5,555 matches
-
În forme noi, total bizare, aproape monstruoase” (1977, p. 68). Aceasta Înseamnă că intervalul liminal deschide o perioadă de efervescență, În care indivizii construiesc viziuni alternative ale realității. Instrumentele acestor procese creative sunt cuvântul și gestul, altfel spus mitul și ritul. Ceea ce explică dimensiunea liminală a miturilor: „În mit există o libertate de acțiune fără limite, libertate negată statutului social, Înlănțuit de normele structurii sociale. Ceea ce inițiați văd cu ajutorul mitului și ritului nu este atât un exemplu moral, cât puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creative sunt cuvântul și gestul, altfel spus mitul și ritul. Ceea ce explică dimensiunea liminală a miturilor: „În mit există o libertate de acțiune fără limite, libertate negată statutului social, Înlănțuit de normele structurii sociale. Ceea ce inițiați văd cu ajutorul mitului și ritului nu este atât un exemplu moral, cât puterea de a transcende limitele statutului lor” (1968, vol. X, p. 577). În al patrulea rând, vom discuta aspectul bizar al configurațiilor specifice intervalului liminal. Descompunerea constructelor sociale și culturale În unitățile componente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obiect de reflecție” (1967, p. 13). Astfel, monștrii (imaginari sau materializați de măștile bizare și terifiante) nu sunt o expresie a unor impulsuri iraționale, ci un mod de a regândi elementele componente ale realității naturale și sociale. Referindu-se la riturile de inițiere ale Ndembu, el scrie: În timpul perioadei liminale, neofiții sunt și forțați, dar și Încurajați să mediteze la societate, cosmos, puterile care le generează și le mențin. Liminalitatea poate fi descrisă și ca o etapă de reflecție. În timpul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
terminologia lui Durkheim, În timp ce manifestările de tip liminoid sunt prezente În societățile complexe („organice”). Prima este ciclică, legată de calendarul ritual precis, celelalte sunt continue, fiind generate numeroasele forme de creație artistică individuală. Prima este integrată În procese sociale globale (riturile), deci obligatorie, celelalte sunt fragmentate și marginale, legate de inițiative individuale, opționale și adesea experimentale. Prima se Întemeiază pe reprezentări colective, celelalte pornesc de la reprezentări individuale, particulare. Prima are un caracter „inversiv”, contestând momentan structura existentă, celelalte au un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o comunitate omogenă, liberă, nestructurată”; b) normative: acele communitas menținute prin mecanisme de control social; c) ideologice: „modele utopice ale societăți, considerate de creatorii lor drept forme care exemplifică sau suplinesc condițiile specifice unei communitas existențiale”. Conform acestui model, riturile de inițiere reprezintă communitas existențiale, structurile monastice sunt communitas normative, iar festivalurile hippy sunt communitas ideologice. Modelul teoretic construit de Victor Turner a reprezentat nu numai un instrument fertil de interpretare a riturilor de trecere arhaice și moderne, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
specifice unei communitas existențiale”. Conform acestui model, riturile de inițiere reprezintă communitas existențiale, structurile monastice sunt communitas normative, iar festivalurile hippy sunt communitas ideologice. Modelul teoretic construit de Victor Turner a reprezentat nu numai un instrument fertil de interpretare a riturilor de trecere arhaice și moderne, ci și un cadru paradigmatic de gândire a manifestărilor rituale În general și, pe un alt palier, a unor fenomene sociale complexe ale modernității. El a fost aplicat pentru a da sens proceselor istorice de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a fost aplicat pentru a da sens proceselor istorice de schimbare rapidă (revoluțiile) sau lentă (tranzițiile), fenomenelor de dezintegrare și reintegrare socială, producției și consumului de mass-media (sinteze În M. Coman, 2003, 2005; E. Rothenbuhler, 2005; G. St. John, 2008). Riturile În mișcaretc "Riturile În mișcare" În literatura de specialitate, terminologia, definițiile și tipologiile acestor manifestări rituale nu sunt Întotdeauna convergente. Uneori, termenul procesiune este folosit ca un cuvânt uzual și ca numitor comun, iar termenii paradă, demonstrație, mascaradă, defilare ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a da sens proceselor istorice de schimbare rapidă (revoluțiile) sau lentă (tranzițiile), fenomenelor de dezintegrare și reintegrare socială, producției și consumului de mass-media (sinteze În M. Coman, 2003, 2005; E. Rothenbuhler, 2005; G. St. John, 2008). Riturile În mișcaretc "Riturile În mișcare" În literatura de specialitate, terminologia, definițiile și tipologiile acestor manifestări rituale nu sunt Întotdeauna convergente. Uneori, termenul procesiune este folosit ca un cuvânt uzual și ca numitor comun, iar termenii paradă, demonstrație, mascaradă, defilare ca etichete pentru diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În literatura de specialitate, terminologia, definițiile și tipologiile acestor manifestări rituale nu sunt Întotdeauna convergente. Uneori, termenul procesiune este folosit ca un cuvânt uzual și ca numitor comun, iar termenii paradă, demonstrație, mascaradă, defilare ca etichete pentru diferite tipuri de rituri, toate axate pe o procesiune publică (K. Ashley, 2001, pp. 6-10; G. Fox, 1997, vol. II, p. 625); cel mai adesea Însă, procesiunile, paradele, defilările carnavalești, demonstrațiile apar ca unități ceremoniale autonome, individualizate prin anumite note specifice. Pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
6-10; G. Fox, 1997, vol. II, p. 625); cel mai adesea Însă, procesiunile, paradele, defilările carnavalești, demonstrațiile apar ca unități ceremoniale autonome, individualizate prin anumite note specifice. Pe urmele lui R. Grimes (1987, vol. XII, p. 2), care denumește ansamblul riturilor ce implică mișcarea În spațiu a unor grupuri sau mase de oameni „rituri perambulatorii” (pelerinajele, procesiunile, paradele, demonstrațiile, procesiunile dansante și crosurile), sunt Înclinat să grupez aceste manifestări simbolice Într-o categorie de sine stătătoare. Procesiuni și paradetc "Procesiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
paradele, defilările carnavalești, demonstrațiile apar ca unități ceremoniale autonome, individualizate prin anumite note specifice. Pe urmele lui R. Grimes (1987, vol. XII, p. 2), care denumește ansamblul riturilor ce implică mișcarea În spațiu a unor grupuri sau mase de oameni „rituri perambulatorii” (pelerinajele, procesiunile, paradele, demonstrațiile, procesiunile dansante și crosurile), sunt Înclinat să grupez aceste manifestări simbolice Într-o categorie de sine stătătoare. Procesiuni și paradetc "Procesiuni și parade" Pentru că implică mișcări spațiale de mai mică anvergură, o desfășurare temporală limitată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grupez aceste manifestări simbolice Într-o categorie de sine stătătoare. Procesiuni și paradetc "Procesiuni și parade" Pentru că implică mișcări spațiale de mai mică anvergură, o desfășurare temporală limitată și actori mai clar diferențiați, precum și fiindcă sunt mai apropiate de logicile riturilor politice (afirmă sau contestă, direct sau indirect, instituțiile puterii), procesiunile și paradele constituie, În bloc, obiectul discuției din acest capitol. Procesiunea este mișcarea lineară, solemnă, ordonată a unui grup printr-un spațiu determinat, către o destinație cunoscută, cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai ales În procesiunile religioase În care un obiect sacru este scos din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-un punct pentru a ajunge În alt punct, deseori consacrat: procesiunile care precedă sacrificiile, cele legate de riturile funerare, cele ale breslelor medievale etc.). Ele pot fi prevăzute În calendarul religios sau pot fi prilejuite de evenimente ieșite din comun (K. Ashley, 2001, pp. 7-10; B.I. Mullahi, 2003, vol. XI, p. 732; S. Price și E. Kearns, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exprimând centralitatea În sistemele Puterii religioase și lumești. În plus, pe trunchiul principal al procesiunii se altoiesc elemente din alte ritualuri: mulți dintre cei care vin să sărute moaștele sunt la sfârșitul unui pelerinaj, ziua slujbei este precedată de numeroase rituri de purificare, actul de a săruta sau de a atinge moaștele dezvăluie un substrat magic (magie prin contagiune), iar arătarea domnitorului și a familiei sale În văzul „norodului”, precum și confirmarea puterii lui de către reprezentanții Puterii divine țin de riturile politice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
numeroase rituri de purificare, actul de a săruta sau de a atinge moaștele dezvăluie un substrat magic (magie prin contagiune), iar arătarea domnitorului și a familiei sale În văzul „norodului”, precum și confirmarea puterii lui de către reprezentanții Puterii divine țin de riturile politice. Procesiunile și paradele au rolul de a afirma și de a expune public, În exprimări ceremoniale, anumite sisteme de valori, ierarhii, norme care definesc o anumită ordine socială. Acest lucru este posibil datorită câtorva caracteristici esențiale. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În alte cazuri, referentul simbolic al unei parade este, prin natura sa, contestatar. Este cazul paradelor de 1 Mai, care evocă luptele clasei muncitoare și care, ambalate În formele consacrate ale procesiunilor oficale, transmit totuși un mesaj Împotriva ordinii sociale: Ritul ideal de 1 Mai se articulează În jurul unei structuri sintactice identice cu aceea a evenimentului fondator. Ea implică o manifestare a muncitorilor Împotriva puterii patronale, manifestare care se dezvoltă Într-o defilare și care, astfel, ia În stăpânire străzile orașului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
manifestare a muncitorilor Împotriva puterii patronale, manifestare care se dezvoltă Într-o defilare și care, astfel, ia În stăpânire străzile orașului, Încă dominat de burghezie. Pentru a favoriza reușita reuniunii finale, care consacră unitatea proletariatului În fața capitalismului, mijloacele clasice ale riturilor politice sunt puse În mișcare: drapele, insigne, sloganuri, manifeste, imnuri și cântece, toate repetând câteva idei-cheie și ajutând participanții să se identifice cu mișcarea muncitorească (A. Piette, 1988, p. 109). Alteori, elementul de contestare se manifestă prin duplicarea ceremoniei: parada
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a se diferenția de vecinii lor Înstăriți, dramatizarea străzii putea articula pretențiile la un statut respectabil. În vremurile dificile, marșurile pe străzi puteau arăta contestarea mânioasă a ordinii sociale. Pentru cei săraci, pentru imigranți, pentru muncitorii marginalizați, performanțele stradale erau rituri ale solidarității locale. Ele puteau fi folosite și pentru a construi imagini ale unei ordini sociale alternative. Clasele Înstărite foloseau dramatizarea străzii În moduri variate, pentru a construi imagini ale legitimității puterii pe care o dețineau. Pelerinajultc "Pelerinajul" În diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe toată durata ceremoniilor, Începând cu momentul În care credinciosul se găsește la o anumită distanță de Mecca (A. Guellouz, 1996, pp. 310-311). De Îndată ce teritoriul căutat a fost atins, de Îndată ce apropierea de centrul sacru a fost realizată, pot fi performate riturile care pregătesc comuniunea cu sacrul: Tawaf - circumambulațiunea. Pelerinul este obligat să Îndeplinească un tawaf constând În Înconjurarea de șapte ori a Ka’abei (templul Kaaba - n. M.C.), salutând de departe sau de aproape colțurile (arkan) construcției În formă de cub
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de metri unul de altul, Între care a avut loc preumblarea disperată a mamei și copilului abandonați (A. Guellouz, 1996, pp. 311-315). Punctul culminant al pelerinajului este momentul contactului cu centrul sacru, reprezentat aici de muntele Ararat, contact marcat prin rituri de purificare, meditație și rugăciuni: Wuquf - oprirea pe muntele Ararat. Oricare ar fi modalitatea În care pelerinul Își organizează timpul până În cea de-a șaptea zi a lunii dhu-l-hija, În data de 8 el trebuie să fie cuprins de starea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
intensitatea emoției trăite În ultimele minute de dinaintea asfințitului soarelui. Apoi este dat semnalul de „Împrăștiere”, care pare să simbolizeze Întoarcerea progresivă la viața obișnuită (A. Guellouz, 1996, pp. 315-317). Din acest punct al complexului ceremonial Începe o serie de alte rituri, care au ca scop desăvârșirea pelerinajului prin purificări sau sacrificii: Nahr - imolația. Cea de-a treia zi rituală este pentru pelerin yawm annahr „ziua imolației”. În această zi, toți musulmanii sărbătoresc Id-al-idha - sărbătoarea sacrificiului. ș...ț Pelerinul este de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pornind de la scopul călătoriei, următoarele familii de pelerinaje: a) devoționale: scopul lor este onorarea unei divinități, a unui lăcaș, personaj sau simbol; b) instrumentale: urmăresc Îndeplinirea unor scopuri concrete, pământești (Însănătoșire, penitență); c) normative: sunt asociate și impuse de sistemul riturilor de trecere, legate fie de schimbările calendaristice, fie de cele ale vieții; d) obligatorii: sunt impuse de autoritățile ecleziastice sau laice ca formă de pedepsire; e) de căutare: nu au un scop precis, ci sunt efectuate În speranță găsirii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pelerinilor” (S. Coleman, 2002, p. 358). În ultimele decade ale secolului XX, numeroasele descrieri etnografice au dezvăluit faptul că pelerinajul funcționează ca un sistem compozit, care amestecă credințe religioase, figuri și narative mitologice, unități ritualice (sacrificii, acte magice, componente ale riturilor de trecere, elemente de sărbătoare și chiar carnaval), reminiscențe și constructe de literatură populară și cultă. În plus, pelerinajul a generat numeroase creații arhitecturale, monumente de sculptură și pictură, creații muzicale și, mai recent, produse ale comunicării de masă. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o privire transversală, observăm că pelerinajul implică un anumit număr de elemente constitutive. Diferitele tipologii propuse au puncte de convergență și puncte de divergență: mișcarea, caracterul popular, locul care concretizează puterea sacră (S. Coleman, J. Elsner, 1995, pp. 205-210); drumul, ritul de la capătul drumului, mutația spirituală, sărbătoarea (A. Dupront, 1987, pp. 369-370); plecarea, călătoria, Întâlnirea cu locul sfânt, Întoarcerea (L. Kaelber, 2002, p. 58). În esență, componentele structurale ale pelerinajului sunt: locul sacru (ca scop al călătoriei și agent al transformării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
natură divină, referitor la evenimente viitoare sau la fapte necunoscute, cât și la locul În care asemenea afirmații sunt făcute”. Spre deosebire de profeție, care apare În mod neașteptat, printr-o revelație personală, oracolul presupune solicitarea unui agent uman, un ansamblu de rituri pentru aflarea răspunsului, un grup de specialiști care să traducă manifestarea divină și un loc, considerat favorabil pentru asemenea acțiuni. Altfel spus, oracolele reproduc structura și funcționarea centrului sacru din sistemul pelerinajelor. Oracolul reprezintă o anticameră a hierofaniei și a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]