5,549 matches
-
tainele vrăjitoriei <endnote id="(579, p. 178)"/>. Icoana Înjunghiată În partea ortodoxă a continentului a luat naștere și s-a răspândit legenda profanării de către evrei a icoanei Înfățișându-l pe Isus sau a celei Înfățișând-o pe Maica Domnului cu pruncul În brațe. Curios este faptul că acest motiv legendar, atât de provocator, nu a devenit și un motiv iconografic În spațiul bizantin. „Chiar și importanța acordată [În Bizanț] icoanei și sacralizarea ei - susține cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher - nu au făcut ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înjunghiată de un evreu. „Restul povestirii - aruncarea icoanei În puț, botezul făptașului și al familiei sale - se potrivește cu textul lui Gavriil Protul. Dar, se vede ușor - spune istoricul Matei Cazacu -, era vorba de o icoană a Maicii Domnului cu pruncul În brațe, iar nu de Isus Pantocrator” <endnote id="(827, pp. 77- 78)"/>. Se pare deci că, În spațiul bizantin, legenda despre „icoana Înjunghiată de evreu” a cunoscut mai multe versiuni, legate de mai multe icoane. Într-o formă foarte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale tuturor sfinților le numea idoli, el care era idol al necredinței și prieten cu Diavolul” <endnote id=" (822, p. 583)"/>. La Mănăstirea Neamț există tradiția că un turc ar fi Înjunghiat o icoană reprezentând-o pe Maica Domnului cu pruncul. În unele mănăstiri din Polonia a supraviețuit o legendă similară, având ca protagonist un tătar. Pe la 1657, Paul de Alep spunea că, la Începutul secolului al XVII-lea, soldații unguri ar fi aruncat În foc („dar ea a rămas nevătămată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost atribuite de Biserica ortodoxă rusă membrilor unei secte eretice, numiți scopțî („scopiți”), cunoscuți ca „muscali”, după exilarea lor În Principatele Române : „Se pretindea că ori de câte ori se năștea un copil din relația unui «scopt» cu o femeie, ceea ce era nefiresc, pruncul era tăvălit În făină, străpuns cu cuțite, sângele absorbit de făină și apoi utilizat la o slujbă specială” <endnote id=" (261, p. 45)"/>. Alte secte eretice creștine (cu ritualuri de tip gnostic) erau persecutate de Biserica rusă pe motiv că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tăcerii” <endnote id="(599)"/>. Creionând portretul-robot al rusului de azi, scriitorul Victor Erofeev enumeră sarcastic câteva stereotipuri din arsenalul antisemitismului rusesc : „toți evreii sunt niște canalii”, ei „sunt deștepți”, sunt „solidari”, conduc lumea prin „Înțelepții sioniști” și, bineînțeles, „beau sângele pruncilor creștini”. „Aversiunea [rușilor] față de evrei” se concretizează prin „pogrom”, conchide Erofeev <endnote id="(878)"/>. Păreau să fie ultimele utilizări ale diversiunii politice numite „acuzația de infanticid ritual”. Europa părea să se scuture definitiv de acest coșmar, Început În vestul extrem
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
321, p. 54"/>). Dacă de Paște Iuda este personajul negativ principal, de Crăciun acesta este Irod. Ca atare, tot pe la jumătatea secolului al XIX-lea, târgoveții din Iași „s-au distrat [de Crăciun], arzând efigia lui Irod sau cântând «Trăiască pruncul și alungați-l pe Irod»”, cum atestă o mărturie din 1846 <endnote id="(893, pp. 285, 361)"/>. Semnificativ este faptul că, În toate exemplele date mai sus, personajele biblice Iuda și Irod au dispărut complet din scenariul ritual, fără ca cineva
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
revizuite, la semnalarea noastră, următoarele fragmente (...)”. Iată ce text „...a fost scos În Întregime”: „GLOBUL din satul Țuțcani, comuna Mălușteni. Personajele: Anul Nou, Anul Vechi, Harapul, Domnișoara. <<O ce veste minunată/ Din Vihleim ni s-arată/ Că s-a născut/ Prunc din Duhul sfînt/ Fecioara-i curată!// Mergînd Iosif cu Maria/ La Vihleim să senchine/ Într-un mic oraș/ S-a născut Hristos/ Fiul cel din veșnicie/ Ce l-a trimis Tatăl mie/ Să se nască/ Și să crească/ Să ne
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici maica pierdută cu pruncul la sân/ n-o cruță nicicând tirana lege/ de nu dă pâine de-a sa la păgân,/ să-ndoape cu jertfe nebunul stăpân”. Trebuie spus că „nebunul stăpân” de-atunci al României nu ea nimeni altul decât stalinistul Gheorghe Gheorghiu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-o să meargă și ea acasă la el, să vorbească cu Marioara lui Bibirig. El va mâna și vitele lui Costache Gheorghiu acasă, că-s vecini. Maria Gheorghiu fusese aleasă de Marioara să ia parte la ceremonialul de „cumpărare” al pruncului lor cel bolnăvicios. Maria Gheorghiu nu fusese aleasă întâmplător, ea a dat naștere la mulți copii care au rămas în viață. Așa zisa „cumpărare” se făcea printr-un geam, copilul respectiv era „vândut” de mama lui, femeii care îl cumpăra
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tendință de schimbare pe arena politică internă. Nu eram înscris în nici un partid, dar acționam corespunzător pe o linie ascendent democrată. Duminică, 21 iulie, era o zi obișnuită pentru mine. Seara, după ora 22 mă culc și dorm ca un prunc proaspăt îmbăiat. Către ora 4, în dimineața zilei de luni, mă trezesc dintr un vis - spunând cu glas tare: „Iliescu trebuie să dea în primire!”, spuneam eu în vis celor care mă înconjurau. Mă dezmeticesc din acest somn, mai trece
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
gozziană la care am lucrat). Două imagini erau pregnante: cea a unui bătrân aproape muribund, doar piele și os (o păpușă manipulată cu un realism preluat din Bunraku), pe care o tânără prințesă Îl ținea În brațe ca pe un prunc. Privindu-l cu compasiune și duioșie, prințesa descoperea În el spiritul celui iubit, pe care un magician malefic Îl Închisese În acest trup umil. Celălalt moment era apariția diafană a cerbului. Amândouă erau imagini concrete, dar conțineau semnificații ascunse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Violei și pe Diane Lane În cel al Oliviei, transmitea convingător neliniști adânci și subtilitatea complexă a relațiilor dintre personaje. Cheia e conținută În titlu: A douăsprezecea noapte este noaptea În care cei trei regi magi s-au Închinat În fața pruncului, sărbătorind nașterea lui Iisus Hristos și manifestarea luminii și a adevărului. La nivelul Înalt și greu accesibil, piesa are ca subiect această revelație. Dar, pentru cei care nu caută un Înțeles ascuns, sărbătoarea epifaniei este doar un prilej de petrecere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lor. Am jurat că voi înălța o biserică întru veșnica lor pomenire. Și-apoi, se va așterne uitarea... "Dumnezeu să-i ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te cred, nu vor, nu pot să creadă... Pruncii se tot uită în susul drumului și taica nu mai vine... Dar răniții, ciungii rămășiță de om ce gem prin bolnițele mânăstirilor? Dar vitejii care au luptat bine, care nu și-au precupețit viața, ca Moldova să fie o țară liberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Constantinopolul a murit în zori. Cumplitul Mahomed a dat orașul pe mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Isaia! îl apostrofează sever, Doamna Maria. Mă iartă, Slăvită Doamnă, îngăimă el cu umilință. N-am spus-o cu răutate... încearcă s-o dreagă și tușește ușor, ca să umple golul de tăcere. Îngăduie soaței mele să se retragă, ni-s pruncii cam bolnăviori... Desigur, desigur... Lucrăm mâine dimineață. Sănătate copiilor. Sora se înclină: Prea bine, Maria... Și se retrag. Isaia ăsta se poartă urât cu Sora. O să i-o spun de la obraz. Nu te amesteca. Am încercat și eu. Sora se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi, încep milogeala: Iartă-l Doamne... Îndură-te... Are prunci... Îndurare?!?! își iese din fire Ștefan. La Adrianopole, ienicerii sunt pe picior de plecare! "Vin turcii!" Din zi în zi, din oră-n oră, aștept vestea! Și oamenii boierului Asaftei n-au habar să țină arcul în mână! Tot în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
speriat. O să-ți povestesc. Ca să știi, ca să te păzești... E o istorie lungă. Totul a început de la Alexandru Voievod, că bun a fost, dar și iubăreț din cale-afară... "Năravul Mușatinilor", zâmbește el vinovat. Și a odrăslit Bunul, a odrăslit la prunci legiuiți și din flori, cu nemiluita. Tată bun, pe toți i-a însemnat cu fierul, erau cum s-ar zice "os domnesc". Și cum s-a săvârșit bătrânul, s-au năpustit cele vlăstare arse de patima puterii și s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce se duc la zi-sfântă se fac îngerași." Umbla de colo-colo fără nici un rost și, în lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții, șchiopătând o dată cu el. O mână se lasă ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-a pus să mă bag în cârd cu Cârpă-n-cur, aista, îngână Alexa spăsit. Acu... acu, ce facem, ce facem cu boier Cârpă aista? se agită Isaia. Cupcici cade în genunchi, îl imploră: Nu spui! Tac mâlc! Mormânt! Jur! Pe pruncii mei! Jur!... Apăi, nu merge așa, sare și Alexa furios. Jur! Jur! Și gata! Crezi că... Măă! "Cârpă"! îl zgâlțâie Isaia. Cine a semnat pâra... jalba către Înalta Poartă, de l-am turnat pe Vodă că-i "ucigaș al cinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă Ștefan mânios mușcându-și musteața, vânăt, cu tot sângele năvală în cap, amenințător. "Nu mai vor?!?!" Ce "nu mai vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel!!... Avem prunci, muieri, bâiguie tânărul cu ochi albaștri. Îndură-te Doamne... Că noi... Să ne și tai... tot fugim, spune cu glasul înăbușit în căciulă. Toader, speriat, strigă la el: Nu așa, Năică!! Nu așa!! Aiasta-i răzvrătire!! strigă Mihail și trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cap... Și-și ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu mai avem nici pentru cine lupta, nici pentru ce muri?... Slobozește-ne Doamne, să ne apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și noi, oamenii, inima credincioasă a câinelui, nici "domnia ta" n-ai fi trădat de două ori: și Moldova, și pe domnul ei. Te-ai putea gândi totuși că, de mă osândești, zdrobești inima dragei tale surioare și... și urgisești niște prunci ce-ți sunt ție nepoței, cerșește Isaia. Ștefan se întoarce către Sora ce plânge în brațele Mariei. Mă doare durerea ta, Sora... Te rog să mă ierți... Spune! Pot să fac altfel? Sora hohotește, dar din gura ei cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu iese... Isaia se răstește la ea cu brutalitate: Spuneai că mă iubești!... Că sunt "Soarele tău"!... Îi ești doar soră! Aruncă-te la picioarele lui! Imploră-l! Blesteamă-l! Fă ceva! Vrei să rămâi vădană?! Vorbește-i! În numele tău! Al pruncilor! Al lui Dumnezeu! Al Satanei! Amintește-i că-n vinele nepoților curge tot sângele blestemat al Mușatinilor! Spune-i că voi fi răzbunat! Spune-i că vreau să trăiesc! Să mă arunce în temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l să-l îngrop creștinește!... Ca pe Dumnezeu te rog!! Ștefan o ridică, o îmbrățișează: Surioară... Rău îmi pare... De-aș vrea și n-aș putea... Există o sfântă dreptate. Nu eu, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]