8,590 matches
-
politic este ura acestor instituțiuni? Daca voiesc să le conserve, de ce fac tot ce pot spre a le descredita, acuzîndu-le de tot răul, real sau presupus, ce esistă în această țară? Și mai jos adaogă: Logica și bunul simț se rătăcesc în aceste izbitoare contraziceri! Noi nu tăgăduim că confrații noștri se rătăcesc într-un mod foarte izbitor, dar din nenorocire cauza rătăcirei lor nu este nici logica nici bunul simț. O, nu! boala de care sufere trebuie căutată aiurea! Se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tot ce pot spre a le descredita, acuzîndu-le de tot răul, real sau presupus, ce esistă în această țară? Și mai jos adaogă: Logica și bunul simț se rătăcesc în aceste izbitoare contraziceri! Noi nu tăgăduim că confrații noștri se rătăcesc într-un mod foarte izbitor, dar din nenorocire cauza rătăcirei lor nu este nici logica nici bunul simț. O, nu! boala de care sufere trebuie căutată aiurea! Se rătăcesc în adevăr când afirmă că ideea fundamentală a programului este că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în aceste izbitoare contraziceri! Noi nu tăgăduim că confrații noștri se rătăcesc într-un mod foarte izbitor, dar din nenorocire cauza rătăcirei lor nu este nici logica nici bunul simț. O, nu! boala de care sufere trebuie căutată aiurea! Se rătăcesc în adevăr când afirmă că ideea fundamentală a programului este că regimul parlamentar nu e bun și că crezul nostru politic este ura instituțiunilor reprezentative! Fără îndoială nu sîntem din aceia cari să nu vază cât noroi aduce la suprafață
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Am întărit Credința, Am încălzitu Amorul, am îndulcit Speranța; Am consolatu pe Miser; am plâns tot proletarul; Am fericit în secoli pe făcetori de pace, Amenințat-am Crima; fruntat-am Hypocritul... (Din Mihaida, cântul I) Pădurea errorilor și a viciurilor. Dante rătăcit în aquea valle, întempină trei ferae allegoricae quae-l împedică d-a eși. Umbra lui Virgiliu i se arată; predice Copoiul prin quare într-o zi Lupa funestă va fi uccisă, și Italia liberată. Se offere lui Dante d-a face
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și ia sub scutul lui orice tendență inamică Imperiului. Pornească o asemenea tendență de la socialiști, de la poloni sau de la fronda velfilor, sistemul rămâne constant același, de-a combate cu energie guvernul împăratului. Se zice că fracțiunea e adusă pe căi rătăcite de cătră unii din conducătorii ei cari trăiesc din luptă și cred că în caz de pace ar deveni de prisos; însă aceasta nu-mi pare de crezut față cu faptul că atâția preoți înalți și inferiori sânt membri imediați
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor" (Amicului F.I.) Gândul la propria moarte îl unește pe Ghilgameș cu Eminescu, peste timp: "De frica morții eu rătăcesc peste câmpii... întâmplarea prietenului mă apasă greu. Cum pot să fiu tăcut? Cum Pot să fiu liniștit? Prietenul meu pe care l-am iubit, s-a întors în pământ, Au trebuie ca și eu să zac în pământ și să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a posibilităților umane. Cezar, fiu de prinț, sclav ce cară piatra-n zid, omul eminescian pe această treaptă este un sclav "cu ochii în țărână" (ms. 2258, 2), căci ea este materia "piedicilor" pe care le ridică "în contra timpilor": "... Popoare rătăcind pe suprafața / Pământului cel dezolat, deșert ..." (Celsus, în Pacea pământul vine s-o ceară, ms. 2254). Istoricitatea sau omul istoric se dobândește, la M. Eminescu, printr-o interogație a unui eveniment care, deși situat cu precădere în trecut, prefigurează viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
această perindare neîncetată de indivizi și popoare, care ființează o bucată de timp, pentru ca apoi să dispară, este schimbarea. Înțelegerea acestei schimbări, în latura sa negativă, o dobândim privind mai îndeaproape rămășițele a ceea ce a fost cândva măreție. Care călător rătăcind printre ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Romei nu se lasă dus de gândul vremelniciei imperiilor și oamenilor și nu este cuprins de tristețe pentru ceea ce a fost cândva în viață plină de sevă și bogăție?"15 4. Întreaga schelărie a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Un final care încă nu pare verosimil într-o Cubă cîndva paradis pămîntesc, dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu alți sud-americani rudimentari, cu niște Che Guevara rătăciți într-un veac ce vrea să uite modelul leninist. Că trînta bărbosului premerge, simbolic, iminenta dispariție nu pare să mai lase loc dubiului, altceva însă interesează după ce scaunul habanez va rămîne gol. Dacă bolșevismul moscovit mai dăinuie, mascat sau fățiș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că „istoricul autentic studiază procese, nu evenimente sau, mai bine zis, studiază și evenimente numai în măsura în care ele servesc descifrării procesului istoric”, cum însuși afirma în cadrul unei anchete istoriografice realizată cu peste trei decenii în urmă, Leonid Boicu nu s-a rătăcit în hățișurile ispititoare și, desigur, mult mai lesnicioase, ale factologiei pozitiviste, ci a năzuit, militat și propovăduit mereu extensia orizontului cognitiv, semnalarea interdependențelor și evidențierea nu atât a „adevărului faptelor” (în inspirata expresie a lui N. Iorga), ci a „adevărului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de viață al omului, fiind guvernate de liberul arbitru, adică de capacitatea omului de a alege sau respinge. "Liberul arbitru este diferit de libertate întrucât el este fiul inspirației, care poate greși, în timp ce libertatea este fiica rațiunii care nu poate rătăci"169. Și Jeremy Bentham a susținut existența unei strânse legături între cele două domenii, considerând că "morala, în sens larg, este arta de a dirija acțiunile oamenilor astfel încât să producă cea mai mare cantitate de bine posibil"170, iar legislația
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
am făcut. Știu Prea tîrziu acum ca să mă mai căiesc. Iubirea s-a schimbat în Ură ce-i mortală, O viață a fost ștearsă și singura rămîn, de Temeri posedata. 110 Văd umbră celor morți năuntrul sufletului meu, în beznă Rătăcind și în singurătate, plăsmuind Mari de-Îndoială și stînci de Pocăința. Deja privesc cu Ochii-n urma; și tot ce văd Năuntrul sufletului meu splendoarea și-o-a pierdut, și-o Frică-n tristă cugetare afundata M-acoperă cu umbre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Indurări. Ah, ticăloasa de mine! Ce-am făcut? Căci aflu-acum că toate-acele Emanații erau sufletele Pruncilor mei, Și i-am ucis cu o Cruzime de neispășit. Cei ce-au rămas fugit-au de cruzia-mi în pustiuri, 160 [Să rătăcească printre lighioane.] Și tu, care-nșelatu-m-ai ispitindu-mă aceste fapte să le fac, îmi șezi nainte. Și ești tu Tharmas? dulcea-ți înșelătoare frumusețe nu poate În ispita să mă ducă să-mi ucid sufletul și lacrimile-mi să le șterg
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale lui otrăvi Îmbujorînd-o că pe dimineață, și-a lui solzoasă-armură îmblînzind-o, Un monstru-ncîntător în ceruri sau care umblă pe pămînt, 180 [Cu glas de spectru neîncetat plîngîndu-se, cu sete mereu nepotolita, Frumusețe îmbujorata de dorință, batjocorind teribilă ei disperare. Rătăcind părăsita, minune detestata de Zeități și Oameni,] Pînă cînd, cu o durere-ngrozitoare pe stînci ea dădu naștere tristeții și suferinței sale: Iată, doi Copilași plîngeau pe vîntul părăsit. 185 La început ei izbucniră-n plîns, și fără de-ajutor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și de dragoste. Și-atuncea ei departe rătăcit-au, în van îi caută: Plîngînd orbită, poticnindu-se, ea îi urma pe stînci și munți, Căpătînd iarăși chip de om din cel de Spectru în chinurile dragostei de mamă. Ingrați ei rătăceau, disprețuind-o, trăgînd spectrala-i Viața, 210 Departe și departe respingînd-o printr-o teribilă putere de aruncare-n Neființă, în jur rotindu-se-n întunecată disperare Și viața cea spectrala trăgînd-o înăuntru cu-orgoliu și semeața bucurie. Acestfel Enion întreaga
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stăpînea, tărîmurile și pustia, rîul și cu codrul, Dar nu avea putere ca să țeasă Valul care să-i fie acoperămînt pentru păcate. 235 Ea alungắ Femeile departe de lîngă Los, Iar Los Bărbații-i alungắ de lîngă ea departe. Mult rătăciră, pîn' se-așezară pe marea țărmurita, Vorbind cu viziunile lui Beula în fericire-ntunecată de somn cuprinsă. [Vreme de nouă ani sferele vii ei le privesc, Citînd a' lui Beula Viziuni.] 240 Dar cele două tinere minuni rătăceau în lumea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
departe. Mult rătăciră, pîn' se-așezară pe marea țărmurita, Vorbind cu viziunile lui Beula în fericire-ntunecată de somn cuprinsă. [Vreme de nouă ani sferele vii ei le privesc, Citînd a' lui Beula Viziuni.] 240 Dar cele două tinere minuni rătăceau în lumea lui Tharmas. "Numele tău e Enitharmon", spuse profeticul aprig băiat. În vreme ce blajinu-ți glas umple toate cavernele acestea cu dulce armonie, O cum mai șed Părinții noștri și jelescu-se în a' lor tainice lăcașuri în tăcere cufundate!" Dar Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la timpul Sfîrșitului. Apoi Șapte Aleseră, numiți cei Șapte Ochi ai Domnului 50 și cei Șapte Luminători ai Atotputernicului. Cei Șapte sînt unu-ntr-altul; cel de-al Șaptelea este numit Iisus, Mielul Domnului, apururi binecuvîntat, și el urmat-a Omul Ce rătăcea pe muntele Efraim ca să-și găsească un Mormînt, 550 Ochii-i lăuntrici închizîndu-se din fața Divinei viziuni, și toți Copiii săi afară rătăcind, din sînul sau fugind departe. Sfîrșitul Nopții Întîi Fiicele lui Beula zăriră Emanația; le era milă, Plîngeau în fața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unu-ntr-altul; cel de-al Șaptelea este numit Iisus, Mielul Domnului, apururi binecuvîntat, și el urmat-a Omul Ce rătăcea pe muntele Efraim ca să-și găsească un Mormînt, 550 Ochii-i lăuntrici închizîndu-se din fața Divinei viziuni, și toți Copiii săi afară rătăcind, din sînul sau fugind departe. Sfîrșitul Nopții Întîi Fiicele lui Beula zăriră Emanația; le era milă, Plîngeau în fața porților Lăuntrice-ale sînului lui Enitharmon, Și ale creierului său cu gingășie măiestrit, și ale miezului din pîntecele sale. 555 Porțile-acestea dinăuntru, Slăvite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si revărsară-n depărtări Marile și lacurile; nălțară munții, stîncile și dealurile Peste pavilioane 84 largi, pește acoperișuri și portale și nalte turnuri ce-s sprijinite-n colonade, Într-o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii hoinăresc pe căile-nspumate. Pe nori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cumplit Te ceartă, si radioasele grădini sînt tulburate de splendoarea-ți; Zadarnic dau s-apuc în aprigă mea mîna straiul tău, precum izvoarele de apă 305 Din luminoasele nisipuri a' lui Los, de-mbrățișarea-mi se desprinde; apoi eu singur Rătăcesc printre-ale verii vergure. Iată, strigă ele, Sărmanul Los cel părăsit, batjocorit de vierme, de melcul cel cu casa, si De Furnică și gîndac, ascultă! rîd, si joc își bat de Los". Enitharmon răspunse: "La adăpost acum de loviturile Puterii tale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
via armonie pe ale mele mădulare, Sălbăticiunile și păsările se joacă și se veselesc, Si fiecare-și caută perechea să își arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de jos; 360 Adîncul își înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un strigat piere. Și strigatul care se stinge moare pururi, Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei. Nălțați-vă, licăritoare aripioare și va cîntați copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
răsărit-ai tu cu revenele-ți plete într-o vedenie de apă Răsfrîngînd întreaga-mi nepăsare, slăbiciune, moarte, Ca să mă tragi împovărat în jos pe sub mormînt pînă în neFiință Unde Luváh se lúptă, disprețuit de Vala, cea vreme după vreme rătăcind, Strîngîndu-se și iar strîngîndu-se în sine departe de la Domnul ei, zicînd că e Ispititorul. 130 Și-ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară!" Astfel vorbit-a Regele tunînd cu strășnicie, învăluit în sumbră disperare, Si pe Ahania o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-au părăsit. O nebun! nebun! să îmi pierd cea mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nebun! nebun! să îmi pierd cea mai dulce fericire. Unde ești, Enion? ah, de viclenie 116 prea aproape, prea departe, 170 Și totuși prea aproape. Zdrobita, jos te-alung în depărtata negura Departe cît puterea-mi să te-azvîrle poate; acolo rătăcește și rîzi și joacă-te Printre-nghețatele săgeți; ele-ți vor sfîșia fragedă carne. Să cazi în zări departe de Tharmas, si sa nu vii de strașnica-mi mînie prea aproape. Țípă și cazi departe și rîzi de Tharmas, încîntătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]