4,965 matches
-
posibilă variantă, editorial- balon - de încercare.În afara unei atitudini etice corecte, am putea așeza editorialul "persoană", al cărui centru de greutate este persoana, rolul ei, masca/măștile sale, pe scurt, imaginea. Fie că întâlnim în acest caz un text apăsat retoric (persuasiv, sau un portret în care opinia pro/contra a semnatarului textului este cât se poate de vizibilă, fie avem accente comparabile cu ale moraliștilor, "personajul" care face obiectul acestui tip de editorial este un exemplu (pozitiv sau negativ) propus
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
la folosirea predominantă a propozițiilor scurte, un text pentru a avea dinamica alternează fraze mai scurte cu fraze mai lungi, se recomandă cuvintelor cu sensul lor propriu. ""Dacă puțin e bine, mult poate fi prea mult"" - face referire la excesul retoric, la verbiaj; "Detașarea excesivă"; "Atacul la persoană", ceea ce implică deplasarea accentului de la discutarea-criticarea problemei, la atacarea omului, sunt greșeli în redactarea unui editorial. Acesta din urmă este tot una cu o decădere din demonstrație în pamflet. Este o marcă a
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
prin versurile "Tu așază-te deoparte," "Regăsindu-te pe tine," această idee find preluată din filosofia lui Epictet, Zenon, Marc Aureliu și Socrate. Este sugerată din nou efemeritatea vieții "Multe trec pe dinainte," "În auz ne sună multe," iar interogația retorică "Cine ține toate minte" "Și ar sta să le asculte?..." este refuzul unei cunoașteri bazate pe experiență. Strofa a-III-a se leagă mai mult de gândirea prezentă în upanișade. O variantă a strofei a-III-a apărută în manuscris poartă amprenta gândirii budiste
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
reia versurile primei strofe în ordine inversă, astfel că versul "Tu rămâi la toate rece," capătă o valoare emblematică. Limbajul poetic este conotativ, poetul apelând la o suită de figuri de stil: antiteza „"toate’s vechi și nouă toate"”, interogația retorică „"cine-ar sta să le asculte?"”, este o marcă a subiectivizării care susține oralitatea textului, epitet în inversiune „"recea cumpănă"”, epitet „"zgomote deșarte"”, metafore „"cântec de sirenă, masca fericirii"”.
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
care o duceau, asupra pericolului rusificării lor. În schimb, acest lucru le-a reușit pe deplin ardelenilor 19. În mintea unora a funcționat și un alt criteriu în alegerea făcută. Era vorba de argumentul economic, astfel G. Diamandi își întreba retoric colegii parlamentari cu ocazia discuțiilor din Cameră, la mesajul Tronului, „câți români sunt peste Carpați?, Ce suprafață are Transilvania ?, Ce suprafață are Basarabia ?20. Pe de alta parte, Alexandru Marghiloman consemna în ale sale Note politice, reacția unui lider conservator
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
o scenă emoționantă și impresionantă vizual. Evenimentul a dat ocazia activiștilor baltici să mediatizeze ocupația sovietică ilegală și să pună problema independenței Țărilor Baltice nu ca chestiune politică, ci ca problemă de morală. Autoritățile sovietice de la Moscova au răspuns cu retorică comunistă tipică, neluând nicio măsură constructivă care ar fi putut opri prăpastia ce se lărgea între Țările Baltice și Uniunea Sovietică. În șase luni de la protest, Lituania a devenit prima republică sovietică ce și-a declarat independența. Uniunea Sovietică a
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
prăbușit. Girondinii au efectuat și ei o schimbare de poziție spre stânga, unindu-se cu cei pregătiți să recurgă la forță pentru a răsturna monarhia. Într-un discurs adresat Adunării, Pierre Victurnien Vergniaud s-a adresat direct regelui prin întrebări retorice: „Constituția vă dă dreptul să alegeți miniștrii pentru binele nostru sau pentru ruinarea noastră?” Brissot a fost și mai direct: „Vă spun că a lovi în curtea de la Tuileries înseamnă a lovi în toți acei preoți cu o singură lovitură
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
nu exista un anume simbol care sa indice utilizarea sarcasmului în conversația scrisă, deși au fost propuse câteva, precum semnul întrebării întors de la stânga (?) la dreapta (); a fost inventat de Henry Denham în 1580 și utilizat la sfârșitul unei întrebări retorice, întrebare care nu așteaptă răspuns. Utilizarea lui s-a sfârșit în secolul XVII. La sfârșitul secolului XIX, poetul francez Alcanter de Brahm, a propus simbolul () pentru a marca ironia și a indica propozițiile care trebuie înțelese la un nivel secund
Sarcasm () [Corola-website/Science/324238_a_325567]
-
până la circa 130 de pagini plagiate din aceste lucrări. O analiză detaliată în paralel a textelor realizată de jurnaliștii de la România Liberă a indicat nu doar o preluare a părților informative, ci și a aprecierilor personale ale autorilor, a întrebărilor retorice puse de ei, a referirilor la texte mai vechi ale aceluiași autor, precum și greșeli de ortografie. Lucrarea de doctorat a fost apoi publicată sub formă de carte, cu o prefață semnată de chiar I. Diaconu (autorul uneia dintre cele trei
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
să o asedieze. Papa a trimis o ambasadă la Carol Martel pentru a-i solicita ajutorul, promițându-i favoruri: scrisoarea papală este conservată și în ziua de astăzi . Cu acea ocazie, Grigore i-a conferit conducătorului francilor titlul de patrician. Retorica antilongobardă a lui Grigore al III-lea pare superfluă, dată fiind ortodoxia incontestabilă a lui Liutprand și faptul că regele longobard nu cerea decât predarea și aducerea în fața justiției a ducilor răsculați din Benevento și Spoleto. Carol Martel a ignorat
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea mai întâi în Franța. Curentul debutează în al șaptelea deceniu al secolului al XIX-lea. Această mișcare apare în Franța în jurului anului 1880, ca o reacție împotriva poeziei prea retorice a romanticilor, precum și împotriva impersonalității reci a parnasianismului. Se desprind două mari tendințe: Acest model liric se caracterizează prin preocupare pentru politic, social și istoric, atitudine mobilizatoare, patetism, combativitate. Printre poeții care se înscriu în această direcție, amintim: Vladimir Maiakovski
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
poveste punând-o la sfârșitul unei serii de exemple contrastante pentru a sublinia concluzia celei de a cincea sale cărți din seria "Disputelor" () în care tema principală era că virtutea este suficientă unui om pentru o viață fericită. Cicero întreabă retoric: Sabia lui Damocles este așadar o aluzie frecvent folosită la acestă povestire care arată pericolul iminent și întotdeauna prezent în care se află cei care dețin funcții de putere. În sens mai larg este folosită pentru a arată riscurile situațiilor
Damocles () [Corola-website/Science/327538_a_328867]
-
trecut și doar avocatul care o apărase reușește să-i readucă lumina. Obsedată de tema emancipării femeii, regizoarea o descrie ca rezultat al unui complex mecanism psihic-social. Numai că demonstrația, deși cu notații succinte și tipologii variate, e mai curând retorică decât artistică, în pofida efortului montezei Adina Georgescu-Obrocea (Pr. ACIN) de a o disimula. „Rolul era scris cu mult mai interesant decât a fost făcut...” - aprecia retrospectiv protagonista.”" Fostul regizor Mihnea Columbeanu consideră că rolul interpretat de Irina Petrescu în acest
O lumină la etajul zece () [Corola-website/Science/327976_a_329305]
-
de crime și este vânat încontinuu de poliție și de inamicii săi, piromanii din organizația secretă Departamentul de Voluntari ai Focului (V.F.D.). Când era copil a fost răpit și introdus ca „novice” în V.F.D., unde a fost antrenat în mod retoric și trimis în misiuni ce păreau fără rost, în timp ce toate legăturile cu fosta sa viață, în afară de cele cu frații săi Jacques și Kit (care fuseseră de asemenea răpiți și introduși în organizație) erau stricte. În cadrul organizației a întâlnit un membru
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
de la "Sfântul Rocus intervenind pe lângă Fecioară pentru bolnavii de ciumă" și până la "Marte dezarmat de Venus". Mâinile întinse din "Jurământul Horațiilor", din "Jurământul din sala de pelotă" sau din "Distribuira acvilelor", sunt exemple recurente de utilizare a gestului ca element retoric. În "Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard", poziția mâinii drepte este interpretată mai întâi ca un gest de comandă; pictorul prevăzuse inițial în schițele sale să-i pună în mână lui Napoleon un baston de comandant în stilul celor din portretele regale
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
că ei sunt cei care se abat de la Shulhan Arukh prin născocirea de noi interdicții (Humra) și i-a denunțat ca „bigoți aberanți” („hassidim shotim”). La 5 februarie delegatul progresist Leo Holländer a lansat încă o tiradă contra tradiționaliștilor, întrebând retoric dacă „rabinii nu sunt suficient de înțelepți ca să acționeze și fără a maimuțări metode importate din țara lui Bismarck”, aluzie la sprijinul ce îl primiseră de la rabinul Samson Raphael Hirsch. 48 de delegați au hotărât să părăsească Congresul definitiv, spunând
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
liderii occidentali Roosevelt și Winston Churchill au încercat să îl convingă pe Stalin să se răzgândească, cel puțin în privința orașului Lviv, dar Stalin a rămas ferm pe poziție și a refuzat orice compromis. În timpul Conferinței de la Ialta, Stalin a întrebat retoric „Vreți să îi spun poporului rus că sunt mai puțin rus decât Lordul Curzon?”. Această ultimă versiune a Linie Curzon a devenit astfel frontiera recunoscută de către Aliații occidentali în iulie 1945. După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Linia Curzon a
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
aparență Ceaikovski nu putea rezulta la această parte încă avea îndoieli asupra sa. La sfârșitul primei părți "Quasi rondo" a adăugat o codă opțională pentru solist care era aspectoasă din punct de vedere tehnic dar seacă din punct de vedere retoric. Această cadență alternativă trebuia să fie interpretată în "Contrastes" dar a fost eliminată la premieră. În timpul lunilor octombrie și noiembrie Concertul fantezie a fost redactat rapid deoarece trebuia să fie pregătit pentru o interpretare a Societății Muzicale Ruse în luna
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
dominate de capacitatea cauzatoare. Ioana Feodorov vorbește despre gradația iubirii care are la bază criteriul temporal și intensitatea. Astfel ḥubb este iubirea permisă, iar ʻišq este iubirea inadmisibilă, în timp ce "šaġaf" va fi ultimul stadiu de intensitate. Considerăm astfel pertinentă interogația retorică ce constituie titlul acestui articol, și nu doar niște ,speculații filologice” așa cum amintește Muḥammad Kămil Ḥasan . În apărarea sa ar veni mulți alți cercetători care susțin că beduinii nu au putut cunoaște iubirea pură întrucât în urma analizei poeziilor, numărul de
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
cu acuitate mici întâmplări ascunse ori că descoperă coordonate secrete ale ființelor și lucrurilor desprinse de natura lor, autorul configurează «un poem nu destul de ferm/ precum o săgeată ce se răsgândește în timp ce sfâșie aerul/ dintre călău și călău». Întorsătura voit retorică și binevoitoare din finalul poemului precum și interjecțiile, inversiunile ori cuvintele folosite în forma lor arhaică, sugerează, ici și colo, o atitudine ironică, adesea contrapunctică a poemului față de realitate și a poetului față de destin. Chiar lipsa de fermitate acuzată anterior ascunde
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
publice, de la cele mai mici la cele mai mari, afișează pe pereții interiori iconografia specifică a unui cult religios, și anume aceea a Bisericii Ortodoxe Române. Atitudinea de dispreț a Bisericii Ortodoxe Române pentru drepturile omului depășește însă simpla ostilitate retorică: ca o aducere aminte a faptului că Biserica Ortodoxă Română a folosit timp de jumătate de mileniu sclavi pentru muncile necesare pe întinsele ei latifundii, aceasta a folosit recent populație încarcerată pentru construirea de biserici și bisericuțe în instituțiile penitenciare
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
publicul lui Naik "îl ascultă cu atenție și de multe explodează în aplauze entuziaste, atunci când atacă alte texte religioase ". Torkel Brekke, un profesor de istorie a religiilor dinn Norvegia, îl numește pe Naik o "figură foarte controversată", din cauza atacului său retoric asupra altor religii și alte soiuri de Islam. El scrie că Naik este "puternic detestat" de către mulți membri ai ulema indiene pentru ignorarea autorității lor și care susțin că nimeni nu poate interpreta Coranul. Conservatorul Mullahii Deobandi l-a acuzat
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]
-
Balkh spre sfârșitul secolului al XII-lea, cea mai importantă operă a sa fiind colecția de poeme Diwan, formată dintr-o serie de lungi poeme și un număr de opere lirice mai simple. Poeziile sale se caracterizează prin fantezie, măiestrie retorică și eleganță stilistică. Astfel, scrierea "Dīwăn" conține poeme de mare întindere, dar și poezii mai scurte, care se referă la evenimente petrecute în timpul vieții sale. Cel mai lung dintre acestea este "Lacrimile Khorasanului", tradusă mai târziu în engleză de Captain
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
dintre democrație și islam. Conform acestei ideologii, fundamentalismul islamic este exclusiv responsabilitatea puterilor Occidentale, iar circumspecția legată de anumite elemente ale islamului este numai rezultatul unei mentalități imperialiste occidentale incapabile să se dezbare de ”orientalism” (Edward Said). Aceste două linii retorice sunt dubioase științific și păguboase politic . În vreme ce islamul cunoaște o varietate de practici aflate în continuă transformare și care nu pot fi reduse la o ”esență” sau la un numitor comun, modernizarea islamului rămâne un proces spinos și dificil. Contribuția
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
criticat tendințele exclusiviste ale sămănătorismului și poporanismului de a promova doar operele cu specific național, ignorându-le sau respingându-le pe celelalte. Într-un eseu din 1923 inclus în "Mic tratat de estetică sau lumea văzută estetic" (1929), Aderca întreba retoric: "„Un scriitor de pură fantezie, dar cu un extraordinar talent, trebuie oare dat afară din literatura română - presupunând că ar apărea - numai pentru că n-ar intra în coloana «caracterului specific național»? (un Wells sau Rosny, români)”". Felix Aderca a tradus
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]