5,680 matches
-
ce précepte ancien: Mulier, perpetuus infans et au-dessous, le vers d'Alfred de Vigny: La femme, enfant malade et douze fois impure!" [Maupassant, Le verrou, în La Parure, p.266]. 29 " Într-o societate tradițională, codul social oficial vehiculează o retorică a femininului unitară, pe care o numim marianică. Trăsăturile unei astfel de retorici sunt: fragilitatea, pietatea, virtutea, sacrificiul, pudoarea, iubirea casta, contemplarea. Conjugate, ele alcătuiesc o ideologie a dependenței femininului, care conduce la opacizarea, non-vizualizarea femeii că actant social" [Panea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Vigny: La femme, enfant malade et douze fois impure!" [Maupassant, Le verrou, în La Parure, p.266]. 29 " Într-o societate tradițională, codul social oficial vehiculează o retorică a femininului unitară, pe care o numim marianică. Trăsăturile unei astfel de retorici sunt: fragilitatea, pietatea, virtutea, sacrificiul, pudoarea, iubirea casta, contemplarea. Conjugate, ele alcătuiesc o ideologie a dependenței femininului, care conduce la opacizarea, non-vizualizarea femeii că actant social" [Panea, p.179, subl. n. ]. 30 Astfel, pentru Condorcet prioritar este statutul juridic al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sent bien intérieurement, l'on s'épanouit peu à peu, se dilate, se réjouit"[apud Chevalier, p.356]. 100 Cum arată în monografia Portretul literar Silviu Angelescu [1985, p.39-40], portretul este o figură ce conjuga prozopografia (termen desemnând în retorica clasică portretul fizic al personajului), care include descrierea corpului, figurii, semnelor particulare, vestimentației, podoabelor, trăsăturilor dinamice, cu etopeea (termen desemnând în retorica clasică portretul moral) spiritul superficial/profund, cultivat/necultivat, ironic/tolerant, aspect mobil/inert, particularitățile (comportamentale, de limbaj sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
monografia Portretul literar Silviu Angelescu [1985, p.39-40], portretul este o figură ce conjuga prozopografia (termen desemnând în retorica clasică portretul fizic al personajului), care include descrierea corpului, figurii, semnelor particulare, vestimentației, podoabelor, trăsăturilor dinamice, cu etopeea (termen desemnând în retorica clasică portretul moral) spiritul superficial/profund, cultivat/necultivat, ironic/tolerant, aspect mobil/inert, particularitățile (comportamentale, de limbaj sau atitudine), curajul/prudență/lașitatea, sobrietatea/liberalismul, sinceritatea/ipocrizia, viciile/virtuțile. Într-o apariție relativ recentă, J.-Ph.Miraux [1997, p.11] mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
important în viața culturală și în dezvoltarea învățământului din Moldova. Astfel, a înființat la Putna, împreună cu arhimandritul Vartolomei Măzăreanul, „o școală duhovnicească” după modelul Academiei movilene de la Kiev, în care se predau, în afara cunoștințelor teologice, discipline proprii studiilor umaniste: gramatica, retorica, geografia și istoria. Pentru încurajarea unui număr cât mai mare de copii să meargă la învățătură, ca și pentru sprijinirea dascălilor, a întocmit și tipărit un abecedar cu titlul Bucvar sau Începere de învățătură (1755), în prefața căruia pledează pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
să subliniez că, deși integrate unui program propriu - mediere interculturală, transfer academic, comparație, spirit critic -, textele reunite acum reprezintă reacții critice, uneori polemice, inspirate de gândurile și cărțile altora. Am urmărit - cu empatie, dar nu întotdeauna cu simpatie - ideile, argumentația, retorica, sursele și faptele, fără a scăpa din vedere ideologiile și politicile, uneori observabile doar în subtext, încercând să mă adresez unui public inteligent și educat, dar nu neapărat specializat. Împreună, aceste pagini se adaugă contribuției mele de intelectual public cu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
publicația care să dinamizeze, să primenească și să radicalizeze dezbaterile noastre cultural-ideologice, fiindcă directorul-fondator al revistei, Ion Bogdan Lefter, precum și echipa lui de redactori și colaboratori aveau în perioada lor de activitate o propunere concretă, formulată adesea explicit, inclusiv cu retorica manifestului: revizuirea drastică a canonului cultural-ideologic românesc, pe baza aderenței la o formă autohtonă de corectitudine politică. Spunând asta, salut totuși o atare formă asumată public de partizanat (ocazional dezmințită de însuși Ion Bogdan Lefter, în mod inexplicabil), deși sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
trauma unui război devastator ce împinsese armata română și statul însuși până la marginea prăpastiei. Se poate argumenta că tocmai amintirea acelei traume, ce s-a adăugat tăcutei nesiguranțe inspirate de realizarea unui vis fantast (România Mare), bine ascunsă de o retorică eroică și triumfătoare, a alimentat naționalismul românesc interbelic. Oricum ar fi, impulsul de a crea un Kulturstaat este același în Germania postnapoleoniană și în România postbelică; de asemenea, evident în ambele cazuri este impulsul de a înlocui modelele educative și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
clasica operă a lui Czesßaw Mißosz, a introdus noțiunea crucială de ketman, întâlnită inițial în culturile islamice de către Gobineau și definită de Mißosz ca fiind o strategie complexă prin care intelectualii trăitori în regimul comunist, rămânând în mod ostentativ fideli retoricii oficiale, o subminau totuși printr-un „joc pe care îl jucau pentru a-și apăra gândurile și simțămintele”. În acest fel, intelectualii își păstrau (sau cel puțin așa credeau ei) libertatea spirituală interioară chiar atunci când articulau (mimau) discursul puterii. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
întrebări incomode. „Dosarul” politic Noica fusese deschis deja de Adrian Marino, în urmă cu un deceniu. Dintre discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un scurt text luminos, senin, fără obositoarea retorică a apologiei: „Reperul etic în gândirea lui Noica”, 22, XIII, 49 (665), 3-9 decembrie 2002. Toată controversa se poate citi acum și pe fundalul confesiunilor lui Gabriel Liiceanu din frumoasa lui carte din 2002, Ușa interzisă (Humanitas), în care discipolul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
decât euroscepticismul, Gray își continuă „deplasarea spre roșu”, îmbrățișând controversate ecologisme extremiste și, mai nou, critica liberală de stânga a globalizării 4. 2. Substanța cărțiitc "2. Substanța cărții" Această carte concisă și clară, strâns argumentată și polemică, are ceva din retorica unui manifest. Cele patru capitole trec în revistă patru problematici clasice ale liberalismului politic anglo-saxon: toleranța liberală, valorile plurale, libertățile rivale, modus vivendi. Ca orice lucrare polemică, și Cele două fețe ale liberalismului propune serioase revizuiri ale canonului, precum și discutabile
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
văzut, România literară și Observatorul cultural au scris despre Ravelstein, prima publicație reproducând și un fragment din roman 16. Nu am cunoștință de o dezbatere publică; ea va porni probabil după apariția integrală a versiunii românești. 5. Roman sau memorii ? Retorica și etica amintiriitc "5. Roman sau memorii ? Retorica și etica amintirii" Prevăzătoare, Viking Press a inserat o notă în care se arată că Ravelstein este o operă de ficțiune, că numele, personajele, locurile și situațiile sunt produsul imaginației autorului și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
despre Ravelstein, prima publicație reproducând și un fragment din roman 16. Nu am cunoștință de o dezbatere publică; ea va porni probabil după apariția integrală a versiunii românești. 5. Roman sau memorii ? Retorica și etica amintiriitc "5. Roman sau memorii ? Retorica și etica amintirii" Prevăzătoare, Viking Press a inserat o notă în care se arată că Ravelstein este o operă de ficțiune, că numele, personajele, locurile și situațiile sunt produsul imaginației autorului și sunt folosite ficțional, iar orice asemănare cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
precedent: organicismele radicale de dreapta (corporatismele, autoritarismele, populismele, fascismele și nazismul), ca și mesianismul de stânga (leninism-stalinismul), precum și derapajele sistemice ale puținelor democrații parlamentare funcționale din perioada interbelică, lăsau puțin loc pentru speranță. Din păcate, partizanii liberalismului și, cu o retorică net mai inflamată, adversarii săi de stânga (dintre care unii, în America, uzurpând într-o manieră simbolic fascinantă numele inamicului, se autointitulează liberals) au confundat adesea analizele lucide ale crizelor cu opțiunile de dreapta. Așa i s-a întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți care nu-și găsește făgașul și precaritatea materială endemică a multor contestatari amplifică radicalismul confruntării și îi determină retorica ad hominem (știm că în România problema nu e să obții un post universitar, ci să găsești mereu resurse suplimentare, probabil și fiindcă grupul de referință pentru măsurarea exterioară a succesului în carieră sunt les nouveaux riches). Ultima notație mă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în primul rând prin opera lui Clifford Geertz -, evoluând către versiuni tot mai complexe, cunoscând un apogeu „neoformalist” în anii ’60, deschizându-se prin semiotică spre o reconsiderare critică - după ce respingerea dogmatică a intrat în impas - a „moștenirii” tradiționale, de la retorică la hermeneutică, de la istorism la fenomenologie. Succesul structuralismului francez în Statele Unite a dus și la „descoperirea” unor autori europeni a căror traducere și popularizare în franceză de către imigranți est-europeni - ca Roman Jakobson însuși, A.J. Greimas (altă combinație fericită dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
face cu senzația că autorul nu e un american veritabil. Eu cred însă că tocmai aici găsim una din cheile formidabilei pătrunderi a criticii lui Bloom: o disonanță cognitivă fertilă și perspicace, o diferență interiorizată și reflectată, de bună-credință în ciuda retoricii nemiloase, de luat în seamă în ciuda faptului că Bloom este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția nu contează; un dandy provincial, prizonier pe un campus asediat de lumea americană
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fronturi, mici ansambluri de locuit sau de dotări; cvartalele staliniste; restructurareaunor artere importante ale orașelor; marile ansambluri de locuit realizate la periferia localităților sau În zonele slab construite - caracteristicile urbanistice ale acestora; legea străzilor din 1975 și recuperarea spațiului străzii; retorica monumentalului. Intervențiile asupra centrelor (istorice) ale orașelor. Ca metodologie a cercetării, propuneam, printre altele, ca cercetarea istorică să fie Întreprinsă prin mijloace specifice studiului istoric al surselor documentare scrise, desenate, Înregistrate: - Arhivele Naționale. - Arhiva CNSAS. - Cercetarea arhivelor și a bibliotecii
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
sunt oglinzi mai degrabă fidele ale societății care le generează. Iată pentru ce, în textul care urmează, vom încerca să urmărim "detectivistic" aceste oglindiri imaginale spre a trage unele concluzii de parcurs despre realitatea oglindită, care, între timp, a dispărut. Retorica națională: politici și stiluri în acest peisaj plural, pentru economia textului de față interesează în primul rând politicile și mecanismele formale prin care ideea națională, căreia artele și arhitectura la finele secolului anterior nu doar i-au dat chip văzut
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
care ideea națională, căreia artele și arhitectura la finele secolului anterior nu doar i-au dat chip văzut, dar i l-au și modelat cu osârdie, capătă combustie nouă prin unirea tuturor provinciilor românești într-un singur stat. Construirea unei retorici național(ist)e unificatoare, pe care artele să o facă vizibilă în toate provinciile nou adăugate vechiului regat a fost de aceea o preocupare constantă a guvernelor interbelice și, prin intermediul câtorva campanii promovate de acestea, a arhitecților români. Există în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
de a "româniza" o serie de sedii administrative locale, sau aparținând unui anume minister. Este cazul, de pildă, al sediilor financiare de sector din București, făcute în aceeași perioadă sub patronajul arh. Stație Ciortan. Maniera neo-românească devine de asemenea și retorică oficială a școlii de arhitectură din București, chiar dacă deja tinerii viitori arhitecți se gândesc mai degrabă la arhitectura modern(ist)ă decât la rescrieri ale trecutului pentru uzul prezent. Stripped classicism încercarea de a surpasa însă caracterul stânjenitor - prea pitoresc
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
a decorației - și își are și în România realizări de stimă, produse bunăoară de Horia Creangă sau P. Em. Miclescu. Din exact aceleași rațiuni utilitariste, arhitectura industrială și cea socială din întreaga Europă scăpase în bună măsură de contaminarea cu retorică totalitară; va mai reveni în aceeași postură și în lagărul socialist postbelic, când a face arhitectură industrială a reprezentat un refugiu pentru arhitecții care nu erau interesați în mod deosebit de realism socialist. Firește, nici înainte și nici după război evadarea
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
La Chronique des traductions”, „Comptes rendus”, „Kaléidoscope”, cărora li se adaugă, din 1978, „Perspectives et confluences”. Numerele, tematice, sunt bine structurate, adunând în jurul unui subiect somități în materie, atât autohtone, cât și străine. Sunt abordate domenii diverse, de la stilistica la retorica, de la istorie literară la estetică. Aceasta face că lista colaboratorilor să fie bogată și să nu lipsească din ea aproape nici unul dintre numele reprezentative pe plan național pentru sectorul respectiv. Enunțarea câtorva teme și a semnatarilor care le ilustrează sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285998_a_287327]
-
mireasă pentru „căsătoria mea cu domnișoara Niculina Vrajbă”, dar rămâne un film „aliniat” ideologic. Încă de la prima secvență, Reconstituirea anunță absența oricărui compromis sau deghizament. Sobrietății din Duminică la ora 6 i se suprapune sarcasmul enorm. După ce exersase pe terenul retoricii eroismului comunist, acum Pintilie nu alege să construiască o retorică anticomunistă - în întreaga Reconstituire nu se rostește vreodată cuvântul „Partid”. Singura referire explicită la fixațiile anti-cetățean ale apara tului comunist este „unchiul din Mexic”, ruda în străinătate pentru care ar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un film „aliniat” ideologic. Încă de la prima secvență, Reconstituirea anunță absența oricărui compromis sau deghizament. Sobrietății din Duminică la ora 6 i se suprapune sarcasmul enorm. După ce exersase pe terenul retoricii eroismului comunist, acum Pintilie nu alege să construiască o retorică anticomunistă - în întreaga Reconstituire nu se rostește vreodată cuvântul „Partid”. Singura referire explicită la fixațiile anti-cetățean ale apara tului comunist este „unchiul din Mexic”, ruda în străinătate pentru care ar putea fi arestat doctorul Paveliu, lucru pe care acesta îl
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]