fără rod în noi, pentru ca să nu cădem în nepăsare și în neștiință. Să-i rugăm și pe ei să ne ajute ca să împlinim cu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
el câștigându-l. S-au îmbogățit în virtute, s-au iluminat și au atins desăvârșirea, și așa ne învață și pe noi cum să ne curățim, iluminăm și desăvârșim. În felul acesta, ne arată toate suișurile și coborâșurile luptei cu patima, până la cele mai mici amănunte, pentru că necunoașterea vicleniilor vrăjmașului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei. Sfatul filocalic, după felul cum este alcătuit, are un deosebit rol de prevenire a păcatului prin alungarea lui încă din faza de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
încă din faza de ispită, lupta și suferința va fi apoi mult mai grea. Suntem învățați să spunem de la început nu ispitei și să nu intrăm în acest joc periculos. Acceptarea ispitei și săvârșirea păcatului duce în final la apariția patimii. Deci, Părinții insistă pentru alungarea ispitei încă de la început, pentru că dezvoltată, ea duce la depărtarea de dragostea dumnezeiască, transformându-se într-un zid despărțitor între om și Dumnezeu. Vorbind despre ispite, Sfântul Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de iubirea de argint. Deci, e cu neputință să cădem în ispita vreunui drac, dacă nu suntem răniți mai întâi de acele căpetenii ale lor<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor și a gândurilor, cap. 1, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm și să alcătuim
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
și te iartă.” Apoi este lupta, să facă sau să nu facă omul păcatul. Urmează (dar n-ar trebui să urmeze) încuviințarea: („Hai să încerc”), robia (nu poți să te mai lași de el, sau te lași foarte greu) și patima, care devine deprindere, ca o a doua natură. „Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
de mai multe feluri: dinainte, dinapoi, de la stânga, și de la dreapta. Dinainte, când ne vrăjesc dracii prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
față, nu l poftim des”<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., cuv. 3, cap. 10, p. 69. footnote>. Iar pricinile păcatelor sunt: vinul, femeile, bogăția și bunăstarea trupului, acestea nefiind prin fire păcate, ci firea noastră ușor înclină din pricina lor spre patimile păcatelor. De aceea trebuie să ne păzim de ele cu sârguință<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 5, în Filocalia, vol. X, p. 44 footnote>. Să căutăm totdeauna ceva bun și folositor de făcut, să nu lenevim, ca să nu-i
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este de fapt patima. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotirea a legilor morale aduce cu sine dezordine în ființa făptuitorului, destramă sănătatea lui
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
cele bune sau cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce se complac în patimi și se tăvălesc în mocirla lor. Părintele Stăniloae, ca un bun cunoscător al firii omenești, menționează că „păcatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri și inspirații bune. Păcatul vine ca un adaos, prin faptul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
întoarcem spatele. Păcatele ușoare, pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
nici corupe prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, 214 footnote> îl chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Lui, El Însuși fiind Cel ce ne duce din biruință în biruință până la limanul cel neînviforat al nepătimirii. Și chiar dacă puterile noastre sunt slabe, El are puterea de a ne dezlega din lanțurile păcatului, de a ne scoate din bezna patimii la lumina mântuirii. În concluzie, să cugetăm la cuvintele Părinților totdeauna, ca acestea să nu rămână fără rod în noi, pentru ca să nu cădem în nepăsare și în neștiință. Să-i rugăm și pe ei să ne ajute ca să împlinim cu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
sfoară, nu-l interesează astfel de târg, iubirea nu are la bază ideea de schimb. În Iliada (VI, 234), Glaukos dă aurul pe aramă și Homer ne spune că Zeus i-a luat mințile. Înaintea scenei seducției Alcibiade vorbește despre patima lui Socrate pentru tinerii frumoși; tot el, era și cel mai în măsură, spune că, în fond, pe Socrate puțin îl preocupă frumusețea tânărului, „ba chiar îi privește fumusețea cu o răceală de neînchipuit”. La fel privește Socrate faptul de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
paradoxurilor......................................................................................................... 55 Intuiție, fler, tact psihologic ................................................................................................ 82 Capacitatea anticipativă: prudență, simț al măsurii - grabă, precipitare, excese ................ 85 Inteligență - prostie ..................................................................................................... 87 Excelența psihică: talent, geniu - mediocritate, oligrofenii ............................................... 89 Puterea deprinderilor și a obișnuințelor ................................................................... 91 Pasiunea - absolutizare a sentimentelor și a preocupărilor; patimile ...................... 92 Ecuația psihologică individuală. Subiectivitatea psihică ........................................... 97 Iubirea și ura ......................................................................................................... 108 Sentimentul sau umanizarea gîndirii, a existenței ........................................................... 112 Importanța motivației: interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare ..................... 117 Dimensiunea morală și estetică: Caracter, morală, virtute - viciu, imoralitate .............................................................. 119 Binele și răul; bunătatea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cînd Însă am conștiința vieții altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă judecata. În rest, pasiunea are o funcție nobilă: „Fără drojdie, aluatul nu dospește” - adică fără pasiuni, care pun În mișcare disponibilitățile creatoare ale personalității, aceasta nu Înflorește. Să
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să Învățăm pentru a cunoaște foarte puțin.” (Ch. Montesquieu) Una din explicații ne-o oferă Cl. Bernard: „Cea mai mare piedică În fața eforturilor noastre de a Învăța e ceea ce cunoaștem nu ceea ce ignorăm”. Pasiunea - absolutizare a sentimentelor și a preocupărilor; patimile „Adevăratele pasiuni sînt cele pe care le ascunzi.” (George Sand) Evident, nu pentru că ne-ar fi rușine cu ele, ci fiindcă adevăratele pasiuni sînt expresia celor mai intime preocupări ale noastre, pe care simțim nevoia să le protejăm de indiscrețiile
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
au Învățat pe oameni rațiunea.” (Vauvenargues) Pasiunile, prin intensitatea preocupărilor lor, au silit „rațiunea” să găsească răspunsuri pe măsură. Într-o altă interpretare: doar prin „anticipare” ne putem feri de consecințele manifestării unor pasiuni necontrolate care s-au transformat În „patimi”. * „În sentimentele absolute se găsește mult egoism.” (H. de Balzac) Marele scriitor dă și un exemplu: „Viața avarului este perpetuă stîrnire a puterii omenești, pusă În slujba propriei persoane”. La fel se Întîmplă și În marile iubiri, care sînt exclusiviste
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prin complicarea inutilă a accesului la el; el justifică sinuciderea considerând că o existență devenită dureroasă nu-i aparține lui Dumnezeu ci prioritar celui care suferă; el recuză radical orice dolorism venit dinspre Biserica Sfântului Petru care invită la imitarea patimilor lui Hristos și legitimează durerea ca fiind o practică mântuitoare. Criticii disprețului față de trup la creștini, el îi adaugă o critică metafizică prin respingerea teismului: Dumnezeu nu vrea ca ceea ce se întâmplă să fie predeterminat până în cele mai mici amănunte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a plăcerilor, posibilitatea de a ieși liber din existență așa cum ieși dintr-o încăpere plină de fum, nu obține sufragiile celui care, purtând ciliciu și practicând mortificarea, îndrăgește, iubește durerea ca reprezentând ocazia de a trăi în racursi ușor eroic Patimile eroului său cristic. în sfârșit, abordarea imanentă a vieții, chiar dacă, pentru gentilomul din Bordeaux Dumnezeu există, faptul că el nu este epicentrul lumii reale este ceea ce-l supără cu adevărat pe Pascal. Descrierea condiției umane prin aceea a propriei sale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre evitarea neplăcerilor... -6A recuza toate legăturile. Fondul etic al lui Aristip se vădește în raporturile sale cu banii: trebuie refuzat orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce nu duce la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ceva ce-mi stătea pe suflet. Cu privire la Scrisoarea III îmi amintesc ce ni se spunea în anii mei de școală, la lecția respectivă: că, în partea a doua a celebrei poeme, Eminescu s-a lăsat târât de mărunte și efemere patimi, coborând la invectiva trivială, străină de marea inspirație poetică. Bineînțeles, în contrast cu spiritul pamfletar al părții acesteia, ne era lăudată partea întâia, cea cu Mircea și împăratul. Pe mine vehemența invectivei eminesciene mă încânta nespus de mult și n-a încetat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]