5,478 matches
-
SUA și cel al logoului sidicatului britanic al muncitorilor din transporturi. Variații ale temei sculelor încrucișate includ simbolul Partidului Muncitoresc Coreean (ciocanul, pensula și sapa), vechiul simbol al Partidului Laburist Britanic (spada, facla și sapa), simbolul Albaniei comuniste (târnăcopul și pușca) și cel al Republicii Democrate Germane (ciocanul și compasul). Republica Orientului Îndepărtat folosea simbolul "ancorei și târnăcopului", care reprezenta uniunea minerilor și marinarilor. Partidul Comunist din Guadelupa folosește litera "G" desenată în așa fel încât să semene cu "secera și
Secera și ciocanul () [Corola-website/Science/305026_a_306355]
-
Bujor este o localitate-centru de comună din Raionul Hîncești, Republica Moldova. Legendele spun că în ograda spitalului a trăit un boier pe nume Mica Simigrad unde avea o livadă bogată de meri, pruni, peri, cireși și păzea livada cu pușca. Iar în locul fostei Policlinici a trăit boierul Boboc. El deținea majoritatea terenurilor de pământ din împrejurimea satului. Înaintea celui de al doilea război mondial ei s-au retras în România și retrași au fost până și în ziua de azi
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
Rublenitul (Rublenita) ținutul Soroca. La 26 martie 1742 , un șir de moșieri din ținutul Soroca- Ciripcau , Timiliuti, Zgură Peripeceni și Liublenita, sînt stăpînite de banul Aristarho. Recensămîntul din 1772-1773 prezintă: Liublenita stăpîn Constantin Donici- 48 gospodari cu oameni , 3 case puști, oameni liberi - 2 fete bisericești. În 1818 satul Liublenita s-a pomenit în județul Iași și s-a aflat în cadru lui pîn în decembrie 1835, cînd a fost format județul Soroca .La 22 iulie 1831, șeful județului Iași , Milinski
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
o aplicație pașnică. In ultimul capitol Conrad Haas specifica: «"Sfatul meu este ca lumea să trăiască în pace, să nu mai fie război; muschetele să fie lăsate în tecile lor, ghiulelele bombardelor să nu mai împrăștie moarte si praful de pușcă să nu mai ia foc; astfel își păstrează Prințul banii și Armurierul viața ; acesta este sfatul pe care vi-l dă Conrad Haas"». Patru secole mai târziu, principiul rachetei în trepte a fost redescoperit de un alt sibian, Hermann Oberth
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
de Pace de la Karlovitz" (1699).Ca noul rege ales în Polonia August este sprijinit și sfătuit mai departe de nobilii sași, lucru dezaprobat de nobilimea polono-lituană (Szlachta) aceasta duce la conflict de interese regatul devenind un butoi cu praf de pușcă.Sfatul nobililor polonezi era relativ incapabil de a lua hotărâri prin "Liberum Veto" fiind dezbinat prin interese private diferite, la care se adaugă dificultatea finanțării unor reforme prin greutățile visteriei statului, vistiernic fiind "Jan Jerzy Przebendowski" 1638 - 1729).După războiul
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
în Transilvania nici chiar două secole și jumătate mai tarziu. În contextul mai larg al diplomelor regale și pontificale din jurul anului 1200 cu privire la teritoriile de pe latura orientala și meridionala a regatului maghiar, Stelian Brezeanu observa că aceste diplome menționează „pământurile puștii” ("terra deșerta", "desertum", "terra vacua") și „pământul deșart și nelocuit” ("terra deșerta et inhabitata"). Din acest vid decurge dreptul regal de a acorda aceste pământuri călugărilor militari teutoni, care erau în căutarea unui loc de așezare în Europa după nereușitele
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
patru călăreți" e cel de-al treilea episod din primul sezon al serialui dramatic "Jericho". Episodul începe la 18 ore după bombardament. Robert Hawkins se îmbracă în costum anti-radiații și iese afară în ploaie. El intră într-un depozit de puști și provizii de unde ia un butoi pe care îl pune într-un camion. Stanley ajunge în sfârșit la ferma Richmond și se duce în pivniță, unde erau adăpostiți ceilalți. Deși toți se bucură să-l vadă, Jake le impune celorlalți
Cei patru călăreți (Jericho) () [Corola-website/Science/304727_a_306056]
-
prăvălii, "din care 197 de lemn și 398 de zid". Prima armată românească modernă, se organizează la Craiova în 1830. Avea 4 500 de panduri, împărțiți în 9 unități de cavalerie "grea", fiecare pandur dispunînd de: "uniformă, un cal, o pușcă, două pistoale, un hanger și 4 cuțite de azvîrilt". Unitățile dispuneau și de propria lor artilerie mobilă (tunuri trase de cai). Ea se numea "streaja" sau "miliția pămîntească". La Craiova a apărut prima unitate specializată în muzică militară din România
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
nu în "pas alergător în formație strînsă", soldații nu se opresc să tragă și nu luptă "la baionetă". Singura salvă era trasă, de foarte aproape, la intrarea în redută, apoi se folosește arma ca pe o bîtă, lovind cu patul puștii, iar baioneta e folosită ca jungher și nu montată la armă. Pierderile de efectiv au fost mult reduse, iar în lupta corp la corp, turcii vor avea pierderi atît de mari încît Osman Pașa nota resemnat: “romanii ne copleșesc”. Atacurile
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ul este o armă de artilerie ce folosește praf de pușcă sau alt explozibil pentru propulsarea proiectilului, fiind un armament cu un calibru mare, cu țevi de lungimi diferite pentru a stabiliza traiectoria proiectilului. ul variază în calibru, gamă, mobilitate, rată de foc, unghi de foc și de putere de foc
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
termen mai specific, cum ar fi "mortiere" sau "obuziere". În domeniul aviației, "tunul" rămâne un termen comun pentru armele aeronavelor. Folosit pentru prima dată în China, tunurile au fost printre cele mai timpurii forme de artilerie care foloseau praf de pușcă, înlocuind de-a lungul timpului celelalte mașini de asediu -cum ar fi berbecul- ca și armament pe câmpul de luptă.În Orientul Mijlociu, prima utilizare a unui tun de mână este susținută prin izvoare că a fost în timpul desfășurării bătălii de la
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
adică tub sau stuf. Cuvântul a fost folosit pentru a desemna o armă de foc din 1326 în Italia, și din 1418 în Anglia. În limba română substantivul "tun" (la plural "tunuri") provine din latinescul "tonus" („tunet”). Descoperirea prafului de pușcă este motivul pentru descoperirea și perfecționarea tunului. Chinezii din dinastia Song (960 - 1279) au folosit după izvoarele istorice țevi de bambus, care erau umplute cu praf de pușcă pentru a exploda, cu acestea nu se putea trage, fiind numite "lănci
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
tun" (la plural "tunuri") provine din latinescul "tonus" („tunet”). Descoperirea prafului de pușcă este motivul pentru descoperirea și perfecționarea tunului. Chinezii din dinastia Song (960 - 1279) au folosit după izvoarele istorice țevi de bambus, care erau umplute cu praf de pușcă pentru a exploda, cu acestea nu se putea trage, fiind numite "lănci de foc". În dinastia Yuan (1271 - 1368), o dinastie mongolă, pentru prima oară s-au folosit țevi metalice cu un diametru maxim de 2,8 cm, și cu
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
fiind numite "lănci de foc". În dinastia Yuan (1271 - 1368), o dinastie mongolă, pentru prima oară s-au folosit țevi metalice cu un diametru maxim de 2,8 cm, și cu 34 cm lungime, care erau umplute cu praf de pușcă, proiectilele erau săgeți, vergele sau schije de metal, precum și substanțe otrăvitoare. Dovada arheologică cea mai veche care atestă acest lucru provine din Manciuria 1288; aceste mașini de aruncat săgeți au fost perfecționate în aruncătoare de flăcări și de rachete.Această
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
Praful de pușcă cunoscut și sub numele de "pulbere neagră" (germ.: "Schwarzpulver") a fost prima substanță explosivă descoperită de om, azi fiind folosit numai în pirotehnică în fabricarea de rachete pentru focurile de artificii. Praful de pușcă este un amestec compus din 75
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
Praful de pușcă cunoscut și sub numele de "pulbere neagră" (germ.: "Schwarzpulver") a fost prima substanță explosivă descoperită de om, azi fiind folosit numai în pirotehnică în fabricarea de rachete pentru focurile de artificii. Praful de pușcă este un amestec compus din 75 % azotat de potasiu (salpetru), 15 % cărbune de lemn și 10 % sulf (fără părți acide), toate componentele trebuie să fie în stare de pulbere. Depozitarea trebuie să fie într-un loc uscat deoarece unele componente
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
cel ce întreține arderea. Unele amestecuri sunt secretul producătorului de artificii. Reacția chimică simplificată care are loc: Viteza de ardere notată cu "r" are formula: ceea ce în pirotehnică este numită "deflagrație" în loc de "detonație" (nitroglicerină) În procesul de ardere a prafului pușcă rezultă o temperatură de 2000 cu o viteză de ardere între 300 și 600 m/s influențabilă de gradul de umiditate, cât și de mărimea granulelor (în artilerie era folosit praf de pușcă cu o granulație mai dură). Volumul gazelor
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
nitroglicerină) În procesul de ardere a prafului pușcă rezultă o temperatură de 2000 cu o viteză de ardere între 300 și 600 m/s influențabilă de gradul de umiditate, cât și de mărimea granulelor (în artilerie era folosit praf de pușcă cu o granulație mai dură). Volumul gazelor rezultate prin arderea rapidă a prafului de pușcă este de cca. 337 l/kg gaze, și 0,58 l/kg săruri solide de potasiu. Toate aceste dezavantaje au dus la utilizarea tot mai
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
viteză de ardere între 300 și 600 m/s influențabilă de gradul de umiditate, cât și de mărimea granulelor (în artilerie era folosit praf de pușcă cu o granulație mai dură). Volumul gazelor rezultate prin arderea rapidă a prafului de pușcă este de cca. 337 l/kg gaze, și 0,58 l/kg săruri solide de potasiu. Toate aceste dezavantaje au dus la utilizarea tot mai largă a dinamitei. Bizantinii cunoșteau deja în 671 un amestec explosiv de "colofoniu" (rășină de
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
sunt amintite în "Dinastia-Song" (960 - 1279) prin anul 1044 în "Wu Jing Zong Yao" (o culegere de tehnici militare) incendii provocate de amestecuri de salpetru. Se presupune că chinezii deja în secolul XIII au folosit bombe umplute cu praf de pușcă, această informație stă în contradicție cu legea mongolilor din 1330, care interzic chinezilor toate experimentele militare, la fel cercetările arheologice nu au găsit prin examen radilogic urme de praf de pușcă, din timpul respectiv. Alte urme istorice din secolul XI
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
secolul XIII au folosit bombe umplute cu praf de pușcă, această informație stă în contradicție cu legea mongolilor din 1330, care interzic chinezilor toate experimentele militare, la fel cercetările arheologice nu au găsit prin examen radilogic urme de praf de pușcă, din timpul respectiv. Alte urme istorice din secolul XI sunt cele din "Siria" unde este la fel amintit folosirea în războaie a amestecurilor explosive cu salpetru purificat. Praful de pușcă până la descoperirea explozivilor de azi este singura materie explosivă folosită
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
nu au găsit prin examen radilogic urme de praf de pușcă, din timpul respectiv. Alte urme istorice din secolul XI sunt cele din "Siria" unde este la fel amintit folosirea în războaie a amestecurilor explosive cu salpetru purificat. Praful de pușcă până la descoperirea explozivilor de azi este singura materie explosivă folosită în artilerie, sau alte arme de foc. In prima jumătate a secolului al XIX-lea este introdus treptat utilizarea nitroglicerinei și dinamitei. Astăzi praful de pușcă folosit numai pentru fabricarea
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
salpetru purificat. Praful de pușcă până la descoperirea explozivilor de azi este singura materie explosivă folosită în artilerie, sau alte arme de foc. In prima jumătate a secolului al XIX-lea este introdus treptat utilizarea nitroglicerinei și dinamitei. Astăzi praful de pușcă folosit numai pentru fabricarea rachetelor destinate focurilor de artificii.
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
a întîmplat un „cutremur foarte cumplit” iar pe un ceaslov o altă însemnare menționează că în 31 mai, la ora 3 dimineața pămîntul s-a cutremurat și chiar „s-au despicat și au eșit apă cu miros de iarbă de pușcă și de pucioasă”.<br> Mai sînt menționate cutremurele din octombrie 1771, din 1787, din 26 martie 1789, din 1793 și din 1798.<br> Secolul al XIX-lea aduce două cutremure mari:<br> Cutremurul din 26 octombrie 1802, cu magnitudinea moment
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
primă experiență a motorului. Această experiență este considerată a fi prima dată când o ambarcațiune a fost propulsată de un motor cu reacție. Un articolul din revista "La Nature" prezintă descrierea experimentului de către Gustave Maurouard, directorul Fabricii de praf de pușcă de la Sevran-Livry, care asista din partea Ministerului de Război la experiență: Inventatorii și-au brevetat invenția, obținând brevetul francez cu nr. 179001/12 octombrie 1886 pentru Ambarcațiune cu reacție - Motor cu reacție. Ulterior invenția a fost brevetată și în Germania (Nr.
Alexandru Ciurcu () [Corola-website/Science/305897_a_307226]