23,741 matches
-
Pascal, care își însușește un număr considerabil de idei ale sale. A se vedea în această privință Descartes și Pascal cititori ai lui Montaigne, de Brunschvig, Neuchâtel. Dar Bossuet, Malebranche? Dar Rousseau: teoria lui despre natură, tezele lui despre bunul sălbatic sau despre educație? Dar Voltaire, Diderot și filosofia iluminismului? Datoriile către Eseuri sunt considerabile... Pentru o panoramă rapidă a influențelor lui Montaigne de-a lungul secolelor, a se vedea Pierre Michel, Montaigne, ed. Ducros. Fascinați de tropismul german, filosofii francezi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră, iată un palmares uimitor ce nu poate fi pus decât pe seama Virtuții. Chiar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
focului și al îmbrăcămintei, sau contra pericolelor din natură, prin amenajarea unei locuințe. Desigur, Epicur nu face precizări, dar putem extrapola în mod legitim: tot ceea ce face posibilă senzația de bine pentru corp, ferește de mușcătura frigului, protejează de fiarele sălbatice sau de intemperii poate fi inclus în această rubrică. în a doua categorie le putem încadra, de exemplu, pe cele legate de sexualitate: comune și acestea tuturor mamiferelor, sunt date încă din primul moment al existenței, sunt indiscutabil firești, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întâmplă deseori în opera sa, pentru a demonstra mizeria omului fără epicurism... Acestei imagini el i-o adaugă pe aceea a războiului și a câmpurilor lui de luptă. Nu pentru a se bucura de morții în bătălie sau de brutalitatea sălbatică a înfruntărilor, ci pentru a valoriza metafora: să fii cruțat de negativitate, iată una dintre sursele majore ale pozitivității. Să vezi oroarea, dar să fii scutit de ea, ce voluptate! Evitarea tulburărilor, durerilor, suferinței și fricii îți arată direcția pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că nu toți locuitorii cetății erau și cetățeni). Termenul este readus în centrul atenției, în anul 1767, de către Adam Ferguson prin lucrarea sa An Essay on the History of Civil Society, în care delimitează s.c. ca fiind opusul stării sălbatice în care fiecare luptă cu toți ceilalți, constituind sursa păcii sociale prin implicarea oamenilor în relații mai complexe. Preluând sintagma, Hegel va fi primul care va face o distincție clară între s.c. (incluzând actorii economici), pe de o parte
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
beneficiază de tot felul de oportunități.) „Dorințele noastre sunt presentimente ale aptitudinilor care se află În noi, sunt solii prevestitori a ceea ce vom fi În stare să realizăm.” (J.W. Goethe) Pământul, cât de bun ar fi, fără lucrător rămâne sălbatic. (La fel și În cazul predispozițiilor naturale: oricât de promițătoare ar fi prin ele Însele, nu asigură succesul dacă nu sunt puse la lucru.) „Libertăți avem destule, rămâne să le coborâm În moravuri.” (N. Iorga) Numai cine nu muncește nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lumea scandalizată o așteptare ce nu va fi trădată. Burghezii fac bine că ne privesc cu ură și cu teroare, pentru că ceea ce exprimă lungimea părului nostru îi contestă în mod absolut. Dar să nu ne ia drept oameni needucați și sălbatici: noi suntem conștienți de responsabilitatea noastră. Noi vă privim, ne vedem de treabă. Faceți și voi la fel și așteptați Evenimentele”. Eu am fost destinatarul acestei comunicări și am reușit s-o descifrez imediat: limbajul acela lipsit de lexic, de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aproape cu umor. Prin urmare, toate „valorile” reale (populare și burgheze) pe care se bazaseră puterile statale anterioare s-au prăbușit, angrenând în căderea lor „falsele” valori ale acelor puteri. Noile valori consumiste prevăd laicismul (?), toleranța (?) și hedonismul cel mai sălbatic, ajungând să ridiculizeze economia, prevederea, respectabilitatea, pudoarea, reținerea; într-un cuvânt, toate „bunele sentimente” de odinioară. Așa se manifestă prăbușirea politicii creștin-democrate, a cărei criză constă pur și simplu în necesitatea de a se debarasa cât mai rapid posibil de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Cu atât mai mult cu cât aceste conjecturi mi se par eronate. Înainte de toate, găsesc că axioma „Catolicul este sexofob; prin urmare, cine e sexofob este catolic” este absurdă și irațională. Există o sexofobie protestantă, una musulmană, una hindusă, una sălbatică. Tu te referi la sexofobia Sfântului Pavel (care - lucru nu complet negat chiar de către gânditori catolici mai avansați - se pare că era homosexual), dar sexofobia Sfântului Pavel nu este catolică, ci iudaică. Prin intermediul său, ea trece la catolicism (dacă se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
valorile diferitelor culturi regionale au fost distruse de omologarea violentă a industrializării, fapt ce a avut drept consecință formarea acelor mase enorme care nu mai erau vechi (țărănești, meșteșugărești), dar nu deveniseră încă moderne (burgheze) și care au constituit corpul sălbatic, aberant, imponderabil al trupelor naziste. În Italia se întâmplă ceva asemănător, cu o și mai mare violență, deoarece industrializarea anilor ’70 constituie o „mutație” decisivă comparativ chiar cu cea germană de acum cincizeci de ani. După cum știm cu toții, nu ne
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
altfel, nici un etnolog sau antropolog nu s-a interesat, cu aceeași precizie și intransigență științifică folosită în cazul culturilor populare țărănești, de culturile populare urbane. Este de neconceput, de exemplu, un studiu precum cel dedicat de Lévi-Strauss unor mici popoare sălbatice - izolate și pure - despre poporul din Napoli. Impuritatea „structurilor” culturii populare napolitane este menită să descurajeze un structuralist care, evident, nu iubește istoria cu confuzia sa. Odată ce a identificat „structurile” unei societăți în perfecțiunea lor, el și-a epuizat setea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al XIX-lea, în cea țărănească) doar cu condiția de a fi imediat traduse în propriii termeni tradiționali nondialectici. Doar în ultimii ani, atât culturile populare urbane, extrem de complexe, cât și cele țărănești - încă destul de pure, ca în micile populații sălbatice studiate de etnologi - au fost pervertite radical de noul tip de cultură a puterii. Emigrarea în orașele industriale și, mai ales, consumismul, ce a impus noi modele umane, au instituit cu vechile culturi populare o relație complet nouă și deci
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în curs de a-și încredința valorile culturii clasei dominate, iar aceasta este în curs de a și le însuși. Transsubstanțierea încă n-a avut loc. Prin urmare, la Di Giacomo nu există descrierea „subdezvoltării” napolitane și a culturii sale „sălbatice”. O astfel de descriere există, în schimb, măcar în parte, la Ferdinando Russo 1, poet mai discontinuu, dar nu mai puțin mare decât Di Giacomo. Ferdinando Russo a înfăptuit acea coborâre în infern (infernul „subdezvoltării”) pe care Di Giacomo nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
glorii folclorice. În fața napolitanilor săraci, el se comportă ca un entomolog ce vorbește glumeț despre obiceiurile insectelor, antropomorfizându-le. Pe de altă parte, un motiv recurent al acestor pagini ale sale este cel de a compara cultura populară napolitană cu cultura sălbatică a popoarelor exotice. Și, în afara oricărui principiu de valoare, un asemenea punct de plecare era în linii mari corect. His fretus, cu multă modestie și voioșie, Abele De Blasio acumulează în cărțile sale - cu multe repetiții - un material prețios de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Nouă, iar altele au fost determinate de structura psihologică și de planurile emigranților români. La sfîrșitul veacului al XIX-lea și la Începutul veacului al XX-lea, În linii mari «cucerirea» Americii luase sfîrșit. Spiritul de «frontieră» și condițiile Vestului «sălbatic» mai existau În zone periferice, dar ceea ce era considerat progres se concentrase În industrie. În aceste condiții, posibilitatea de a se apuca de agricultură era aproape inexistentă pentru noii emigranți”. Radu Toma, la rîndul său, referindu-se la emigrația românească
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
niște copii-model, puși în situații pline de neprevăzut. Succesul acestor cărți, ca și al filmelor turnate după ele, este astfel explicabil. SCRIERI: Nufărul roșu, București, 1950; 80 000 de prieteni, București, 1950; Alarmă în munți, București, 1955; Puiul de rață sălbatică, București, 1961; Tăurașul, București, 1963; Zona abstractă, I-II, București, 1964-1966; Jaguarul roșu, București, 1967; Cerbul alb, București, 1968; Ostrovul lupilor, București, 1969; Extraordinarele peripeții ale lui Scatiu și ale prietenului său Babușcă, București, 1974; Iubire interzisă, București, 1974; Fiul
LUSCALOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287936_a_289265]
-
același an, coautor la volumul colectiv de reportaje Vine istoria (alături de Vasile Sălăjan și Nicolae Prelipceanu). Colaborează cu proză, reportaje, critică literară, eseuri în „Tribuna”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra” ș.a. Romanelor Cel iubit (1976) și Caii sălbatici (1981) li se adaugă o carte de însemnări, pagini de jurnal și note de lectură intitulată Pe cont propriu (1986) și o alta, care ezită între reportaj și jurnal de călătorie, Anul trecut în Calabria (2002). În 2002 a fost
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
de atmosferă, din care se reține un anumit exotism nord-carpatin, atmosfera orașelor mici de tradiție central-europeană, referirea la situația confuză imediat postbelică (în Cel iubit), recursul la scenarii pseudopolițiste extrem de discrete și complet opacizate în elementul lor anecdotic. Odată cu Caii sălbatici, prozatorul își ajustează strategia, abandonează vidul anecdotic și (în parte) aspirația spre perfecțiune stilistică în beneficiul unui existențialism susținut de un relief narativ mai viguros. Cartea este un bildungsroman, care încearcă să ofere, cum s-a remarcat, „radiografia unei generații
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
a-și găsi drumul în viață fără a sacrifica atașamentul față de adevăr. Romanul este o construcție complexă, cu dislocări de cronologie, cu alternări de stiluri, cu fragmente scrise într-o manieră proprie jurnalului. Cam stufos și fastidios pe alocuri, Caii sălbatici excelează tot prin însușirile caracteristice autorului: talentul de stilist, capacitatea de a investiga trăirile, în mod obișnuit discursivizate, comentate lăuntric. Scenele din viața universitară clujeană au culoarea autenticității și valoare de document. Pe cont propriu este o carte de autoficțiune
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
epicureu distins și meditativ, iubitor de pățanii inedite și preocupat de chestiuni general-omenești, M. își colorează paginile cu un umor de finețe. SCRIERI: Anna sau Pasărea paradisului, Cluj, 1972; Vine istoria (volum colectiv), Cluj, 1972; Cel iubit, Cluj-Napoca, 1976; Caii sălbatici, Cluj-Napoca, 1981; Pe cont propriu, Cluj-Napoca, 1986; Anul trecut în Calabria, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Virgil Nistor, „Anna sau Pasărea paradisului” , ST, 1973, 2; Sorin Titel, „Anna sau Pasărea paradisului”, RL, 1973, 28; Culcer, Citind, 231-233; Titel, Pasiunea, 166-168; Valentin
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
Anna sau Pasărea paradisului” , ST, 1973, 2; Sorin Titel, „Anna sau Pasărea paradisului”, RL, 1973, 28; Culcer, Citind, 231-233; Titel, Pasiunea, 166-168; Valentin Tașcu, „Cel iubit”, F, 1977, 2; Ion Vlad, „Întâmplările acestei vieți...”, TR, 1982, 6; George Șerban, „Caii sălbatici”, O, 1982, 26; Vlad, Lectura rom. , 187-192; Moraru, Textul, 194-196; Iorgulescu, Prezent, 238-241; Petru Poantă, „Pe cont propriu”, TR, 1987, 5; Adrian Marino, Jurnal provincial, TR, 1987, 18; Ioan Holban, Monologul izbăvitor, CRC, 1987, 20; Emil Iordache, „Pe cont propriu
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
îngrijit o ediție revizuită și augmentată a dicționarului Citate și locuțiuni străine al tatălui lor, Barbu Marian. SCRIERI: Toto premiant, București, 1934; S-a născut un copil, București, 1941; Cristofor Columb, București, 1942. Traduceri: Zane Gray, Nevada, București, 1940, Roibul sălbatic, București, 1940; Maxence van der Meersch, Casa de pe dună, București, 1940; E. R. Burroughs, Tarzan, București, 1941; Daphne du Maurier, Rebecca, București, 1941, N-aș vrea să mai fiu tânăr, București, 1941, Verișoara mea, Rachel, București, 1974; Louis Bromfield, Cazul
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
nostalgii de vechi „zugrav” - cu trimiteri la Rembrandt și El Greco. Într-o fântână părăsită foiesc salamandre: niște „balauri mici, cu ochi de drac roșu, cu pielea umedă, pătată de armonia monotonă a bălțăturilor galben-roșcate pe fond de smoală neagră” (Primăvara sălbatică). Icoane șterse „îmbracă pereții cu nuanțe de aur rece”, turnurile unui castel se desenează în brun pe albastrul cerului (Alba). Că insurgentul modernist e dublat, la început discret, de un explorator în arhaic, iată semnul unei mobilități in nuce. Metafore
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
făcut mari eforturi pentru a rezolva problema acestei ilizibilități spațiale și a face ca geografia urbană să fie inteligibilă din exterior. Atitudinea lor față de ceea ce considerau hățișul orașelor neamenajate se aseamănă cu cea a silvicultorilor față de bogăția naturală a pădurilor sălbatice. S-ar putea ca la originea localităților cu structură geometrică regulată să stea o logică pur militară. O tabără pătrată, ordonată și lipsită de particularități, după modelul castrelor romane, are multe avantaje. Soldații pot Învăța ușor cum să o construiască
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
tron care adesea amenințau regatul. Desigur, condițiile naturale ale diferitelor altitudini reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care ar putea caracteriza spațiile nestatale. Acestea par să aibă În comun una sau mai multe dintre următoarele trăsături distinctive: sunt relativ impenetrabile (sălbatice, fără drumuri, labirintice și neospitaliere); populația este dispersată sau nomadă; nu prezintă interes din punctul de vedere al surplusului pe care și l-ar putea Însuși statul. Astfel, mlaștinile (și mă gândesc acum la arabii de la granița dintre Irak și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]