7,442 matches
-
a devenit profesor la Școala Militară de Cadeți de Infanterie din orașul Sibiu, iar în mai 1911 a fost numit comandantul acestei școli. În februarie 1915 a fost avansat la gradul de colonel în armata austro-ungară și a preluat comanda Regimentului nr. 2 Infanterie din Sibiu. După terminarea primului război mondial, August von Spiess a încheiat activitatea militară și, de la 1 iulie 1921, fost numit de către regele Ferdinand I al României în funcția de director al vânătorilor regale. A deținut această
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
(n. 20 mai 1727 în Laufenburg (Baden) - d. august 1791 în Pitești) a fost un militar , publicist , scriitor , istoric și muzicolog elvețian de limbă germană. În baza studiilor de drept a fost numit în 1759 ca auditor în regimentul de infanterie Lattermann care a staționat o perioadă în Transilvania. În acest regiment a fost ofițer având gradul de căpitan până în 1773 când a demisionat. În această perioadă s-a căsătorit cu Johanna, fiica senatorului brașovean Joseph von Drauth având
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
Pitești) a fost un militar , publicist , scriitor , istoric și muzicolog elvețian de limbă germană. În baza studiilor de drept a fost numit în 1759 ca auditor în regimentul de infanterie Lattermann care a staționat o perioadă în Transilvania. În acest regiment a fost ofițer având gradul de căpitan până în 1773 când a demisionat. În această perioadă s-a căsătorit cu Johanna, fiica senatorului brașovean Joseph von Drauth având două fete și un băiat născut în 1767 . În toamna anului 1774 a
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
lui Dimitrie Cantemir a inspirat pe Raicevich . În decembrie 1781 era deja la Brașov unde încearcă să ocupe funcția de jude. Neavând succes, revine în același an la cariera militară angajându-se în armata imperială din Transilvania ca asesor în regimentul de dragoni Savoia aflat în cantonament la Reghin . S-a întâlnit timp de 3 ani cu Petru Maior, după numirea acestuia ca protopop la Reghin în 1784, și cu Inocențiu Micu-Klein discutând în contradictoriu diferite probleme de istorie și de
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
Schwaben, Schweiz und Elsass u.s.w. in drei Sendschreiben an Herrn Prediger Theodor Lange in Kronstadt in Siebenbürgen". Un exemplar se păstrează la Biblioteca Arhivelor Statului din Brașov. În august 1791 moare de lingoare (febră tifoidă) la Pitești în timpul retragerii regimentului său din Țara Românească .
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi. Fiind localitate de frontieră, satul a fost asimilat de timpuriu în unitățile de plăieși și pușcași, culminând cu militarizarea sa totală în cadrul Companiei a VII-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat,în perioada 1765-1851. În perioada 1698-1765, premergătoare înființării graniței militare, populația s-a confruntat cu conflicte interconfesionale cauzate de procesul de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia cu Biserica Catolică. Cu ocazia evenimentelor revoluționare
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Marea Adunare de la Blaj din 15 mai 1848, fiind cea mai numeroasă delegație din împrejurimile Sibiului. O dată cu desființarea graniței militare din anul 1851, satul a avut o serie de personalități care s-au implicat în gestionarea fondului școlastic al fostului regiment orlățean, precum și membri activi ai Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Racovița s-a remarcat în Primul Război Mondial prin activitatea ostașilor trimiși pe frontul „Poloniei rusești”, ale Galiției, Albaniei, Italiei, Serbiei și chiar ale Franței. Din cauza
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit cu Maria, una din surorile lui Ștefan Hadju, nobil de Racovița. În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Tereza, Curtea de la Viena decide înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud în anul 1764, s-a început constituirea Regimentului I de Graniță cu sediul la Orlat, context în care a fost militarizată în întregime și Racovița, operație ce a durat până în anul 1766
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud în anul 1764, s-a început constituirea Regimentului I de Graniță cu sediul la Orlat, context în care a fost militarizată în întregime și Racovița, operație ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic. Hotărârea de înființare a fost luată în 24 februarie
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
slobosul” ciurzilor pe miriști, prin „otrăvuri” sau cucuruze etc. Toate aceste „campanii” erau anunțate din timp la „poruncile” din fața bisericii în zile de sărbătoare, prin „suflarea trânghiței” sau bătutul „dobei” prin sat. În anii în care producția agricolă era nesatisfăcătoare, regimentul ajuta cu cele necesare familiile grănicerilor, urmând ca aceștia să plătească datoria când aveau posibilitatea. O grijă specială era îndreptată spre cei ce au dobândit invaliditate în timpul serviciului militar, fiind ajutați prin intermediul unui fel de „"bancă de păstrare și împrumut
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în timpul serviciului militar, fiind ajutați prin intermediul unui fel de „"bancă de păstrare și împrumut"”, care, în luna ianuarie 1776, dispunea de un fond în valoare de 190 florini și 5 cruceri, ceea ce o situa pe locul al III-lea din regiment. Desfășurându-se pe fundalul luptei generale împotriva feudalismului, a stării de exploatare socială și oprimare națională exercitată de către clasele privilegiate din Transilvania, revoluția a fost salutată încă de la izbucnirea ei și de către grănicerii racoviceni. A contribuit la această atitudine conștiința
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
înfrângerea revoluției maghiare de către trupele rusești care au cantonat și marginea satului, în „Mestecăniș”, grănicerii racoviceni s-au întors pe la casele lor, campania din acest an fiind ultima confruntare armată la care au mai participat, înainte de desființarea graniței militare. Desființarea regimentelor românești de graniță s-a făcut în baza decretului împărătesc din 22 ianuarie 1851, el fiind adus la cunoștința populației grănicerești prin Ordinul Comandei generale din Sibiu, cu nr. 3598 din 18 februarie și pus în aplicare cu data de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
997 de jugăre (574ha) de pământ arabil categoria a III-a și 130 ha de livezi, 38,6 ha de grădini și 1440 ha de păduri. Principalele efecte pe care le-a lăsat militarizarea Racoviței sunt: Ca urmare a desființării regimentului de la Orlat, Racovița a beneficiat de o cotă-parte din „fondul școlastic” creat cu acest prilej, fond cu care grănicerii și urmașii lor au finanțat în perioada 1871-1921 „școala grănicerească” din sat și au construit în 1904 actuala clădire a școlii
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a avut la comanda ei numeroși ofițeri, majoritatea au fost însă străini. Lista ce urmează este perfectibilă cu precizarea că anii indicați sunt cei în care ei au semnat acte care le atestă calitatea de comandant: „"Publicarea pentru populațiunea ambelor regimente române de graniță"” din 18 februarie 1851 de către baronul Ludovic de Wohlgemut, „"feldmareșal-locotenente și guvernator civil și militar al Transilvaniei"”, pe lângă că făcea cunoscută grănicerilor „"preaînalta mulțumire împărătească pentru credincioasele servicii pe care le-au făcut, ca trupe de graniță
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de acestea, Racovița avea suficientă pădure și pășunat în posesie. Ajungând în tranșeele „Poloniei rusești”, ale Galiției, Albaniei, Italiei, Serbiei și chiar ale Franței, racovicenii au luptat departe de locurile natale ca supuși ai monarhiei. Racovicenii au fost repartizați în regimente majoritar românești ce au fost trecute în prima linie încă de la începutul ostilităților, fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
departe de locurile natale ca supuși ai monarhiei. Racovicenii au fost repartizați în regimente majoritar românești ce au fost trecute în prima linie încă de la începutul ostilităților, fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
ai monarhiei. Racovicenii au fost repartizați în regimente majoritar românești ce au fost trecute în prima linie încă de la începutul ostilităților, fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele de honvezi (nr.
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
fost trecute în prima linie încă de la începutul ostilităților, fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele de honvezi (nr.) 2, 5, 7, 8 și 24. Ca urmare a intrării României în
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
ostilităților, fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele de honvezi (nr.) 2, 5, 7, 8 și 24. Ca urmare a intrării României în război la data de 14/15 august 1916
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele de honvezi (nr.) 2, 5, 7, 8 și 24. Ca urmare a intrării României în război la data de 14/15 august 1916, Racovița a devenit câmp de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele de honvezi (nr.) 2, 5, 7, 8 și 24. Ca urmare a intrării României în război la data de 14/15 august 1916, Racovița a devenit câmp de luptă încă din prima
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele de honvezi (nr.) 2, 5, 7, 8 și 24. Ca urmare a intrării României în război la data de 14/15 august 1916, Racovița a devenit câmp de luptă încă din prima zi. Primele trupe eliberatoare au fost cele din
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
7, 8 și 24. Ca urmare a intrării României în război la data de 14/15 august 1916, Racovița a devenit câmp de luptă încă din prima zi. Primele trupe eliberatoare au fost cele din batalioanele 2 și 3 aparținând Regimentului I de grăniceri, comandat de către locotent-colonelul Gheorghe Cantacuzino. Efectiv, Racovița a fost ocupată în ziua de 18 august 1916 de către trupele comandate de sublocotentul Constantin T. Stoika, ce a avut o primire călduroasă făcută de către localnici, fiind întâmpinat de către toți
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
toamna anului 1916, și care a îndeplinit și funcția de "protoier" al acestui corp de voluntari, în care calitate a oficiat serviciul divin și în Catedrala mitropolitană din Kiev. După terminarea perioadei de instrucție, voluntarii racoviceni au fost încadrați în regimentele „Avram Iancu”, „Alba Iulia” și „Turda”, unii dintre ei ajungând să lupte la Mărășești și Oituz în anul 1917 în cadrul Corpului I de armată. O dată cu intrarea României în război la 15 august 1916 împotriva puterilor Antantei, comandamentul trupelor austro-ungare, precum și
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]