4,986 matches
-
Otoman. Majoritatea armenilor locuiau în provinciile de la granița Rusiei. Prin Tratatul de la Adrianopol, Akhalkalak și Akhaltsikhe au fost cedate către Rusia. Acest lucru a determinat un val de emigrare, iar 25.000 de armeni otomani s-au mutat în Armenia Rusă. Armenii au început să se uite tot mai mult spre Imperiul Rus ca ultim garant al securității lor. Mulți armeni din provinciile de est ale Imperiului Otoman, care trăiau sub o amenințarea necontrolată de violență și jaf din partea popoarelor vecine
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
uite tot mai mult spre Imperiul Rus ca ultim garant al securității lor. Mulți armeni din provinciile de est ale Imperiului Otoman, care trăiau sub o amenințarea necontrolată de violență și jaf din partea popoarelor vecine agresive, au salutat avansarea armatei ruse ca eliberatoare a lor. În ianuarie 1878, patriarhul armean de la Constantinopol Nerses al II-lea Varzhapetian a abordat conducerea rusă pentru a primi asigurări că Rusia va introduce dispoziții pentru autoadministrarea armeană în noul tratat de pace. În martie 1878
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
pentru a se încadra în armata română un efectiv care a depășit cu puțin 10.000 de oameni, posibilitățile de încadrare ale unui număr mai mare fiind spre sfârșitul anului 1917, drastic limitate de direcția în care a evoluat Revoluția Rusă. Deși câteva detașamente de voluntari au participat la luptele de pe Frontul din Moldova, constituirea unei mari unități operative a voluntarilor a întârziat până în punctul în care defecțiunea rusă a pus România în cvasiimposibilitatea de a-și mai putea fructifica efortul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
se retragă lent spre est într-un context dificil, determinat de dezvoltarea cu succes pe teren a ofensivei Armatei Roșii și de prăbușirea defensivei susținute de trupele Armatei Albe. Ajunsă din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat de trupele urmăritoare. După câteva zile a intervenit un armistițiu între trupele cehoslovace și Armata a V-a bolșevică. Astfel românii s-au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă rusă a atacat dinspre nord-vest satul Traktovaia, de unde batalionul cehoslovac care asigura localitatea s-a retras. Ca efect, românii au fost atacați prin surprindere în gara Șeragul, angajând o luptă în urma căruia rușii au putut fi respinși înapoi dincolo de Traktovaia. A
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Radarul P-8 (în rusă ”Волга”, după clasificarea NATO ”Knife Rest A”) a fost o stație de radiolocație terestră, sovietică, pentru descoperire îndepărtată, care lucra în gama de unde metrice. A fost prima stație de radiolocație sovietică de observare circulară a spațiului aerian. În comparație cu celelalte stații
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
difuzate de Cartoon Network: "Laboratorul lui Dexter", "Samurai Jack" și "". În 2011, Tartakovsky a fost angajat de Sony Pictures Animation, unde a regizat primul său film de lung metraj, "Hotel Transilvania", urmat de "Hotel Transilvania 2". Deși numele său în rusă, primit la naștere, este (Ghenadie), și-a schimbat numele în Genndy după ce s-a mutat în Statele Unite. Tartakovsky s-a născut pe 17 ianuarie 1970 la Moscova, din părinți evrei. Tatăl său, Boris, a lucrat ca dentist pentru autoritățile sovietice
Genndy Tartakovsky () [Corola-website/Science/336237_a_337566]
-
Poloniei. În bară anului 2009, a fost transferat de clubul rus Rubin Kazan, cu care a semnat un contract pe trei ani și care a plătit în schimbul lui suma de 3,2 milioane de euro. A debutat în Prima Ligă Rusă la 16 august 2009, intrând pe teren în minutul 60 într-un meci cu Terek Groznî. La Rubin a câștigat Prima Ligă Rusă. În august 2011, a revenit la Lech Poznań și a semnat un contract pentru trei ani și
Rafał Murawski () [Corola-website/Science/336286_a_337615]
-
Kielce. Kowalewski are o reputație de apărător al penaltiurilor, reușind să apere penaltiul lui Vladimir Leonchenko care marcase până atunci de 13 ori consecutiv. A fost urmărit de Legia Varșovia, dar a semnat în loc cu nou promovata din Prima Ligă Rusă Sibir Novosibirsk . Kowalewski a debutat la naționala Poloniei în februarie 2002, dar a apărut sporadic până la meciurile contând pentru calificarea la Euro 2008. A fost înlocuit de către Artur Boruc după primirea unui al doilea galben împotriva Portugaliei, la 11 octombrie
Wojciech Kowalewski () [Corola-website/Science/336287_a_337616]
-
vârsta de 9 ani, la experiența oferită de Al-Azhar și la perioada post-universitate, în care ia contact și cu Occidentul. Impactul acestui roman reiese, în mod evident, din faptul că a fost tradus în cel puțin nouă limbi, incluzând chineza, rusa și ebraica. Acesta constituie un alt reper al etapei de pionierat romanesc, marcat, în 1926, de publicarea romanului "Ibnat al-mamluk" (Fiica mamelucului), de Muhammad Farid Abu Hadid, care combină elementele romantice cu cele istorice. Romanul este ancorat temporal în vremea
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
Morgen din Berlin; un fragment al traducerii a fost inclus în vol. "Sommersonnenwende", 1958, pp. 103-164), spaniolă ("Se acerca la tormenta", Editorial Quetzal, Buenos Aires, 1961; traducere de Estela Canto; reeditată în 1974 de Editorial de Arte y Literatura din Havana), rusă ("Крушение", Государственное издательство художественной литературы, Moscova, 1963; traducere de M. Lvova și Zlata Potapova), cehă ("Raněný tmou", Melantrich, Praga, 1981; traducere de Vladimír Kuklík) și estoniană ("Pimenemine", Eesti Raamat, Tallinn, 1989; traducere de Natalie Alver). Romanul "Întunecare" a fost ecranizat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
documentul a afirmat și credința în viitorul fericit, național și democratic al românilor într-o națiune a tuturor acestora. Semnată de către 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați în numele tuturor voluntarilor români, această declarație a fost tradusă pe lângă rusă]] și franceză și a fost trimisă tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și ziarelor și partidelor politice românești și reprezentanților presei ruse, franceze, engleze și italiene. Memoriul a fost remis de asemenea unor organizații cehoslovace, poloneze, iugoslave și rutene. Documentul a fost
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
Radarul P-15 (în rusă ”Tpoпa” index GRAU 1RL13, după clasificarea NATO ”Flat Face A”), a fost un radiotelemetru sovietic, produs și exploatat din anul 1955 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
Radarul (în rusă ” Наклон-2”, index GRAU - 1RL19, după clasificarea NATO ”Thin Skin A”) este un radioaltimetru terestru sovietic exploatat din anul 1960 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent varianta pe
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
n. 17 martie 1856, Omsk, Imperiul Rus - d. 14 aprilie 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un pictor, ceramist, ilustrator de carte, decorator de teatru și creator de costume rus, al cărui stil s-a situat între mișcarea simbolistă rusă și Art Nouveau. În realitate, el s-a distanțat de tendințele artei contemporane timpului său și a rămas tributar, prin maniera în care a creat, picturii bizantine și Renașterii. s-a născut în orașul rus Omsk în familia unui avocat
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
de mai jos este un rezumat al limbilor romanice frecvent întâlnite în Europa: Limbile slave sunt vorbite în areale extinse ale Europei Centrale, de Sud și de Est. Există aproximativ 20 de limbi slave. Cea mai importantă dintre ele este rusa. Rusa este limba maternă a peste 150 milioane de persoane. În lingvistică, limbile slave se împart în mai multe grupe: Între limbile indo-ariene se numără limba romani - vorbită de către o bună parte a romilor aflați ca minoritate în numeroase țări
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
mai jos este un rezumat al limbilor romanice frecvent întâlnite în Europa: Limbile slave sunt vorbite în areale extinse ale Europei Centrale, de Sud și de Est. Există aproximativ 20 de limbi slave. Cea mai importantă dintre ele este rusa. Rusa este limba maternă a peste 150 milioane de persoane. În lingvistică, limbile slave se împart în mai multe grupe: Între limbile indo-ariene se numără limba romani - vorbită de către o bună parte a romilor aflați ca minoritate în numeroase țări europene
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
Radarul P-40 (în rusă ”Брония”, index GRAU 1RL128, după clasificarea NATO ”Long Track”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1965 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
al Academiei de Științe Leopoldina și în 1827 membru corespondent al Academiei Regale Prusace de Științe din Berlin. În 1826 a devenit membru corespondent, iar din 1835 membru de onoare al Academiei Ruse de Științe în Sankt Petersburg.<ref>Academia Rusă de Științe] Tot din anul 1826, el a fost numit membru corespondent (mai târziu membru străin) al Institut de France și decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare în rang de Comandor. În anul 1833, i-a fost acordată distincția importantă
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
(în rusă ”Надёжность”, index GRAU - 1RL132, după clasificarea NATO ”Thin Skin”) este un radioaltimetru sovietic exploatat din anul 1970 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia. Este în înzestrare. La sfârșitul anilor '60, în scopul creșterii
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
sale este imposibil să fie stabilit cu certitudine. Părinții ei au fost cântăreți de operă ruși. Tatăl ei, Nikolai, a fost cântăreț și compozitor, fondator al primului cvartet masculin rus ce a interpretat cântece liturgice. Mama ei, Sofia Gladkaia (în rusă: ) (1875-1965), a fost cântăreață la Teatrul Mariinski și profesoară la Conservatorul din Paris. Fratele Kedrovei, Nikolai (1905-1981), a fost un cântăreț rus și compozitor de muzică liturgică. La puțin timp după Revoluția din Octombrie, în 1922, familia ei a emigrat
Lila Kedrova () [Corola-website/Science/336743_a_338072]
-
James D. Pettit () este un diplomat american care din 30 ianuarie 2015 este ambasador al Statelor Unite ale Americii în Republică Moldova. Pettit a absolvit Universitatea de Stat din Iowa și vorbește limbile rusă, spaniolă, germană, chineză mandarina și română. Între 2007 și 2010 Pettit a fost șef adjunct al misiunii americane la Ambasada SUA din Kiev, iar între 2003-2007 a fost consul general la Ambasada SUA de la Moscova. Pe 28 august 2016 a
James Pettit () [Corola-website/Science/336794_a_338123]
-
Kisvárosi csendélet", Európa Könyvkiadó, Budapesta, 1962; traducere de János Domokos, reeditata în 1967 în vol. "A baltă. Kisvárosi csend" publicat de Editură pentru Literatură din București, apoi în 1980 în vol. "Kisvárosi csend" publicat de Európa Könyvkiadó din Budapesta) și rusă ("Место, где ничего не произошло..." / "Mesto, gde nicego ne proizoșlo...", Goslitizdat, Moscova, 1963; traducere de Dmitri Gorbov, prefațata de Iuri Kojevnikov). Românul "Locul unde nu s-a întâmplat nimic" a fost ecranizat de regizorul Dan Pita în filmul "Noiembrie, ultimul
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
prințul Dimitri Petrovici Sviatopolk-Mirski, descendent din familia Sviatopolk-Mirski, fiu al "cneazului" Piotr Dmitrievici Sviatopolk-Mirski, ministru de interne al Imperiului Rus, el a renunțat la titlul princiar de la o vârstă fragedă. În timpul anilor de școală, a devenit interesat de lirica simbolistă rusă și a început să scrie poezii el-însuși. Mirski a fost încorporat în Armata Rusă în timpul Primului Război Mondial și s-a alăturat Mișcării Albe ca membru al statului major al generalului Denikin. Mirski a emigrat în Marea Britanie în anul 1921. A predat
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
(Художественная литература, Худли́т; anterior Государственное издательство художественной литературы, prescurtată Гослитиздат, ГИХЛ) este o editură sovietică și apoi rusă specializată în publicarea operelor literare sovietice, rusești și străine în limba rusă. În prezent, este o companie de stat federală. Sediul ei se află în Moscova, pe strada Novaia Basmannaia nr. 19. Editura de Stat pentru Literatură Artistică (ГИХЛ) a
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]