5,506 matches
-
cameră pătrunse pe ușă odată cu Vultur-în-Zbor. Acolo se afla biroul lui Ignatius Gribb, încărcat cu hârtii și dosare, pene de scris și cerneală făcută-n casă. Mai erau și cărțile lui, împrăștiate pe birou, pe scaun, pe podea, căzute de pe rafturi și policioare. Chiar și dezordinea în sine era o priveliște scandaloasă în această casă. Patul era chiar sub fereastră. Acolo, în umbrele lăsate de obloane, zăcea o siluetă întinsă, nemișcată, moartă, întunecată. O altă siluetă, nemișcată, vie, și tot întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de demoni, altfel n-ar fi putut închide în el forme atât de hidoase. Interiorul căsuței negre era format dintr-o singură cameră. Pe un raft, în colivii, stăteau îngrămădite jalnic niște găini. Mai găseai acolo un scaun și un pat. Iar aici te aștepta o surpriză - pentru că cele două piese de mobilier erau pe atât de impecabil de curate, pe cât de murdar era restul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de pe pereți, în timp ce Liv scotea de sub pernă caietul cel vechi, vechi de tot, învelit într-o pânză neagră și aspră. — în zilele acelea Virgil ținea un jurnal, spuse ea. E o lectură interesantă. O găină cotcodăci nebăgată în seamă pe raft. Voi citi acum din el, zise Liv, și începu să recite. Să recite, pentru că în cameră era întuneric, se tot întuneca tot mai tare, pe măsură ce se lăsa seara și până și cea mai slabă rază de lumină pălea. Liv știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oprindu-se în fața dulapului cu haine. Tot ce era negru ajungea în sacul destul de încăpător pentru hainele care se tot înmulțeau. Nu se îndură să renunțe la două perechi de pantaloni care îi plăceau în mod deosebit, lăsându-le pe raftul alb al dulapului aproape gol. Legă sacul, se încălță și coborî grăbită scările pentru a duce voluminosul bagaj la gunoi. Observă că trecătorii se uitau la ea contrariați, dar îi ignoră declarând că nu-i pasă deloc și că nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în jurul lui. Într-o oră coborâse de trei ori să verifice dacă primise un răspuns. Dar scrisoarea ei rămăsese cuminte în cutie așteptându-și destinatarul. Hotărî să iasă la cumpărături, amintindu-și că făcuse curățenie drastică prin haine, uitând că rafturile se goliseră atunci când renunțase la tot ce nu mai corespundea noilor criterii de schimbare. Schimbarea ei rămăsese de izbeliște. Nici la coafor nu reușise să ajungă pentru a da o formă noii tunsori începute. Toată atenția ei se îndreptase doar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Karina se hotărî să iasă la o plimbare. Inactivitatea nu făcea altceva decât să-i îndrepte atenția mereu doar spre el. Trebuia să facă ceva care să i-o distragă de la toate amintirile acelea. Căută un rucsac în dulap, pe raftul de sus, acolo unde depozita tot ce folosea foarte rar, aruncă în el o pungă de covrigi și două sticle mici cu apă și ieși din casă fredonând o melodie. Nici ea nu-și putea explica cum de nu aruncase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Pentru ochii ei neverosimil de alungiți, care aproape că atingeau cu coada lor prelungă marginea de sus a urechii. Atât!... Am aprins, dintr-o pură plictiseală, din nevoia de a schimba... decorul, o țigară. Am găsit În șifonier, pe un raft, un pachet de țigări, pe jumătate plin, uitat de Mișu la ultima lui vizită. Sunt țigări lungi și subțiri, de culoare maro. Sunt țigări de damă, cred, și m-am Întrebat de ce Miș fumează astfel de porcării. Nu am mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și mă Îneacă o tuse drăcească. Tușesc spasmodic până-mi ies ochii din cap. Mă retrag În dormitor (o cameră simplă, unde nu am decât un pat, un șifonier și un raft cu cărți deasupra capului) și mă-ntind cuminte, privind oarecum liniștit pereții goi. Sau aproape goi. Mă enervează teribil tabloul cu părinții mei (mire și mireasă) surâzând. Mama ține În mâini un buchet mare de flori albe, din plastic. Iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
părăsit ca din praștie mica noastră cancelarie (mi se părea, dintr-o dată, că toată lumea se uită la mine). M-am dus Întins acasă, deși urma să țin o cuvântare (era ianuarie). De-atunci, le țin Închise În șifonier, pe un raft numai al lor, ca pe niște trofee... expirate. Doar uneori, În ceasuri târzii, le mai scot Întru admirare, le Îmbrac, le mângâi ușor, cu gesturi tandre, țesătura Încă fină, plăcută la atingere. Iar ele parcă tresar. Și din nou se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
picior, am ajuns În dreptul blocului, trezind toți câinii comunitari din preajmă și stelele adormite deasupra noastră. A doua zi când s-a deșteptat (mult după orele 12), Melanie (așa s-a recomandat) s-a uitat prin cameră Îndelung, la nenumăratele rafturi cu cărți, apoi la mine, măsurându-mă cu o privire albastră de sus până jos, fără a scoate un cuvânt. A zăbovit câteva clipe asupra piciorului meu (oricât m-aș strădui să-mi ascund infirmitatea, proteza - dintre cele mai ieftine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gol). I-am oferit, spre surpriza ei, două din cele trei compartimente etajate. Și-a aranjat tot ce adusese În geamantane timp Îndelungat, Într-o tăcere deplină (cu spatele la mine, ignorându-mă complet). Era concentrată, ordonând cu mare grijă hainele pe rafturi și pe umerașe. Apoi a ieșit impasibilă, fără a-mi arunca măcar o privire de mulțumire ori vreun salut. Ca și cum am fi locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece În oraș
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
el. Dar pisica mare se pare că nu mai vine. Mă-ndrept - pentru a câta oară? - spre fereastră, lungindu-mi gâtul și căutând-o cu privirea În gol, printre teii Înșirați de-a lungul aleii. Pustiu! Ajung din nou lângă rafturile cu cărți, dar prietenii mei de odinioară nu mă atrag cu nimic acum. Nici radioul din bucătărie nu mai pot să-l ascult. Nici pe Valeriu nu l-am mai văzut de secole (el nu mă vizitează de ani buni
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă, iar două păpuși Barbie mutilate, una fără un picior, alta decapitată, par să fie la un picnic pe preșul cadrilat Încă murdar de iarbă de la ultima ieșire pe Primrose Hill, din august. Dincolo de raftul pentru fructe, pe podea, se află o grămadă de stafide despre care sunt sigură că se aflau tot acolo În dimineața În care am plecat la aeroport. Câteva chestii s-au stricat cît am fost plecată: În castronul mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încearcă să sară Într-un autobuz care accelerează. În noaptea asta, doarme lățit pe toată suprafața pătuțului, pe burtă, cu brațele Întinse, cu degețelele strângând o bară invizibilă. Culcușit lângă obrazul lui este cangurul dezgustător pe care-l venerează; stă raftul plin de cele mai frumoase jucării de pluș pe care le poate cumpăra un părinte entuziast, și ce alege el? Un marsupial care se uită cruciș din coșul de solduri de la Woolies. Ben nu știe Încă să ne spună când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că o așteaptă o zi Întreagă de umblat prin magazine: o prerie de posibilități, punctată cu cafele cu lapte degresat și un prânz ușor și delicios. Văd cum Îi pică ochii pe o pereche de papuci cu model zebră de pe raftul cu mărimea 36. Trebuie oprită. Execut o piruetă ca-n Îngerii lui Charlie și ajung la ei chiar la timp. Mă scuzați, dar tocmai Îi luam eu. Vocea ei e iritată și pe cât de Îndurerată poate fi vocea unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
marginea ferestrei, porumbeii s-au hotărât să se mute Împreună. Masculul stă cu o crenguță În cioc Într-o ipostază ușor tâmpă. Recunosc expresia. E privirea pe care mi-o aruncă Rich când vin acasă cu un ambalaj plat cu rafturi pe care le poți asambla În casă. Femela, Între timp, e ocupată să construiască dintr-o grămăjoară de bețișoare o structură ca un grilaj, cam cât o farfurie Întinsă. O, minunat, acum s-au apucat să-și facă cuib. —Guy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
odihnă, cunoscută și drept ziua muncii manuale susținute. Încep prin a arunca semipreparatele pe cale de a intra În putrefacție din congelator. Sau „preparatele Reddy“, cum Îi place cumnatei mele să le numească.) Îndepărtez o depunere ciudată de consistența algelor de pe raftul cu pahare. Arunc o bucată de parmezan care miroase a casă de oameni bătrâni. La fel și Figurinele Puiul Vesel scârboase cu care Paula hrănește copiii, asigurându-mă că le-am dosit la fundul găleții. Pentru odraslele mele delicate numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prăjiți În viața mea. Aș putea lua o porție mare de cartofi prăjiți de la McDonald’s și să-i Înfășor Într-un ziar, dar imaginați-vă numai expresiile nazistelor Într-ale mâncatului sănătos conduse de Alexandra Law, Maica Superioară. În spatele raftului cu cereale descopăr două borcane de dulceață Bonne Maman. Produsele conservate făcute din căpșuni sunt un exemplu excelent de artă culinară autohtonă, mai puțin faptul că dulceața asta e făcută-n Franța. Idee strălucită. Pun ceainicul pe foc. Luând Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
EminescuOpIV 406} Ei stau uimiți. Giafer pe scări se suie. Încet cu mâna ușa o descuie, Se uită-nluntru și-o minune vede Cum ca să vadă n-a fost dat altuie. Privi-ntr-o sală-ngustă însă naltă Și cărți în rafturi, una peste altă, Mașini și sticle, topitori, metaluri, Ici pergamente, colo o unealtă. Iar un bătrân cu o frânghie udă Lovea-ntr-un tânăr, ce-n durere crudă Se svîrcolea: "Mai dă, te rog în mine, Ca Domnul a ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Întregul mobilier era format dintr-o scară șubredă dar necesară ori de câte ori cineva mai curajos se Încumeta să urce În pod. În cameră trona roata bunicului, roată ce avea o lungă poveste. Pereții și spațiile În general, erau judicios Înțesate de rafturi și laițe pe care se așezau oalele „moi”, „mânuite” numai de cel care le „lucrase”. Alături de cele două „cuptioari” de ars oale, pe un scaun vechi cu trei picioare, cu nelipsita-i „țâgarî” -Întotdeauna răsucită personal din „tiutiun” la pungă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
favorabil despre noi? Urmărindu-mă cu privirea, Hennessy Își păstrase aerul afabil, dar simțeam că undeva În creier Îi suna deja un clopoțel de alarmă. Intră În camera de zi a lui Frank, scuturînd din cap pe deasupra cărților trase din rafturi În timpul percheziției făcute de poliție, cu aerul că deja se răvășiseră destul lucrurile prin Estrella de Mar. — Un articol favorabil? am repetat, pășind peste pernele de șezut Împrăștiate pe jos. Poate... cînd o să iasă Frank. Îmi trebuie un timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și echipament sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței de toaletă. Chiuveta din baie era plină de articole pentru bărbierit, aerosoli și cutii cu vitamine măturate de pe rafturile dulăpiorului suspendat. În cadă erau numai cioburi, printre care se scurgea un fir de gel de duș albastru. Pe polița căminului din camera de zi, am recunoscut o fotografie cu mine și Frank copii În Riyadh, stînd Împreună cu mama În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În loc și nimeni nu mai părea capabil să judece dincolo de această recunoaștere a vinovăției, analizînd semnul de Întrebare mult mai impozant care atîrna deasupra conacului eviscerat. Mi-am petrecut după-amiaza făcînd curat În apartamentul lui Frank. Am rearanjat cărțile pe rafturi, am făcut iar patul și am Îndreptat abajururile Îndoite. Urmele rămase pe carpetele din camera de zi indicau locurile unde fuseseră divanul, fotoliile și biroul Înainte de percheziția făcută de poliție. Împingîndu-le Înapoi la locurile lor, m-am simțit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
administrației, ambele Încuiate, și biblioteca clubului. Nici măcar În Estrella de Mar nu Împrumuta nimeni cărți după miezul nopții. Am așteptat liftul, am urcat la etajul al treilea, am ieșit pe palier și m-am uitat prin ușile de sticlă la rafturile cu bestselleruri uitate și la stativele cu exemplare din Wall Street Journal și Financial Times. În fața apartamentului lui Frank, covorul gros, arat de o cameristă cu aspiratorul În dimineața aceea, purta urme de tocuri. Deschizînd ușa, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Maiestății Sale și n-au văzut nimic. Cabrera Împinse ușa și ne făcu semn să intrăm În bucătărie. Anexă la clădirea principală, construită din cărămidă, aceasta era singura parte a structurii rămasă neafectată de foc. Pe pereți atîrnau tigăi, iar rafturile erau Încărcate cu mirodenii, ierburi și sticle cu ulei de măsline. Dar Încăperea era saturată de duhoarea de fermentație pe care o răspîndeau carpetele Îmbibate de apă și de izul acrit al textilelor carbonizate. Pe podea erau bălți de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]