34,654 matches
-
partizani al fraților Arnăuțoiu. Puțini știu azi că cetatea Făgărașului nu a fost doar un punct turistic, ci o închisoare cu condiții extrem de aspre, devenită, după anul 1948, locul de detenție pentru polițiști, jandarmi, cei din Siguranța fostului stat burghez. Penitenciarul din Tîrgșor, universitatea elevilor și studenților, aici a pierit floarea tinerimii române. Codlea, centrul de lichidare al lotului de germani, care au constituit procesul "Bisericii Negre". Craiova, închisoare cu regim dur, depozit pentru luptătorii din munți, celebră pentru ciorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Victor Slăvescu, acad. Ion Răducanu, acad.Florian Ștefănescu-Goangă, acad. Gheorghe Tătărescu, acad. Teofil Sauciuc-Săveanu, acad. Victor Rădulescu, acad. Emil Hațieganu, acad. Alexandru Todea". Rînd pe rînd vor muri, fiind, la vîrsta lor, victime sigure ale regimului de exterminare practicat în penitenciar. Nu este uitată nici drama Bisericii Greco-Catolice, în episodul cu același titlu. Cei care au refuzat să treacă la ortodoxie în 1948 vor fi arestați, mulți prelați vor muri în închisori. Eminența sa Cardinalul Alexandru Todea, un supraviețuitor, va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deveniți măturători la Sighet și de academicieni aruncați în șantierele morții de la Canal". În primele luni de montaj, împreună cu un experimentat editor, am început să lucrăm la imagistica filmului: porți, cătușe, zăbrele, foișoare, sîrmă ghimpată, toate au trecut din infernul penitenciarelor și au devenit relicve sfinte în film. Cele mai copleșitoare amintiri ale prizonierilor erau legate de sunetul porților care se închideau în urma lor, de spațiul zărcilor în care vor fi zidiți de vii și care vor deveni, în memoria lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
securitatea cu justiția militară. Nu am cum să le amestec, pentru simplul motiv că lefegiii lor au fost din aceeași rasă. Din punctul nostru de vedere, al victimelor, între anchetatori și procurori sau între judecători și angajații Direcției Generale a Penitenciarelor nu exista cine știe ce deosebire. Reprezentau instituții de represiune politică, își răspundeau unii altora și se completau de minune. Ca niște vase comunicante perfecte, aceste instituții își vărsau cadrele dintr-una într-alta și nu era deloc o raritate să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
l-a înjurat, că nu l-a lovit, că a încercat chiar să-i ușureze viața cu o vorbă bună. Emoționantă mărturie. Emoționantă, însă falsă. Dacă nu erai bătăuș, nu aveai ce căuta acolo. Pur și simplu, Securitatea sau Direcția Penitenciarelor, surioara ei bună, nu te angaja. Un om întreg la minte nu se face paznic de închi, cu atît mai puțin într-o închisoare cu deținuți politici. Cînd sînt atîtea profesiuni pe lumea asta, nu te faci călău. Măturător de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doar despre 63 de morți au fost acuzați nu de omor calificat, nu de crimă împotriva umanității, ci de neglijență în serviciu. Neglijenții, 21 de ofițeri și 14 brigadieri, judecați și condamnați la pedepse modice, au fost răspîndiți în diverse penitenciare, uneori în aceeași celulă cu supraviețuitorii vechii lor activități educative. Coabitarea călăului cu victima nu se putea să nu ducă la conflicte violente, astfel că, printr-o dispoziție reparatorie a ministrului Alexandru Drăghici, ucigașii au fost izolați în închisoarea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui, ne bucuram de bogăția acelui studiu. Avea să-l publice peste ani și să rămînă unul dintre titlurile de referință în exegeza operei lui Ion Barbu. Cînd Alexandru Paleologu a fost luat din lagărul de la Salcia și dus la penitenciarul din Botoșani, am asistat la plecarea lui ca la incendiul unei biblioteci. La Salcia, într-o primăvară, îi va cunoaște în lagăr pe țăranii de la Răstoaca, peste douăzeci la număr, cu toții condamnați pentru că s-au opus colectivizării. Întîmplarea este redată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pățiseră, dacă nu cumva se baricadau în muțenie. Unul dintre ei se numea Mîndru. Arestat pe cînd era elev de liceu la Tulcea și condamnat într-unul din numeroasele loturi legate de rezistența anticomunistă din pădurile Babadagului, Mîndru trăise în penitenciarul de la Pitești sau de la Gherla lucruri de netrăit. Pentru că nici o tortură nu-l putuse face să participe la torturarea altora, adică să se reeduce, fusese silit să mănînce douăzeci și șase de gamele cu fecale. Eram fericit în ziua în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
haotic, începe să curgă mult sânge și nimic nu arată în zare o întoarcere la pace și normalitate. Lideri politici, artiști sau oameni de cultură sunt asasinați sau arestați peste noapte. Zelea Codreanu, liderul legionarilor, este ucis în drum spre penitenciarul Jilava, unde fusese condamnat la șase luni de detenție pentru ultraj adus unui demnitar, anume lui Nicolae Iorga, care, deși ceruse anularea procesului, va sfârși la rându-i executat, împușcat de nouă ori, în aceeași noapte în care legionarii îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe bărbie. — Nu ? — Nu, domnule... — Întoarceți-vă puțin, domnule Vasile. Cristi execută ordinul și în sfârșit îi vede la față pe cei care îl loviseră tot drumul în dubă și chiar când i se făcuse rău pe culoarele mizerabile ale penitenciarului. Aceiași doi ofițeri cu care se confruntase la restaurant cu câteva săptămâni în urmă, care atunci, într- adevăr, plecaseră cu capetele plecate, iar acum se distrau nemaipomenit de umilința la care era supus. Doi puști, nici bine trecuți de douăzeci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
știa el cel mai bine, va cânta ; singura sa cunoștință dobândită la așa-zisa instrucție fiind salutul milităresc. — Am înțeles că viziunile dumneavoastră politice libertine, ca de altfel ale oricărui artist care se respectă, v-au adus câteva probleme în penitenciarul de la Jilava. Prefer să nu discut despre acea scurtă perioadă și, chiar mai bine, să o uit. Presupun că nici pe mine nu mă aveți la inimă, dom- nule Vasile. Știu că unii vă consideră un erou, alții un criminal
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și spiritul justițiar. Am găsit un remarcabil caz asemănător în cele cinci volume Închisoarea noastră cea de toate zilele ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul, ca într-un roman realist, la portrete calme, obiective, atmosfera însăși creionată din tușe variate, realiste, apte să ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita culturală, politică sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
supranumit ”Ion Teleagă”, adică desfăcând al doilea cuvânt, ar ieși ” te leagă”. Acesta mergea în fiecare localitate rurală, unde i se semnalau acțiuni de ”sabotaj” a producției agricole, în permanență cu două cătușe, la fel ca milițienii și gardienii din penitenciare. În Oltenița, un inginer agronom, persoană bine pregătită în meseria lui, a fost încătușat, pentru că și-a permis să nu respecte indicațiile de partid, care nu aveau nici în clin nici în mânecă, cu producția agricolă. Inginerul Virgil Podocea, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ceaușescu. Cele trei mari greșeli ale lui Ion Iliescu, în calitatea pe care o avea de conducător al României, vor cântări mult pe plan politic și social economic. În primul rând decretul de amnistie generală, prin care va elibera din penitenciare mulți indivizi periculoși, unii dintre ei săvârșind acte de tâlhărie, spargeri și chiar crime în București și alte orașe ale României. O altă greșeală de neiertat a regimului Iliescu a fost restituirea către populație a părților sociale, care va produce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a existat. O întrebare, care se cere în acest moment, duă ce Omar Hayssam a fosr readus în România și întemnițat la Rahova, ar fi cea cu privire la implicarea lui Traian Băsescu, la eliberearea omului de afaceri și teroristului sirian din penitenciar, cu condiția de a nu părăsi România și domiciliul de aici și răpirea jurnaliștilor, eliberarea lor și repatrierea acestora. A avut Traian Băsescu vreun amestec în toate aceste probleme sau nu? Cei , care trebuie să lămurească aceste lucruri sunt organele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
1932, când s-a cumpărat pentru această instituție casa Adam Mitache, situată în centrul orașului. La 20 septembrie, a fost cumpărată pentru Compania de jandarmi casa de lângă Spitalul de copii, pe strada Mihail Kogălniceanu. În același an a fost construit Penitenciarul (închisoare corecțională până la doi ani). La 12 iunie 1898, Prefectura a primit donație de la Ștefan Stoianovici, casa de pe strada Republicii (în prezent, General Teleman). La sfârșitul anului 1899, numărul locuitorilor stabili în orașul Huși era de 15.625. În această
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
3 Vânători, la asaltul pozițiilor germane stabilite pe dealul Pleașa, lângă Moreni, unde a fost rănit mortal. A fost decorat post-mortem cu ordinul „Coroana României”, clasa a V-a (1944). Generalul Socrat Mardari, (11 noiembrie 1894, Huși - 9 februarie 1954, Penitenciarul Aiud) și-a făcut studiile militare la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie (1912-1914), Școala Superioară de Război (1920-1922), parcurgând o carieră de la gradul de sublocotenent (1914) până la general de brigadă (1943). A făcut și el parte din generația militarilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
buruiană printre rînduri, ai? a zis. Tipul cu țigara de foi a clătinat din cap. - Nu, a zis el. Nu crește bine lîngă porumb. Trebuie să crească singură. Apoi s-a-ntors spre McCarthy, vorbindu-i peste umăr. - O să te trimit la penitenciar În Angola. - De ce, domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de drogat! - Eu nu, domnu’ Morton. - Și cum e cu urmele alea de ace? - Am sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prefectul spuse lui Dinu: „Am fost foarte îngăduitori să vă lăsăm“. Iar Dinu „a dat din umeri și nu i-a răspuns“. Abia trecură și aceste incidente și aflarăm [de] măcelul de la Jilava în noaptea din 26/27 noiembrie. Jumătate penitenciarul era păzit de armată, jumătatea unde erau cei 52 inculpați cu moartea legionarilor de [către] elita legionarilor. Printre ei erau generalul Argeșanu, generalul Gavrilă Marinescu, Bengliu, încă alți ge nerali; Radu Pascu, membru la Curtea de Casație (procurorul care instruise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de ieșire, fără a se specifica ce boală anume a avut (probabil o interpretare a principiului secretului profesional, inutilă însă deoarece biletul cuprindea însemnele ospiciului). Pentru a schimba oarecum profilul bolnavilor internați, în același an, Epitropia a tratat cu Direcția Penitenciarelor transferul bolnavilor cronici de la mănăstirea Neamțu la ospiciul Orgoești, care era sub conducerea acesteia. Cu aprobarea Ministerului de Interne (6 iunie 1867), sunt trimiși la Orgoești, 30 de bolnavi incurabili. Mai târziu, se vor refuza, în principiu, epilepticii, care vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
parte din bolnavii mintali, în special acei suferinzi de afecțiuni mai puțin evidente (mai greu de recunoscut), nebucurându-se de un diagnostic de protecție, erau supuși recluziunii și detenției la un loc cu deținuții comuni. * Așa ne explicăm că istoria penitenciarelor include o parte din istoria psihiatriei și a suferințelor psihice (nerecunoscute ca atare). Această omologare între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun și represiunea aplicată alienatului a fost de durată îndelungată, fiind frecventă și în secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
În aceste condiții situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem privi omogen o masă de bolnavi care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie mare, aceea a alienaților de penitenciar. Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament dur. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie mare, aceea a alienaților de penitenciar. Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament dur. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca de altfel întregii lumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
gardianul și osânditul petreceau împreună, pe cheltuiala acestuia, care la rându-i își procura banii din cerșit prin piețele și ulițele pe care era purtat. În condițiile amintite, istoria bolilor mintale în Moldova se suprapune, până la un punct, cu istoria penitenciarelor, într-adevăr, unele instituții de asistență corecțională, de resortul psihiatriei, pot fi identificate retrospectiv numai prin această filieră. Ele nu aveau nici o relație oficială cu Epitropia sau cu oficialitatea sanitară, în optica timpului predominând calitatea de inculpat, înaintea aceleia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]