64,416 matches
-
cu repere exacte: cupola Circului de stat sau silueta magazinului Victoria întrezărite prin fereastra dormitorului, magazinele, străzile din cartier minuțios localizate, spitalul Colentina, bulevardul cinematografelor, Piața Obor... Cu aceeași precizie este semnalată și identitatea de clasă sau de profesie a personajelor. Bunicii sunt țărani de origine bulgară stabiliți în comuna Tântava, tatăl e tehnician, mama muncitoare, nenea Ionel securist, soția lui propagandistă U.T.M. Nici istoria Bucureștiului nu e absentă din roman. Într-un continuu du-te-vino pe axa timpului, o întreagă
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
Purtându-și imprimat pe trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de muncitoare și trăiește într-un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de delirantă pe
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
milanez care se conduce după modelul moral creștin (catolic), singura garanție a civilității și singura apărare împotriva ororilor unui timp decreștinat. Astfel, cartea încearcă să atingă toate problemele unei societăți în schimbare, delimitînd cîte o zonă de interes pentru fiecare personaj (ales conform acestor categorii: industriașul - Gerardo Riva; țăranul - Stefano Giovenanza; artistul - Manno Riva; scriitorul - Michele Tintori; abruțezul, lombardul... etc.) și furnizînd cîte o succintă trimitere la aceasta cînd personajul intră în scenă: "erau acolo: caporalul Nichitenco din Voroșilovgrad, muncitor; infanteristul
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
societăți în schimbare, delimitînd cîte o zonă de interes pentru fiecare personaj (ales conform acestor categorii: industriașul - Gerardo Riva; țăranul - Stefano Giovenanza; artistul - Manno Riva; scriitorul - Michele Tintori; abruțezul, lombardul... etc.) și furnizînd cîte o succintă trimitere la aceasta cînd personajul intră în scenă: "erau acolo: caporalul Nichitenco din Voroșilovgrad, muncitor; infanteristul Sucorucov, colhoznic din cîmpia Vologda de pe Volga; și locotenentul leningrădean Láricev, de profesiune pictor (asta pe vremuri, cînd...)", vol. I p. 257. Cititorii, stînjeniți de încadrări tipologice, întîlnesc mai
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
tocmai sosea Romualdo, bețivanul satului, după cum îl numise cîndva bunica lui Stefano; și asta din două motive diferite: pentru că era cel mai mare bețivan din sat și pentru că..." (vol. I, p. 17). Ele se repetă frecvent, parcă pentru a închide personajul în limitele categoriei desemnate: "Astfel de vorbe nu-i prea plăceau electricianului de la firmă, Tarcisio (muncitorul înalt de statură [...] care, cu zece zile mai înainte, fusese văzut de Ambrogio și Stefano". Scenele prezentate inițial contrapunctic devin, de la un moment dat
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
Tarcisio (muncitorul înalt de statură [...] care, cu zece zile mai înainte, fusese văzut de Ambrogio și Stefano". Scenele prezentate inițial contrapunctic devin, de la un moment dat, pur și simplu redundante, încetinind vizibil ritmul narațiunii. Avem acces la gîndurile semnificative ale personajelor (care nu evoluează decît în "prezența" noastră), la rugăciunile lor și la alte detalii și precizări de încadrare. Lumea cărții se construiește meticulos și, sub această privire înceată, distingem nenumărate precauții și scrupule. Pe măsură ce înaintăm în lectură, tezele autorului devin
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
ales a religiei). Asistăm la lungi intervenții pentru apărarea vechilor norme în fața valului modernizărilor care lovește valorile familiei; modelul de instituție superioară de învățămînt este Universitatea Catolică; personajele-etalon sînt intransigente în ceea ce privește problemele religioase; partidul prezentat (cel pentru care activează multe personaje) este Democrația creștină; generația de după război este văzută simplist și bicolor: creștinii și marxiștii ș.a.m.d. Un alt punct sensibil este problema legăturilor sexuale înainte de căsătorie: "simțea cum se naște înăuntrul lui o neașteptată dorință de iubire fizică, dorință
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
o luau la fugă: îi putea vedea alergînd cu repeziciune în zig-zag... etc." (vol. I, p. 136). Miza romanului stă în această prezentare nepartizană a războiului și a comunismului (o imagine extrem de puternică a regimului stalinist o întîlnim la un personaj, un deportat rus care, într-una din zilele de muncă din lagăr, îi aruncă lui Michele secera lui: "asta, împreună cu ciocanul, este simbolul comunismului [...] și, chiar și acest lan, care este cules cu mîna, cu luni de zile de întîrziere
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
pe mulți artiști să se vândă, într-un fel sau altul. Unii sunt păguboși, alții au senzația că l-au prins pe Dumnezeu de-un picior. Tineri sau mai puțini tineri, absolvenți ai școlilor de teatru au uitat cu ce personaje se luptau în visurile lor. Nu știu dacă se luptă acum, pentru a intra într-o distribuție serioasă, așa cum dau din coate să prezinte, pe ici, pe colo, vreun joc sau concurs sau să-și atașeze imaginea vreunui detergent în
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
cui e vina? Ce-i împinge spre asta? Traiul de zi cu zi? Un răspuns prea simplu și simplist. E regretabil însă că se întâmplă asta, că un actor stă cu ochii pe ceas în timpul repetițiilor, nicidecum pătruns de starea personajului sau a căutărilor celorlalți, ci stresat că întârzie la un ciubuc. Pe de altă parte, cei mai mulți joacă pe salariu, iar regizorii (și nu întotdeauna cei mai valoroși!) lucrează pe contracte substanțiale. Puși să aleagă între salarii și contract, paradoxal, 85
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
altfel foarte rusească, până într-acolo încât să juri că autorul este sută la sută rus, este mereu pe muchie de cuțit, între râs și plâns, între haz și necaz sau haz de necaz. Transformările din partea a doua, metamorfozele unor personaje, restructurările aberante accelerează vizibil ritmul spectacolului, decupat în secvențe aproape cinematografice, (nu știa dacă așa este croită și piesa sau este o punere în pagină regizorală). Economia de piață pe înțelesul unora face ca Cehov să nu mai fie tentant
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
mai rămân decât două, protagoniste ale unui spectacol... de revistă! Regizorul Petre Bokor și-a ales actorii din distribuție, cu mici excepții, ca să servească cât mai bine tipologiilor piesei. Fără performanțe extraordinare, dar riguroși tehnic, actorii își conduc lăudabil traseele personajelor. Un comentariu pur rusesc este acela muzical, aparținând tot regizorului, comentariu ce suplinește uneori lipsa atmosferei "tipice" de pe scenă, dar care există din plin în replici, în scriitură. Poate nu cea mai inspirată mi s-a părut scenografia Mariei Miu
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
somnului/ visăm va să zică mersul/ facem și noi cum putem/ apologia înserării." Paginile de proză ce alternează cu poemele, oferă un zodiac borgesian, exerciții ale unui spirit dispus să surprindă serii de corespondențe și coincidențe între viață, istorie și artă, între personaje istorice disparate, benefice și malefice reunite sub aceleași conjuncții astrale. O informație prodigioasă se cristalizează aforistic dar și sarcastic, emblematic pentru un scriitor interesat de o sinteză barocă a lumii, de mezalianța derizoriului și a grandorii, a curții miracolelor din
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
ocoli chestiunea inegalității scrierilor sale, a cere tuturor să-l guste la fel nu sînt decît erori profund dăunătoare operei în cauză. Cu atît mai dăunătoare cu cît sînt cauționate de instituții precum Academia și Învățămîntul, dominate acum de un personaj care, fără a avea anvergura lui N. Iorga, exercită aceeași frînare a progresului literar precum odinioară genialul istoric... La fel n-au nici un temei cei ce încearcă a despărți, cu aere de avocați subtili, revizuirea estetică de revizuirea etică. Din
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
indiferent de vicisitudini, acesta este comicul, este umorul, este subiectul etern al lui I. L. Caragiale. Dar, cum să zic, pe Caragiale îl întrecu însăși viața, viața noastră de azi politică, prin apariția acestui succesor îmbogățit, cu umor în loc de uraniu, al personajului Coriolan Drăgănescu, rămas clasic în literatura română datorită Monstrului ce vedea și auzea enorm. Întîi, că nu se compară. Despre eminentul student în drept de pe timpuri, Caragiale scrie așa: Acum cîțiva ani, unul dintre cei mai de seamă studenți ai
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
acel moment, candidatul era girat de alți doi afaceriști. Unul, de pomină, în persoana șefului serviciului secret de altădată, dl Virgil Măgureanu, proprietarul viloiului despre care se scrie atîta în ziare, plus celelalte învîrteli și dl peunerist Valeriu Tabără, posomorîtul personaj bine-cunoscut. Drăgănescu lui Caragiale se transformase doar într-un biet, deși detestabil, inspector de poliție. Pe cînd acest domn important din fața noastră, cu barbă și mustăți abundente, din care se cască, spre noi, doi ochi bolnăvicioși de atîta absurd, este
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
îmblănit" și care pe la începutul anilor '90 retrezea în tineret nostalgiile simpatizanților străvechi sau noi ai mișcării naționale de extremă dreaptă... Vă vorbește prin mine Radu, bătrînul analist politic ce vedea în C. Zelea Codreanu, lăsînd laoparte excesele ideologiei, un personaj istoric tragic, sugrumat cu o sîrmă de un plutonier într-un camion cu osîndiți, pe vremea lui Carol al doilea. Pot să vă jur cu mîna pe inimă că, dacă regele-aventurier l-ar fi chemat la el pe Codreanu și
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
momente, atinge accente tragico-absurde care ne fac să ne gândim la Dürrenmatt. La Dürrenmatt s-a gândit și cunoscutul regizor Daniel Schmid, când a realizat comedia neagră, cu accente grotești "Berezina sau ultimele zile ale Elveției". Umor, cruzime, aventuri picarești, personaje și situații cu trimiteri exacte la o realitate anume. Un film curajos, care atacă multe tabuuri ale "bogatei și frumoasei" Elveții, realizat de un "clasic" al filmului elvețian, care dovedește, aici, o capacitate rară de a se adapta cerințelor unui
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
noiembrie, trebuie dar precizat, n-a fost ucis marele N. Iorga, ci execrabila figură a omului politic N. Iorga. N. Iorga a făcut parte din galeria celor "trei mari ai crimei" contra Căpitanului și a generației sale. Au fost trei personaje sinistre care au prezidat asasinatele colective din 30 noiembrie 1938 și 21 septembrie 1939: Elena Lupescu, Armand Călinescu și Nicolae Iorga... Firește că Iorga mai putea da o contribuție în cadrul istoriei naționale și universale, dar nu trebuie uitat că avusese
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
ghișeul băncii. Ar fi un semnal îngrijorător pentru cei care și-au pus semnătura pe lista de susținere a candidaturii sale - și nu numai pentru ei. înainte de a face asta, ar trebui arătate națiunii chipul lui Sorin Vântu, prietenul atâtor personaje de prim-plan din viața cultural-politică, grimasa hâdă a magistrului Camenco (plătit, de altfel, cu un salar demn de porcăria pe care a făcut-o - șaptezeci și opt de milioane pe lună!) și bărbuța rară a d-lui Sassu, acest suspect aliat
Sâssâituri la F.N.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16694_a_18019]
-
multă vreme un nume în critica de film, dar și în publicistica politică, combătând în fraze clare și decise comunismul rezidual din România ultimului deceniu, a publicat recent o captivantă biografie a lui Jean Negulescu. Autoarea și-a ales bine personajul, un artist multilateral și atras de aventură de-a lungul întregii lui vieți (1900-1993), un român care, după o perioadă de boemă la Paris, a reușit să ajungă celebru ca regizor la Hollywood, un egoist generos, iubit cu oarecare enervare
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
de peste două decenii pentru a realiza o monumentală cronologie a vieții Mariei Tănase. Lucrarea a apărut de curând, în două volume care însumează peste 800 de pagini, și se remarcă prin imensa documentație folosită, ca și prin devotamentul autoarei față de personajul său, pe care vrea parcă să-l facă să retrăiască. Viața Mariei Tănase, așa cum este povestită de Maria Roșca, se confundă cu muzica. Autoarea reconstituie minuțios fiecare moment din cariera cântăreței, iar fiecare moment înseamnă mai ales fiecare spectacol. Cum
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
omologate (reomologate) azi. Alocuțiunea lui Nicolae Breban despre "nașterea epicului", axată, cum s-a observat, pe elemente de artă literară proprie, a încins spiritele prin lansarea conceptului de ruptură la nivel tipologic. Avându-l în minte pe Grobei al său, personajul "incongruent" din Bunavestire, a cărui mediocritate perfectă, de până la un punct, face explozie, proiectând pe orbita epică alt individ decât acela pe care-l cunoscusem inițial, cu acest personaj în minte, așadar, și cu altele precum Minda sau Castor Ionescu
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
la nivel tipologic. Avându-l în minte pe Grobei al său, personajul "incongruent" din Bunavestire, a cărui mediocritate perfectă, de până la un punct, face explozie, proiectând pe orbita epică alt individ decât acela pe care-l cunoscusem inițial, cu acest personaj în minte, așadar, și cu altele precum Minda sau Castor Ionescu, tot ale sale, Breban a dezvoltat teza rupturii existențiale, a deformării semnificative, o condiție a "nașterii" epicului în romanul actual (unii ar spune în romanul postmodern). S-a discutat
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
mai curînd aceea de ventriloquism: elegiile duineze devin pretext expresiv, punct de pornire mai degrabă decît aspirație sau proiect în desfășurare. Dar defectul lui ca traducător e adevărată virtute cînd Gass preia rolul de critic. Rilke se transformă în veritabil personaj, îi întrezărim figura palidă, trăsăturile prelungi, obrazul palid; îl vedem scriind scrisori de dragoste, călătorind, frămîntat de griji lumești și alinat de intimitatea cu propriile sale gînduri. Gass dedică o bună parte din al doilea capitol al cărții studierii motivului
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]