5,550 matches
-
pulberea străzii, robul scoase un strigăt de bucurie: - Auta, zeul meu bun, ai venit la noi? Abia atunci se dezmetici și Auta. Sări să-l ridice de jos și să-l îmbrățișeze. Simți că nu se poate stăpâni și lăsă plânsul să izbucnească. Fără să știe pentru ce, plânse și Nefert. Străinul își încorda ochii, părând că se gândește la altceva, dar îl privea țintă pe rob cărunt. Potolindu-și în sfârșit plânsul, Auta suspină: - Te-am crezut mort, prietenul meu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Simți că nu se poate stăpâni și lăsă plânsul să izbucnească. Fără să știe pentru ce, plânse și Nefert. Străinul își încorda ochii, părând că se gândește la altceva, dar îl privea țintă pe rob cărunt. Potolindu-și în sfârșit plânsul, Auta suspină: - Te-am crezut mort, prietenul meu drag... Bine că te-am găsit! Acum ai să vii cu noi, Mai-Baka. CAPITOLUL XXIX Părăsindu-și coșul cu pește, Mai-Baka îl urmă pe Auta ca un câine credincios. Numai uneori se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact așa eram și eu, atunci. În cele din urmă, am făcut o cădere, fizică și mentală - cu niște dureri de stomac și de cap Îngrozitoare, perioade de apatie totală și crize bruște de plâns. M-am dus la doctor, iar el mi-a spus: „Însoară-te și ia-ți o vacanță“. Ușor de spus, greu de făcut, dar am făcut-o: Emma și-a convins tatăl că aveam destui bani ca să trăim, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
important, conform obiceiului de Înmormântare al locului. „I-au sărutat mâna unul câte unul, pe măsură ce intrau. Am notat spusele unuia dintre ei, care a venit și s-a aruncat În genunchi lângă Louis. Era un bătrân fără putere, pe care plânsul Îl Împiedica să vorbească. «Sunt un biet negru neștiutor. Alții sunt bogați și Îi pot aduce lui Tusitala dar bogat la despărțire. Eu sunt sărac și nu-i pot dărui lui Tusitala nimic În această ultimă zi În care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută, dar simțeam că vara era pe trecute. Vara s-a terminat acum ceva timp și nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cunoști atât de bine, mi-am concentrat toate gândurile într-un punct și-am aranjat cu unchiul tău din Canada să nu mai tot bea ca un porc, să-și adune puterile și, pentru a te face să încetezi cu plânsul, să împingă până la tine acasă un urs mare de pluș, adevărat, botos, negru... Apropo, există unchiul ăsta al tău din Canada?... Cât timp povestise, băiatul pipăise cămașa în căutarea unui pachet de țigări. Se ridicase o întreagă generație de puști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre asasin. Ulpiu, ce să facă, depăna și el cum că l-ar fi prins pe odios, de vreo două-trei ori. Numai că, atunci când se vedea înhățat, pe Sfîrtecător îl cuprindea, așa, o sfârșeală. Se tăvălea prin băltoci, izbucnea în plâns, azvârlea din țurloaie. Ceea ce îi cam sfâșia inima lui Ulpiu, îl făcea să nu mai fie bun de nimic și, de fiecare dată, i-a dat drumul. - I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau ți-era frică să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la îndemînă să te ocupi tot timpul cu Arta!" Băuse el nemaipomenit de frumos, dar Andra nu fusese de acord, Andra stătuse acasă, plânsese toată noaptea și, când s-a săturat, s-a sculat și-a preparat două sandvișuri de plâns și și-a luat și la servici. Probabil că și acuma plângea - pe-acolo s-or fi înregistrat deja inundații, ori poate că totuși l-o fi sunat întreaga dimineață până ce el, în sfârșit, a făcut ochi, a reînțeles cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urmă, că hâr, că mâr, ce altceva făcuseră, nu le mărturisiseră?! Mărturisiseră tot. Dăduseră în gât pe toți cei cu care avuseseră de-a face și care îi ajutaseră. Sub genele lui Doru se abătu, așa, ca o boare de plâns, însă Iarba Fiarelor (care avea brațele, literalmente zdrobite, cu ciocanul de frăgezit carnea, fiindcă, la talentul lui, se descotorosea, așa, ca de-un fulg, de orice fel de cătușe) îi făcu ochiul să nu le mai dea și satisfacția asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă ștearsă. Stare confuzională severă. Sindrom demențial. Ideație absentă. Conținut perceptual cenușiu. Hipersalivație. Tulburări ale aparatului fonator. Fading mental. Crize de plâns. Tulburări de evocare a schemei corporale. Pierderi de urină." 278 DANIEL BĂNULESCU semănau cu niște sunete de motoretă. I-au trântit pe pietricelele hexagonale ale străvechiului peron, bot în bot cu teribila apariție de căsoi. Conac pe jumătate bântuit de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca nou transferat de la Liceul Energo-Montaj numărul 25. Cu o foaie matricolă ciuruită doar de medii trimestriale de trei, patru, cinci și rar șase. Tot ideea lui Sucu: era mai avantajos pentru proaspătul botezat Lupașcu să fie, mai curând, de plâns, decât de verificat. Părăsind Pipera, în buzunarul interior de la piept al sacoului, Sucu își ordonase foaia de transfer, semnată și parafată, un carnet nou de note și orarul pentru a doua zi (obiecte de studiu, la care, de bine, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că n-o mai interesam nici dacă mi-aș fi îmbrăcat pantalonii pe dos, încercam să-nvăț niște poezii necuviincioase ale băiatului ăla, Cărtărescu, s-o mai distrez, s-o mai ambetez, cum scrie acolo, dar ea își dădea cu plânsul pe față, mă asculta și apoi mă trimitea la culcare. Într-o seară, să fie acum șase luni, mă trezesc deodată cu Dina că începe să-și boiască buzele. Firișor de pudră nu atinsese până atunci obrazul acela scump al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
impresionant de cutiuțe, pline cu pudre și farduri. "Nenorocito, îi spun, n-ai fost atentă și ai spart o vitrină!" Mi-a răspuns așa cum n-aș fi crezut niciodată. "Care vitrină, dragă, nu vezi că ești dobitoc?!" Am izbucnit în plâns, am fugit până la baie, unde am vărsat tot conținutul cinei din seara în care o așteptasem pe ea. M-am străduit să-mi potolesc bătăile inimii, mă speriasem. Când am revenit în sufragerie, am găsit întinsă pe jos o femeie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochi machiat. Ea o făcea. Era ca o fiară în cușcă și, când mai apucai să vezi și jelania aia de ochi, mare, roșu cu verde, vopsit în formă de stea și stropit cu paiete, dădeai în râs sau în plâns și-ți venea să-i spui în dialectul băieților acelora cu care se întovărășea și pe care, evident, nu-i înțelegeam: Dina-mamă, ușcheală la tine acasă, că p-aicea s-a furat mult. Le învățasem expresiile ticăloșilor, de vreme ce mă apucasem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sinistrat. - Strungarul meu!... Nu e strungarul meu?! Nu e el, micul meu prelucrător prin așchiere? Așchiază-mă și aici... "Mi-am realizat toate profețiile politice", își făcu ea palmele pâlnie și-i răcni dureros în ureche. "Greve, sânge, nebunie. Foame. Plânsul mondial..." "Sculați, ai muncii proletari!" (Și deodată, întîiași oară în acea seară, deveni fierbinte, cuminte, docilă, prietenoasă, lipicioasă. Ca și cum i-ar fi stors Sinistratului un frunct zemos în ureche. Îi șopti.) - Haide, treci dincolo! Acuși să mi te arăți!... "Privește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
joi, 21 aprilie, întorcîndu-se ață de la liceu, sărind și peste vermut, parcurse în goană Stoian Militaru, să mănânce, să facă un duș, să se apuce mai iute de temele acelea ciudate, de poezie. În hol, Nicoloaica, răvășită și târnosită prin plâns, îi aținu calea. Și, aruncîndu-i-se-n brațe, într-o clipă, îi și înmuie, de lacrimi, hanoracul. - Sinistrate! În seara asta trebuie să fim mai uniți ca oricând, Sinistrate. Și să ne ținem de mînă! - Bine. Să fim. Să ne ținem, încuviință
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simțit gâdilătura lacrimilor care stăteau să-i izbucnească din ochi, dar cu cât se gândea mai mult la ceea ce Bill îi spusese, cu atât mai greu îi venea să se controleze. Îmi pare așa de rău, a izbucnit ea în plâns și imediat a scos o batistă de hârtie deja folosită pe care o avusese ascunsă într-una din mâneci. Numai că m-am emoționat foarte tare. Ceea ce mi-ai spus a fost așa de frumos. Susan se temea ca izbucnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici un cuvânt. Nu avea ce să-i spună ca să-i ia durerea și nici nu voia să-l insulte emițând platitudini. În loc de asta, femeia s-a dus la el și i-a îmbrățișat umerii uriași, care acum se cutremurau din cauza plânsului, după care l-a strâns ușor în semn de consolare. Afară, de undeva, de la distanță, Susan a auzit vocea încântată a lui Milly, în vreme ce Nick și Jenny se apropiau de ușa de la intrarea în casă. Bill a auzit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
buze. În seara asta n-o să-i spun nimic lu’ taică-tu. O să mă mai gândesc la toate peste noapte și să vedem ce părere o să mai am de dimineață. Dar nu-ți promit nimic, da? Jake se oprise din plâns și-și ștergea nasul cu o batistă folosită. —Mulțumesc, Fiona, a zis el trăgându-și nasul. Pur și simplu, nu eram în stare să le spun în seara asta. Vreau să merg acasă și să mă cuibăresc în pat. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e în stare critică. Cum o cheamă? —Susan. Fiona s-a lăsat jos lângă bărbatul acela. Instinctiv, omul a întins un braț către ea. —Să nu-i miști capul. Ar putea avea gâtul rupt. —Vai, Doamne! Fiona a izbucnit în plâns. Cu mare grijă, a dat la o parte părul care se lipise pe fața lui Susan. Ochii prietenei ei erau închiși, iar chipul îi părea liniștit. —Ești doctor? Bărbatul a clătinat din cap. Nu. Sunt fizioterapeut. Tocmai mi-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în loc de toate astea, ea și-a folosit toate resursele emoționale ca să-și păstreze calmul exterior. Noi o să fim aici. Și cu asta, Fiona a intrat înapoi în sufragerie și a închis ușa. Deși își mușca buzele ca să nu izbucnească în plâns. Lacrimile de frustrare și de tristețe aveau să curgă mai târziu, după ce Jessica se va fi culcat. Eu sunt Alison, du-mă-n zbortc "Eu sunt Alison, du‑mă‑n zbor" Privind pe fereastra taxiului, Alison a oftat mulțumită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Doar încetini puțin apoi porni cu viteză mai departe. „- De ce nu oprești? De ce nu vrei să știu cine ești?” strigă Karina în urma mașinii care continua să ruleze nepăsătoare la întrebările ei disperate. „- Lașule!!! mai izbuti să spună și izbucni în plâns. Ai vrut să vezi dacă n-am murit? Uite că sunt cât se poate de vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum? Că-ți pasă?” Karina continua să vorbească singură în urma
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu era bine, că nu trebuia și totuși nu se putea opri. Măcinată de întrebări la care nu reușea să găsească răspunsuri, Karina adormi înainte ca lacrimile să i se usuce pe obraji. Se simțea eliberată după aceste episoade de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași poziție în care adormise. Nu se învelise cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
În curtea școlii și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară, colega noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
malefică ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul meu tată! Mama Începu să plângă Încet, un plâns voalat, ca o foșnire de sălcii scuturate de vânt (mă-ntrebam de unde mai avea lacrimi), dar nu-l mai impresionă Însă pe soțul ei, ca-n atâtea alte dăți... A plecat așa cum spusese, și nu s-a mai Întors la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]