6,982 matches
-
insistent, prin intermediul episcopului Vlahovici, ca preoții să educe "poporenii" în spiritul milosteniei, pentru ca "să ție prin milă, pe săraci și calici"152. În același timp, parohilor le revenea sarcina de a recenza numărul săracilor existenți în fiecare sat sau oraș. Săracii beneficiau, conform unor reglementări din perioada iosefină, de anumite scutiri ce priveau taxa de timbru și taxele judecătorești, pe baza atestatelor de pauperitate obținute de la preoții comunităților. Constatându-se unele nereguli în această privință, la ordinul Guberniului Galiției din 1796
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pînă în Evul Mediu, „sărbătorile lui decembrie” prezintă aceleași caracteristici. În primul rînd, împodobirea clădirilor cu plante verzi ; apoi, darurile pe care oamenii și le făceau unii altora sau pe care le aduceau copiilor ; în sfîrșit, fraternizarea între bogați și săraci, stăpîni și slugi. Cînd analizăm faptele mai îndeaproape, ies la iveală unele analogii de structură la fel de frapante. Ca și Saturnaliile romane, Crăciunul medieval prezintă două trăsături sincretice și opuse. Este în primul rînd o adunare și o comuniune : distincția dintre
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
frânturi de rai De n-ai purta un strop de iad în tine. Dar în toate aceste încercări teribile susținerea se găsește la Dumnezeu și de acolo vin și bucuriile, ca de exemplu în „Sărac sunt, Doamne”: Sărac sunt, Doamne, Sărac în celulă, sărac întru toate. Sărac sunt, Doamne, sărac Și bucuriile Tale-s bogate. De aceea poetul ridică spre Dumnezeu o superbă „Rugăciune”, în care regăsim și iubirea de neam și țară, ca și speranța în renașterea acestui neam românesc
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
această poezie Nichifor Crainic face apel la memoria scripturistică, amintindu-ne de pasajul biblic din Evanghelia lui Matei, Cap. 14, 15-21: O, milostivule, Tu care Din doi ciortani și cinci colaci Făcuși un munte de mâncare Să saturi gloate de săraci. Repetă bunule minunea Și ospătează mii de guri Iar mie - ascultă-mi rugăciunea Dă-mi doar un coș cu firimituri. În „Întuneric” își recunoaște „nedestula mea credință”, pe de altă parte vorbește de „Glasul deznădejdii mele”, în timp ce „Limită” e scrisă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ciupercii să ajungă undeva unde există algele corespunzătoare, adică femeia. Și, pentru ca lichenul cu ghilimele, familia, să nu devină un paradox, ar trebui să Învățăm de la realul și modestul lichen. „Radioalmanah“, 8 martie 1997, ora 14,39 10. Muștarul, vaca săracului Nu de voie, dar obligat de numărul de guri de hrănit ori de condițiile oferite de spațiile colonizate treptat, diferite de cele de acasă și pentru că are minte, omul a căutat de timpuriu resurse alternative. Pentru că nu au minte, „ceilalți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prima dată. Și Începând cu un exemplu. Alimentul primordial pentru fiecare individ uman e, bineînțeles, laptele, iar cel mai compatibil, prototipul, e acela matern. Ca alternativă, omul a găsit vaca, iar unde nu i-a putut satisface pretențiile, capra - „vaca săracului“. Efectele alternativelor au fost plătite bineînțeles de mediu, tot mai scump pe măsura Îndepărtării de prototip, căci suplinirea naturalei mame implică exploatarea, cu degradarea inerentă, a unei pajiști, respectiv roaderea până la pământ a tot ce e verde: iarbă sau arbust
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acea unicitate a Înfloririi care face ca frunza altora, precum urzica și ștevia, să nu mai fie bună de mâncat după Înflorire, păpădia e bună tot anul; căci aceeași plantă are oricând boboci, flori, fructe... Am comparat această plantă, la Îndemâna săracului, cu suratele ei, la Îndemâna bogatului, toate cu un latex amărui și cu frunze comestibile; și toate provenind din Eurasia. Alte surate, americane, precum floarea-soarelui și topinamburul, nu. E o chestiune de compatibilitate a originii; a noastre și a plantei... Poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altfel spus, entropice. Motiv pentru care ele conferă protecție organelor gingașe ale florii față de ultraviolete, radiație negentropică; deficitare În energie, flavonele văduvesc ultravioletele, bogate În energie. Aviz amatorilor: bogații sunt obligați să-și plătească gras body guarzii... ferindu-se de săraci; doar că Natura nu cunoaște bogați și săraci, ci doar ființe. Albastrul, și mai ales roșul de peste an și ale altor flori, sunt date de alți pigmenți, antocianii, de astă dată substanțe relativ reducătoare, altfel spus, negentropice. Oricum, prin succesiunea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În cazanul epocii, din bronz spoit cu plumb. Rezultatul? Un vin tare, dar născător de saturnism. Și un factor limitativ: de ce erai mai bogat, senator, Împărat, de aceea căpătai mai repede saturnismul, moartea prin plumb adică, față de bietul sclav ori sărac care n’avea acces decât la vinul ieftin și slab, sau la acela ieftin dar bun importat din Dacia; și sănătos. Ce să facem cu pieirea Imperiului Roman? Vorba ceea: „peștele de la cap se’mpute“. Poate și vinul l’a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e cu mult mai scumpă. Le propun - și celor de acum, și celor ce vor veni - o soluție mai ieftină și conformă României de astăzi: o mână de hamsii ori de măsline și un cofăel de apă... chioară. Adică mîncarea săracului... „Sâmbătă cu prieteni“, 9 septembrie 2000, ora 17,50 58. O dihotomie nefericită Mi-aduc aminte de copilărie. Căci și omenirea a avut una. Pe atunci ascultam povești, nu cu vreun „Pentium III“, ci cu un Împărat căruia cele trei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta, prin acea inversare inexplicabilă de biocâmp, măcar o lună Înainte. Dar... Între cei doi exista o comuniune perfectă, chiar În biocâmp. „Pacientul“ meu era Într’o stare nefirească, pe care micul și patrupedul lui prieten i-a compensat-o. Săracul, epuizat, n’a mai putut rezista vicisitudinilor unei vieți libere, cu prieteni dar și cu dușmani. Iar „pacientul“ meu se simte chiar și acum vinovat de o moarte fără voie. A unei pisici. Dar asta nu confirmă pe de a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
om În două ipostaze: „sărac dar curat“, respectiv „putred de bogat“. Din care doar prima e cea naturală, așa cum am demonstrat altă dată, căci Natura e veșnic flămândă... dar - poate de asta - lipsită de deșeuri. Și, prin urmare, taman flămândul, săracul, Îi este compatibil acelei (viitoare) lumi. Celălalt, Îmbuibatul, Își așteaptă - cu mâinile’n sân, c’așa Îi e feleșagul - sfârșitul... din acest punct de vedere. Anesteziat de sațietate... Evident, seara care a urmat, deși aniversând ceva decenii de la absolvirea liceului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o massă de astfel de cristale exercită un efect reductiv, negentropic, evident majorat. Dar, dacă trecem la un cristal alungit, precum deja banalele cristale de cuarț, treaba se complică puțin: vârful și baza au comportamente diferite, antitetice. Paradoxal, vârful este sărac energetic, iar baza bogată. Astfel, În acest caz, compensarea se realizează În aceeași entitate, nu Între ea și restul lumii, ca’n cazul anterior, mecanismul discontinuității provocate În câmpul fundamental rămânând valabil. Aș asocia acest comportament polarizat cu un magnet
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copilăriei“ aceleiași planete. Noroc că Natura e Înțeleaptă și, cel puțin În zona temperată, trimite plantele la dormitor, toamna, În finalul și consecința efectului viețuirii lor. Dar efectul reductiv, care rămâne, este exact ceea ce-și doresc heterotrofele din sol, „săracii“ În ale energiei care, scutite de ochiul stăpânului vegetal, valorifică aceste deșeuri, resturi, adică ceea ce au Împrăștiat, scurmând dezinvolt ca găina Într’o grămadă de energie, privilegiatele plante. Dar, consumând acele „deșeuri“, oxidând substanța mediului, heterotrofele pregătesc, pe lângă propriul și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
limiteazăte la aprinderea unei lumânări, oferindu-i, transcendentalizat, părticica din Soare fixată În ceară. - Mulțam pentru sfat. Mai ales că nimeni nu vine de dincolo spre a ne spune despre suferința pe care poate o cauzăm. Parcă așa spune și săracul Lazăr, cel din Biblie... Iar transcendentalizarea ofrandei poate Însemna și a oferi cuiva o Îmbucătură - pomana, de sorginte totuși păgână -, dar fără ceremonie. Cât de tradițională - câteva secole - n’ar fi considerată. „Meridian“, 15 decembrie 2000, ora 12,53 Sunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
jos a picat Lâng-o salce răsturnat. Și cădea Budac, cădea alăturea cu valea Și grăia plin de durere :-«Mulțumescu-ți ție vere, Că eu rău nu am făcut, făr-bine cât am putut. Am luat de la bogați de am dat la cei săraci. Frunză verde izmă creață, când s-a făcut dimineață, Adânc mormânt îi săpară, feciorii din Cârțișoară. Să așeze-n el frumos, trupșor de haiduc vânjos. La trei zile satu-o vint să-l petreacă la mormânt. Urlă câinii-n sat și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
deschis ca o floare spre valorile morale, așa cum propovăduia un preot în biserică. A dus o viață îndreptată spre credință. A dăruit tot ce avea, iar după moartea părinților a vândut moștenirea ce-i revenea și banii i-a împărțit săracilor, dedicându-se vieții monahale. A petrecut un timp în pustiu, în post și rugăciuni. A plecat în Țara sfântă. La vârsta de 25 de ani, un înger îi apare în vis și îi spune să se întoarcă la locurile natale
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
realitate: Ce lumină-i și ce vorbe/ Jos sub grinzile colibii?62căci atmosfera incintei este, cu asupră de măsură, auditivă. Și este așa ab initio: Când pe el veni botezul/ Îl trecu auzul (s.n.), văzul,/ Nici că-i pasă lui săracul,/ Că nănașa spune crezul/ Și se leapădă de dracul 63. Atmosfera incintei este cea obișnuită: Marta mânue cociorbe/ Iar Maria toacă hribii.// Iar la colțul marei vetre/ Stau pe laiți, lângă spuze,/ Un moșneag și trei cumetre,/ Povestesc mișcând din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
muncească Ca să trăiască-n viață Nu să se sinucidă, Nu moartea să-și dorească! Cum privește o mamă, Cum privește un tată Așa nenorocire, Că fiul lor e mort, Că fata lor e moartă...? Când tu ești fericit, Față de cei săraci, Gândește-te mai bine ' Nainte ca s-o faci! Vino, la cei bătrâni, Și la handicapați, Mergi și la cei bolnavi, Ce zac de ani în pat Și nu pot să mănânce Și nu se pot întoarce Pe-o parte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
birou. A plecat și fata în lumea ei, Maria a rămas plângând toată ziua. După un timp, Maria s-a îmbolnăvit, a zăcut vreo două-trei luni, și a decedat. A fost înmormântată de conducerea Primăriei și a căminului la groapa săracilor. Cu aceeași tristețe și recunoștință - respectând trecerea anilor - gândurile mi se îndreaptă către oameni precum Maria pentru care nu am avut nici o putere să o ajut mai substanțial, ea care, o ființă blândă și muncitoare, a muncit atât ca fetele
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în buzunar. A tras carul lângă șură, în fața porților și, după ce a oftat lung, a băgat mâna în buzunar, a scos ordinul de chemare, o jumătate de coală împăturită în două, a dezlipit-o și a citit-o. Că el, săracul, știa oleacă de carte. Eu n-avusesem parte. A citit și s-a negrit la față. Apoi a oftat iarăși și-a dejugat boii, trântind jugul de pământ cu ciudă, încât am crezut că se desface și se preface într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oameni harnici, dar și mănâncă bine. Numai că nemții, când au aflat c-ai noștri au intrat să elibereze Ardealul, au sărit în ajutorul austriecilor și-a ungurilor; și-au trimis oști numeroase, înarmate până-n dinți, la care ai noștri, săracii, cu puști vechi și împrumutate, ori cumpărate de la vecini, de prin străini, nu le-au putut sta împotrivă. Încât i-au pus pe fugă și i-au aruncat peste munți. Și bieții români mărșăluiau acum de câteva zile, venind prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pridvor și scrie un pomelnic pentru vii și morți. I-l dă măicuței. Știți ceva, stați să vă aduc un colac, fiindcă tot plecați la drum, zise maica Cecilia. Au fost multe pomeniri, azi. Nu! Dați-l mai bine unui sărac, zice "șeriful". Ne oprim câteva clipe la chioșcul de lângă ieșire cu iconițe, obiecte bisericești. Cumpăr volumul De vorbă cu părintele Cleopa. Măicuța zâmbește, ne dăruiește câte-o iconiță, și-mi zice: Părintele Cleopa e de pe-acolo, de pe la dumneavoastră. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cum gândește omul Însă discuțiile nu s-au oprit când au dorit cuscrii și nuntașii. Pe la colțuri, între vecini și-ntre cunoscuți s-a mai șușotit încă multă vreme. Că vorba ceea: "gura lumii e slobodă. Numai pământul o astupă". Săracu domnu'șef. L-a cam îmbrobodit coana Zitta, zicea câte-o salariată mai guralivă. Calic să fii, noroc să ai, adăuga cu o vădită răutate, alta... Numai că, vezi tu, calicul dacă nu-i și fudul, nu-i prost destul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și mai stinsă de tristețe. Fiecare ne reproșam în sinea noastră, că nam făcut destul.. pentru a ne aduna... Și, în minte îmi reveni, obsesiv, răsuflarea grea, din telefon a lui Vasile... „Măi, tari’aș vini... tari’aș vini, măi...”. „Săracu Vasile... săracu !”, mi-am zis cu sufletul plin de durere. „Ce băiat minunat.. Vasile, „feciorul popii din Răusăni”, cum îi ziceam noi colegii. Mircea vroia să pară calm, dar în sufletul lui era o adevărată furtună, știind cât a telefonat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]