6,202 matches
-
prof. Gheorghe Gheorghiev, cu toate că încă adolescent a rămas fără tată. Un prim factor favorizant a fost ambientul familial, cu o mamă de un profesionalism deosebit, care i-a vegheat pașii în școala primară și liceu orientându-l spre înclinația sa preferată: matematica. Al doilea factor favorizant a fost liceul de băieți din orașul Bolgrad unde, ca elev al unor profesori de matematică, cu o pregătire de excepție, i-au hotărât definitiv opțiunea vieții. Un alt factor a fost școala matematică ieșeană
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Și acum cred uneori c), În secolul XX, America este cea care a fost aleas) de istorie pentru a-l Înlocui pe burghez, În timp ce Franța, ca națiune, a fost ridicat) pe o poziție aristocratic). Statele Unite constituie, Într-un fel, obiectul preferat al disprețului s)u aristocratic. Între Sartre și orice problem) politic) dat) au stat Întotdeauna Statele Unite. În lume sunt dou) superputeri, Ins) numai una i s-a p)rut Într-adev)r malefic). Atunci cand discuta despre Orientul Mijlociu, prima lui preocupare ca
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fost cel care a organizat festivitățile și a instalat pavilioanele (o parte din ele de-a dreptul roșii) pentru a-l primi pe tata În drum spre casă, de la gară, pe sub bolți alcătuite din crengi de brad și clopoței, floarea preferată a tatei. Noi, copiii, ne duseserăm În sat și când Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale mele (Olga, născută pe 5 ianuarie 1903, și Elena, născută pe 31 martie 1906), În jurul ei erau răspândite, pe tot felul de mobile desperecheate, uzate, luate la mâna a doua, albume În care În ultimii ani copiase poeziile ei preferate, de la Maikov la Maiakovski. Un mulaj de ghips al mâinii tatei și o acuarelă cu mormântul lui din cimitirul greco-catolic din Tegel, acum În Berlinul de Est, Împărțeau un raft cu cărți ale unor scriitori emigranți, predispuse dezintegrării În coperțile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
podea pierzându-se În depărtare) să se unească Într-un punct ipotetic, cu o precizie amăgitoare și sterilă. Amăgitoare pentru că mă ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu. Restul galeriei de tablouri compensa sărăcia vestibulului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din marii mei preferați, ajunsese atât de scurt, Încât abia mai putea fi manevrat. Doar cel alb, albinos slăbănog printre creioane, Își păstra lungimea inițială sau cel puțin și-a păstrat-o până ce am descoperit că, departe de a fi un șarlatan care nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce ne sont que des papillons de potager! - ceea ce a Înrăutățit și mai mult lucrurile. O pereche siciliană cumpărată de la Staudinger fusese strivită și deteriorată. Un uriaș exemplar din Biarritz era total mutilat. Mai fuseseră strivite câteva dintre capturile locale preferate. Dintre acestea, o aberație asemănătoare cu varianta canariană a speciei s-ar fi putut repara cu câteva picături de clei; dar un prețios gynandromorph, cu partea stângă mascul și partea dreaptă femelă, al cărui abdomen nu putea fi detectat și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care se referă la o grădină, care, la căderea nopții, se glace de bleu comme l’aile du grand Sylvain (fluturele Poplar Admirable). Și printre puținele imagini cu adevărat lepidopterologice din poezia engleză, cea creată de Browning este imaginea mea preferată: De altă parte-o stană semeț se profilează; Poteca trece printre prăpastie și stânci Prin bolovanii unde licheni Întruchipează Aripi de fluturi, iar ferigi vin pe brânci Cu zimții spre blocul șlefuit („Lângă foc“) Este uluitor cum trec fluturii aproape
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță. Printre banalele suveniruri achiziționate la Biarritz Înainte de plecare, suvenirul meu preferat nu era nici micul taur din piatră neagră, nici scoica sonoră, ci un obiect care astăzi pare aproape simbolic - un toc din spumă de mare cu un minuscul cristal incastrat În partea sa ornamentală. Îl țineai aproape de un ochi, Îl
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Însărcinat cu problemele emigranților ruși. A scris mult, În principal pe teme de politică și criminologie. Cunoștea à fond proza și poezia mai multor țări, știa pe dinafară sute de versuri (poeții ruși preferați erau Pușkin, Tiutcev și Fet - a publicat despre acesta din urmă un frumos eseu), era o autoritate În materie de Dickens și, pe lângă Flaubert, Îi prețuia În mod deosebit pe Stendhal, Balzac și Zola, trei mediocrități detestabile din punctul meu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
i-a ascultat practic pe toți cântăreții europeni de primă mână dintre 1880 și 1922 și deși nu era capabil să interpreteze aproape nimic (doar foarte solemn primele acorduri din uvertura la Ruslan) ținea minte fiecare notă din operele lui preferate. Pe această coardă vibrantă, o genă melodioasă care pe mine m-a evitat, se strecoară, prin tata, de la organistul Wolfgang Graun din secolul al șaisprezecelea până la fiul meu. 2 Aveam unsprezece ani când tata a hotărât că Învățătura pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În mâinile lui și ca o jucărie s-a sfărâmat. Vedetele feminine aveau frunți Înguste, sprâncene magnifice, ochi umbriți de gene bogate. Actorul preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea În toate filmele pe care le făcea. Mojuhin venea spre conac Într-o sanie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a acționa asupra unui mediu friabil (dacă nu este marxist sau un cadavru din naștere și așteaptă supus ca mediul să-l modeleze pe el). Aceasta este explicația bucuriei cu care copilul sapă, face drumuri și tunele pentru jucăriile lui preferate. Fiul nostru avea un model micuț al celebrului „Bluebird“ al lui Sir Malcolm Campbell, din oțel vopsit și cu cauciucuri detașabile și se juca la nesfârșit cu el pe pământ, În timp ce soarele alcătuia un fel de nimb din părul lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau roase sârguincios abia după ce au fost scoase pe linoleum. Mai nou, Gălbenuș își cară prada din bucătărie în hol și acolo, pe covor (fața lui de masă) și-o devoră pe îndelete. Așa îi place lui! * „Fotoliile” și „sofalele” preferate sunt chiar trupurile noastre cufundate în fotolii, așezate pe scaune sau trântite în pat. Ni se culcă în brațe, pe picioare, pe piept, pe abdomen, în poală sau chiar pe umeri și ceafă, când stau la masă și scriu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cartea. Apoi cu Boni (Herlin) care se arată timid, încurcat de tot. Am fost invitați la un capuccino și un sandviș bun. La plecare, Eva mi-a spus din nou că Îngerul Gabriel și Copil de zăpadă sunt nuvelele ei preferate. Noiembrie A venit cu adevărat toamna rece, cu neașteptate bice de ploaie, întuneric și umiditate. Dar eu iubesc ploaia, ritmul ei cade bine pe nervii mei, inspirându-mă. Într-un vis mă aflam pe locul unde tata s-a aruncat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
generoasei noastre culturi, ai "gurii de rai" numită România. Închei cu o amintire la care mă întorc mereu cu drag: am avut privilegiul de a-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic, semăna leit cu actorul meu preferat, Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsă, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să nu-și părăsească locurile și să-și fixeze centurile de siguranță"! Noroc de filmul care se transmitea, cu Robert Redford, unul din actorii mei preferați! Din când în când, mai butonam și eu apărățelul de televiziune de pe brațul scaunului pentru a afla pe unde mai suntem și când citeam că zburăm deasupra Atlanticului la 10.000 de metri altitudine, că în exterior sunt -40 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spre rai; dacă există, îl voi nimeri urmând drumul meu". * Cum să nu fi fost impresionat de această femeie atât de pitorească, și să nu fi fost influențat de dânsa când, nu știu din ce capriciu, eu eram nepotul ei preferat? Simțeam asta, puțin chiar jenat față de alții din grupul nostru. Nu înțeleg ce a determinat această părtinire, cam nedreaptă, dar cred că atitudinea ei de dragoste excesivă față de mine se explica printr-un vis pe care Tiotea Nadia l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu discreție câte o actriță mai săracă. Marea ei pasiune era însă dragostea de animale; devenise o sperietoare pentru vizitiii care brutalizau caii și visa să înființeze la Cenușa un dispensar pentru animale. În curte creștea trei măgari, animalele ei preferate. Personaj fermecător și capricios, mătușa Nadia mă răsfăța cu o atenție deosebită. Nu mai contenea să o mustre pe mama că nu are grijă de instruirea mea ("tu nu vezi ce dăruit este copilul tău?"), îmi dădea bani, peste nevoile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ce vrei, omu' nu are bun simț nici la moarte... dacă nu-i, nici el nu are" etc. etc. Repeta povestea, era chiar subiectul care îl obseda pe acest filozof al bunului simț clasic și modern. Avea și o expresie preferată pe care o tot repeta. "Unii nu are" (sic) bun simț nici în fața legii, nici la moarte. O frunză suspectă Foarte romantic; dimineața am găsit o frunză aurie pe parbrizul mașinii. Foarte sentimental, mi-am zis; și cam demodat, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aveam de mers de-a lungul unei căi ferate învechite, năpădită de scaieți, șapte kilometri. Acolo era "La Canton" o ruină a unui canton părăsit într-un câmp imens și pustiu. Era și o fostă bancă, în fața liniilor. Locul nostru preferat, "La Canton", ne plăcea pentru aerul lui dezolant, de peisaj disperat, de părăsire totală. Eram curajoși, rămâneam acolo câteodată până târziu; ne juram că se vedea, din când în când, fantoma unui cantonier decedat; auzeam cum fâlfâie stegulețul Iui în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o insulă tropicală din Mările Sudului, așa cum e cea din romanul său. Opțiunea pentru acest tip de literatură n-a fost chiar inexplicabilă, în plină epocă victoriană a progresului științific și a extinderii glorioase a Imperiului Britanic. Romanul era genul preferat al clasei de mijloc, devenită consumeristă, snoabă și avidă de senzațional ieftin, într-o vreme a contradicțiilor sociale, a crizei morale și a amestecului de mândrie națională, speranță, îndoială și pesimism. Precizia realistă a detaliilor era căutată, pentru evadări imaginare
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în stil impresionist. Le păstrez, împreună cu puținele relicve care ne-au mai rămas după dezastrele prin care am trecut. În acest cabinet copiii nu aveau acces decât cu motive bine întemeiate. Ajutată de Soltana, mama gătea în bucătărie. Mâncarea noastră preferată era șalăul pe maioneză. La desert, un castron cu „boules de neiges”. Părinții țineau o locuință modestă, rar vizitată de prieteni, nu pentru că nu i-ar fi avut; veniturile și desele mutări nu le îngăduiau însă relații mondene. Mai des
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sale mici, lipsită de prestanță, dar datorată și educației spartane exagerate la care fusese supus în copilărie (Regina Margareta îi povestea mamei mele că atunci cînd, la dejun, tînărul prinț, copil mic fiind, își manifesta bucuria la anunțul unei mîncări preferate, ea ordona ca acel fel de mîncare să nu fie servit, în vederea cizelării fiului său spre moderația stoică!...). Pentru a mai trage o linie la schița acestui portret, voi adăuga că sentimentele religioase ale regelui erau binecunoscute ca nefiind prea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]