5,454 matches
-
firul istoriei până la Ștefan cel Mare și Sfânt, atestat documentar într-un uric de danie domnească din anul 1.488, satul Stulpicani avea la vremea nașterii viitorului mitropolit 2.380 de locuitori și 428 de case, aproape o treime dintre săteni vorbind limba română, iar restul, cei mai mulți dintre ei, vorbeau germană. La fel, o treime erau de confesiune greco- orientală, restul fiind romano-catolici, luterani și evrei, astfel încât mitropolitul Nectarie, a trăit și a copilărit printre străinii de credința creștină ortodoxă. Astăzi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și se poate mândri cu faptul că toți locuitorii sunt ortodocși. Aceștia se ocupă cu mineritul, exploatarea forestieră, agricultura, apicultura, comerțul. Cei mai mulți dintre catolicii care au existat pe acest teritoriu s-au repatriat, astfel încât Biserica Catolică din sat este pustie, sătenii mărturisind că acum câțiva ani, când încă se oficiau messe aici, erau aproximativ zece catolici care participau la serviciul divin. Nicolae a fost unicul copil al cantorului bisericesc Teodor Cotlarciuc și al soției acestuia Ioana, văduvă după Ioan Cozan. Botezat
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
citească psalmi lui Dumnezeu, dovedind înclinație spre cele duhovnicești. Pr. Teodor Moroșan, născut și crescut pe plaiuri stulpicănene, bun cunoscător al imaginii publice lăsate de către mitropolitul Nectarie în satul natal și care a putut aduna informații chiar din gura bătrânilor săteni spunea despre „dăscălița Ioana” și educația care i-o dădea aceasta fiului ei: „pe vremea când era elev la liceu, mama lui, ...o femeie evlavioasă dar și severă cu copilul pe care voia să-l vadă preot, îi spunea: «Să
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
-i succeadă la scaunul mitropolitan, Nifon al Hușilor, Cosma al Dunării de Jos, arhiereul Grigore Leu Botoșăneanu din Iași, episcopul Ipolit Vorobchievici, arhimandriții Vasile Stan din Sibiu, Valeriu Moglan al Mănăstirii Neamț, Ortizie Popescu, Clemente Popovici, o numeroasă delegație de săteni din Stulpicani, care au venit cu buciume și fluiere, o asistență impresionantă. Înhumarea s-a făcut în cripta arhiereilor bucovineni din cimitirul ortodox din Cernăuți. Iată icoana adevărată a vieții lui Nectarie stins prea devreme și în vârstă de numai
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
se bucură de o astfel de serioasă și cuprinzătoare monografie, după cea dedicată mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, de Constantin Hrehor”. Cele petrecute la Stulpicani de Sfântul Nicolae, trebuie consemnate în analele comunei ca unul dintre momentele memorabile ale vremurilor noastre. Pentru săteni, dar nu numai, ci și pentru toți iubitorii de valori bucovinene, bucuria a fost mare, căci acest eveniment a însemnat pentru cei mai mulți o revenire în Stulpicani a Mitropolitului Nicolae Nectarie Cotlarciuc, sârguitor slujbaș al bisericii noastre. Nectarie și criticii săi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Adormirea Maicii Domnului”), aceștia știu doar informațiile din publicațiile „Candelei” și a celorlalte reviste care au scris despre Nectarie. La biserica veche, părintele Teodor Pădureț, care este paroh în Stulpicani de 32 de ani, a afirmat că este posibil ca sătenii să nu cunoască nimic despre mitropolit pentru că acesta, ocupat fiind cu numeroasele problemele ale Arhiepiscopiei, a rupt oarecum legătura cu satul, vizitându-l destul de rar. Părintele Teodor este mândru, de altfel, că slujește la biserica care a fost începută de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
sunt descrise mai pe scurt vizitele canonice la Slătioara, la Gemenea, Ostra și Negrileasa. Memorabil rămâne și episodul de la Slătioara, în care „poporul a invitat pe arhipăstor la o mică gustare în ograda bisericii. Era o icoană duioasă: mitropolitul în mijlocul sătenilor, sfătuind cu dânșii în mod intim, fără ceremonii, dar înconjurat de atâta dragoste și venerațiune [...]. Pretutindeni muntenii își spuneau păsurile lor care privesc mai ales pădurile, iar mitropolitul îi asculta cu răbdare și parte le rezolva plângerile chiar în fața lor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
își înghite pentru o vreme pornirea de a pune mai multe întrebări. Până la urmă își ia inima-n dinți și întreabă din nou: — Da’ din care Congo ești mata, Kinshasa sau Brazzaville? — Brazzaville, răspunde bărbatul, la fel de politicos. Aha, mulțumesc, spune săteanul, și mai tace o vreme. Nu prea multă vreme însă, pentru că îl încearcă iarăși curiozitatea. — Nu te supăra, revine el, da’ din ce loc ești matale din Congo? — Din Toga-Toga. — Mulțumesc frumos. Țăranul nostru se împinge în spătarul scaunului și-
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Totuși, din cinci ascultători de Europa Liberă, doar unul urmărea zilnic transmisiunile postului, potrivit unui studiu din 1982-1983. Tinerii sub 25 de ani ascultau mai rar emisiunile postului, cei peste 50 de ani ascultau într-un procent mai mic, iar sătenii urmăreau Europa Liberă în mai mică măsură și mai puțin frecvent. Doar una din zece ascultătoare urmărea zilnic postul. Așadar, chiar dacă emisiunile posturilor finanțate de guverne occidentale ofereau o sursă alternativă de informații la propaganda oficială, importanța cuvântului transmis din
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Ruga e o sărbătoare comunitară. Durează două zile (odinioară vor fi fost, cred, treiă, iar pe parcursul acelor două zile, de seara devreme până dimineața, în centrul localității se adună tot satul și se fac joc, bâlci și petrecere. Toți împreună - sătenii și, uneori, rudele lor apropiate din satele din jur. Și, cu toate că la bază are o semnificație religioasă (cum o spune și numeleă, ruga e în esență o sărbătoare laică. E sărbătoarea satului. Când spun că atunci se adună tot satul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
parte dărăpănate, găzduiesc acum botezuri, parastase și discoteci. După ce programul ministrului Iorgulescu va fi implementat, fusul va începe din nou să se învârtă în mâinile bătrânelor dibace, hora se va încinge în fiecare duminică și flăcăii vor pleca în petit, sătenii vor avea Internet la priză de curent electric. Mai mult, șefii peste instituțiile locale de cultură vor fi adevărați manageri, cu proiecte depuse și valabile câțiva ani. » Horia-Roman Patapievici, presedintele Institutului Cultural Român, a renunțat să mai modifice Legea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
vechil. Hallipa făcuse cu conștiința lui o tranzacție: ,,De-i vinovat, se va răfui la timp cu cei în drept". Până atunci obținuse de la comandament să-i fie lăsat la dispoziție. Lică fusese deci nevoit să descopere farmecul satelor. Printre săteni nu se prea știau bine rosturile lui. clar, de vreme ce era ocrotit de "boierii", nimeni nu-1 bănuia. Când totul se sfârșise, odată cu întoarcerea celor dintâi, Lică părăsise Prundenii fără ziua bună. Se dusese întîi la domnișoara să cerceteze pe Sia. întrevedere
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ei fusese 1990, cînd știa că va lăsa totul În urmă și cînd noutățile pentru 178 O vară ce nu mai apune ea Începuseră cu drumurile sub orice pretext, la București. Acum, În Bavaria, dădea de vechile marote ale unor săteni Încă năuciți de schimbarea din viața lor. Se cramponau de aceea de istorii din trecut, cu președinți de c.a.p.-uri care-i nedreptățiseră, cu preoți care nu-și meritaseră parohiile și tot așa pînă seara. Neavînd cunoștințe suficiente de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu gît Îngust și lung, terminat printr-un ciur În partea de sus, pentru aerisire. PÎntecele olului se lega de gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum Îi ziceau sătenii, pentru turnat apa ori pentru băut direct din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare primăvară, trecea prin sat un țigan cu o căruță plină de vase: — O vinit Mihai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari“ fiindcă ciupeau rău mîna pescarului prin glanda lor electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr, o așezare săracă În fructe. CÎțiva pomițari, adică duzi, și aceia răsăriți din Întîmplare, nu pentru că i-ar fi sădit cineva
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
snopi de paie și pe capre de lemn. După felul În care s-au desfășurat evenimentele, a devenit limpede că formau o patrulă de ariergardă și că ținta lor o reprezenta Încetinirea Înaintării frontului. Le au cerut scurt și imperativ sătenilor să se adăpostească În case. CÎnd au Început să tragă, s-a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui nu s-au găsit, iar de la ofițerii trupei, sătenii nu-i reținuseră numele. L-au Îngropat În locul În care Își dăduse sufletul, adică În curtea bisericii, așezîndu-i casca pe cruce. Încă un mormînt al eroului necunoscut, poate ultimul din campania de eliberare a Ardealului. Ei bine, lîngă mormîntul acestui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bătrînul, că iaca, am ajuns pricină de stricăciune, mă fac de rușine Înaintea creștinilor. Am, bag samă, păcate multe, nici io nu le știu, Îndură-te, Măicuță Sfîntă, și de unul ca mine!... Minunea a slăbit În intensitate abia cînd sătenii au Început să-i alunge chiar ei pe cei veniți din afară, fiindcă, de atîta lume Într-un sat cu apă puțină, secaseră toate fîntînile, iar la curgătoare, rîndul nu se sfîrșea niciodată. Un pișcăran chiar a apelat la milițieni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plus, devine supărător, pe măsură ce înaintăm cu lectura (dacă înaintăm și nu adormim cu capul pe carte) un anumit stângism, generator de pasaje realist-socialiste: „A doua zi, duminica, / Horea coborî în sat; Ascultară sfânta slujbă, / După care,-nconjurat // Cu căldură, toți sătenii / fură dornici cu ascultatu’ / Să afle ce știri le-aduse / Horea de la împăratu’. // Crăișorul prinse-a spune / Fir de-a păr, cum i-era daru... / Dar pe când spunea la lume, / ’Nalt, burtos, veni primarul // Bota Macavei: — Na, bine / Ursule că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților și ale apropiatei intrări a sătenilor din Vrancea În dispozitivul de apărare În eventualitatea avansării unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a doi călători străini. Alexandru Frassetti și Gianluca Fontanelli. Apărătorii italieni trimiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanul dispăruse fără urmă și se vestea că ar fi fost ucis. Unii spuneau că Onofrei se stinsese de bătrânețe, căci abia Îl mai duceau picioarele prin Împrejurimile casei. Alții spuneau că se stinsese de inimă rea, când aflase nenorocirea. Sătenii Îl Îndrăgiseră pe vajnicul moșneag și veneau adeseori, fără să fie chemați, să-i dea o mână de ajutor În gospodărie. Într-un fel, gospodăria aceea devenise un loc prețuit de toată lumea, fiindcă el aparținea unuia din cei mai vestiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se gândi, Însă, nici să plece, nici să-și găsească un rost. Aștepta, și el, ca și moș Onofrei, Întoarcerea căpitanului. Iar la aflarea veștii că Oană a fost găsit și se află la Suceava sub Îngrijirea doftorilor măriei sale sătenii din Albești au văzut, cu mirare, că Mitruț poate zâmbi. Iar când, În prima săptămână a lui aprilie, mantiile albe ale Apărătorilor apăruseră pe culmea dealului, Mitruț privise cu mirare, punându-și mâna streașină la ochi, și apoi o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erau ultimele raze ale soarelui, strecurate prin răcoarea codrilor și prin căldura strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau săteni, toți bătrâni, toți slujitori sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o posibilă trădare. Ceremonia Înmormântării era Înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Fără să fi dat o bătălie finală, Ștefan era deja prizonier În propria lui țară. Nu mai putea trece În Țara de Jos. În curând nu va mai putea trece În Țara de Sus. În jurul lui, cercul se va Închide. Sătenii săpaseră groapa și meșteriseră o cruce mare de lemn. Făclii și lumânâri luminaseră casa Întreaga noapte. În jurul ei, regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voie. Nu putea decât să rămână În rândul al doilea și să pară aproape indiferentă, ca un spectator aflat Întâmplător Într-un loc unde avea loc ceremonia unui necunoscut. Sicriul fu coborât, În vreme ce preotul cânta un psalm cunoscut de toți sătenii, astfel Încât melodia fu intonată de zeci de voci groase, ca o litanie pentru toți morții Moldovei și pentru cei ce aveau să plece din această lume. Ienicerii asistau tăcuți la această ceremonie, care depășea momemntul Îngropării unui om. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]