5,506 matches
-
culoare. În anul 1919, galeristul Rosenberg organizează prima expoziție personală a pictorului - vor fi prezentate circa cincizeci de tablouri. În afară de pictură, Gris se ocupă în egală măsură de gravura și ilustrații; execută totodată și sculpturi din tablă tăiată, influențat de sculptorul Jacques Lipchitz. În plus realizează decoruri și costume pentru unul din spectacolele de balet ale lui Serghei Djaghilev cu ""Leș Ballets Russes"" și pentru opera ""La Colombe"" a lui Charles Gounod. În 1924 va ține un important curs la Sorbona
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
mai bună performanță internațională a sa fiind cea de campioană mondială la sărituri și la bârnă, în 1970. A urmat studii de arte plastice și literatură, după retragerea din sport având diferite ocupații legate de artă: curator, educator, pictor și sculptor. Este căsătorită cu ciclistul german Dieter Zuchold din 1966.
Erika Zuchold () [Corola-website/Science/319370_a_320699]
-
domeniul picturii el a expus în mod constant an de an în cadrul expozițiilor pe care "Tinerimea artistică" le-a organizat. În anul 1907 a deschis la Ateneul Român o expoziție personală, unde a prezentat 126 de lucrări în diferite genuri. Sculptorul Frederic Storck a comentat critic acest eveniment sub pseudonimul St. Sterescu și a vorbit despre „"temperamentul nervos, zbuciumat"” al artistului, despre varietatea impresiunilor lui și despre modul cum acesta a redat culorile din natură „"căutând cu o îndrăzneală îndrăcită și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a fost creată pe lung, o lungime anormală în creația pictorilor români de până atunci. Efectul derivat din acest fapt a lăsat artistului posibilitatea să potențeze la maximum senzația de singurătate care reiese din scena decesului. În cadrul comentariilor făcute de sculptorul Frederic Storck cu ocazia expoziției din 1907 unde a fost expus tabloul, acesta a găsit deficiențe în reprezentarea golurilor fără centre de interes compoziționale. Petru Comarnescu a preluat informația, fără a o comenta, cu ocazia albumului dedicat artistului din anul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
artist american, cel mai bine cunoscută pentru picturile sale cu cai, femei nud și fețe masculine.. Născută într-o familie de artiști, Neith (fiind numită după o zeitate egipteană) a fost nepoata sculptoriței Louise Nevelson (1899 - 1988) și este fiica sculptorului Mike Nevelson, respectiv a designerului de textile Susan Nevelson. Nevelson a crescut în Florența, Italia și a început să picteze la vârsta de doi ani. Copilăria și-a petrecut-o la Florența și la New York City, iar ca adolescentă s-
Neith Nevelson () [Corola-website/Science/315682_a_317011]
-
ai artei îi includ în rândul artiștilor germani, în ciuda originii lor neerlandeze. Nu se cunosc multe elemente legate de viața lor, dar se bănuiește că s-au născut între 1370 și 1380. Proveneau dintr-o familie de artiști, tatăl era sculptor în lemn, iar unchiul lor, artist la curtea ducilor de Burgundia. În 1402, frații își urmează unchiul și devin și ei artiști la curtea ducelui de Burgundia. În 1408 devin artiștii oficiali ai ducelui Jean de Berry. La acel moment
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
(n. 19 aprilie 1976, Arad), Sculptor. Studii: Facultatea de Arte, Universitatea de Vest, Timișoara, secția sculptură, promoția 1999. Participări: 1998, 2000, 2002, 2004 salonul bienal național de sculptură mică - Arad 1997, 1999, 2001, 2003, 2005 salonul bienal național de desen - Arad 1996 - 2006 salonul anual de
Cosmin Moldovan () [Corola-website/Science/315753_a_317082]
-
dezvoltarea coroanei, trunchiul arborelui a fost retezat la înălțimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală. Cu ocazia restaurării din 1947 aproape tot trunchiul a fost îmbrăcat în ciment, pe care s-a realizat modelul cojii de către sculptorul Radu Moga-Mânzat. Pentru susținerea crengii laterale, în 1977 a fost construit un stâlp de beton. Această ultimă creangă laterală a fost ruptă de puternica furtună care s-a abătut asupra regiunii în 19 iulie 2005. Stâlpul de beton, nemaifiind necesar
Gorunul lui Horea () [Corola-website/Science/315790_a_317119]
-
a fost aici, în lagăr, și apoi a fost dus în Uniunea Sovietică. Învățătorii care erau în lagăr au făcut strajă teiului, pentru a nu fi tăiat." " În fața teiului se află un bust de bronz al lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion Mateescu. Atașamentul lui Mihai Eminescu pentru tei pare să fie o nostalgie germanică, din perioada studiilor facute de poet la Viena si Berlin. La moartea sa, poetul a fost înmormântat în cimitirul Bellu, sub un tei. Scriitorul Iulian Sârbu
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
(n. 27 iulie 1953, Livadă de Bihor județul Bihor) Sculptor. Studii: Institutul de Arte Plastice “Ioan Andreescu”, Cluj-Napoca, secția sculptură, promoția 1982. Activitate profesională: 1995-1996-lector, Facultatea de Arte Timișoara; 1995-2003 lector, Colegiul Pedagogic, Universitatea “Vasile Goldiș”, Arad; Din 1995- lector, Facultatea de Arte Vizuale, Oradea; Membru fondator al U.A.P.
Dumitru Paina () [Corola-website/Science/315809_a_317138]
-
orașe din regiunea Cernăuți, un important centru industrial, turistic și cultural al provinciei istorice Bucovina. În septembrie 1991, în timpul celebrării a 370 ani de la Bătălia de la Hotin, s-a inaugurat un monument în onoarea hatmanului ucrainean Petro Sahaidacinîi, realizat de sculptorul I. Hamal' (І. Гамаль) . Luând în considerare bogatele tradiții istorice ale orașului, în anul 2000, Guvernul Ucrainei a înființat Rezervația istorico-arhitecturală "Cetatea Hotinului" ("Khotynska Fortetsia") . În septembrie 2002, orașul vechi a sărbătorit 1000 ani de la atestarea sa documentară . Cetatea Hotinului
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Franz cavaler Des Loges, care a fost amplasată pe clădirea vechii Primării a Sucevei (actuala clădire a Prefecturii și a Consiliului Județean Suceava) pentru a cinsti memoria edilului în mandatul căruia a fost construită clădirea respectivă. Pe placa realizată de către sculptorul sucevean Cezar Popescu s-a pus următoarea inscripție ""Existența acestui edificiu se datorează lui Franz cavaler Des Loges, primar al Sucevei 1891-1913"".
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
(născut Lorenzo di Cione di ser Bonaccorso, zis Lorenzo di Bartolo), n. 1 decembrie 1378, Pelago, provincia Florența, d. 1455, Florența, bijutier, sculptor, arhitect și scriitor de artă italian-florentin, din promotorii Renașterii italiene (), autorul porților de est ale baptisteriei florentine Sfântul Ioan Botezătorul (), din fața Domului Santa Maria del Fiore, numite mai târziu de către Michelangelo "Porțile Paradisului" (1425-1452), capodoperă a artei italiene din "Quattrocento
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
artist - cuprinsă în „Comentarii” (în ), trei volume de istorie a artei (neterminată) scrise de pe pozițiile Renașterii umaniste italiene. De această operă s-a folosit ulterior Giorgio Vasari în cartea sa de istoria artei „Viața celor mai remarcabili arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue și până în timpul nostru” (în ). s-a născut la 1 decembrie 1378 la Pelago, provincia Florența, ca fiu al lui Cione di ser Bonaccorso, care a murit timpuriu. Tatăl său vitreg, al doilea soț al mamei sale
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
al lui Giotto și autorul porții de sud) - s-a prelungit până în anul 1424. Contractul impunea artistului livrarea de trei basoreliefuri pe an, dar această clauză nu a fost respectată. În 1407 contractul a fost revizuit, incluzând obligația clară a sculptorului de a lucra exclusiv la acest proiect, pentru un salariu anual de 200 de florini Baptisteria florentină are patru intrări, în cele patru vânturi, închise cu prechi de portaluri mari, căptușite cu bronz placat cu aur. Porțile de sud și
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
un salariu anual de 200 de florini Baptisteria florentină are patru intrări, în cele patru vânturi, închise cu prechi de portaluri mari, căptușite cu bronz placat cu aur. Porțile de sud și de vest au fost concepute și executate de sculptorul din sec. al XIV-lea Andrea Pisano, într-un stil gotic-sobru. Ghiberti a divizat porțile de nord în câte 14 panele, 28 în total, 23 dintre ele reprezentând „Viața lui Hristos” și a Evangheliștilor. Executarea acestei opere a durat 21
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
evadat din anonimatul ghildei, devenind o personalitate cu un nume și cu un stil propriu de exprimare. Gotica cleziastică central-europeană a cedat locul clasicismului greco-roman, nudului, perspectivei și antropocentrismului. Artiști ca Michelozzo di Bartolomeo Michelozzi zis Michelozzo (Florența, 1396 - 1472 - sculptor și arhitect), Masolino da Panicale (Panicale în Valdarno-Arezzo, 1383 - 1440) și Tommaso di Cristoforo Fini, pictori florentini au avut un rol fundamental în răspândirea limbajului renașterii, ca un rezultat al evoluției de la cultura gotică-târzie spre eleganța nudului elenic redescoperit în
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
în răspândirea limbajului renașterii, ca un rezultat al evoluției de la cultura gotică-târzie spre eleganța nudului elenic redescoperit în cercetările arheologice, naturalismul atent la detalii și tri-dimensionarea prin noua perspectivă, mai mult intuită decât reală a lui Brunelleschi și Alberti. Și sculptorii, în prima jumătate a secolului XV, au adoptat noile formule spațiale ale Renașterii în sensul fluidizării și omogenizării planurilor și a traseelor compoziționale. Un bun exemplu comparativ îl constituie cele două basoreliefuri executate de Brunelleschi și Ghiberti pentru concursul destinat
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
sa se exprimă plenar în ansamblul scenelor ce alcătuiesc Poarta Paradisului. Relieful, extrem de sensibil modelat, transpune cu multă acuratețe tehnica perspectivei în special în redarea arhitecturii. In medalioanele de pe benzile laterale apar portrete expresive, printre ele fiind inserat și autoportretul sculptorului Cei doi mari artiști florentini au fost celebri și prin concurența, invidia și aprecierea reciprocă. Prima încrucișare de drumuri s-a produs în anul 1401, la concursul pentru crearea portalului de nord al baptisteriului florentin, când basorelieful lui Brunelleschi, Sacrificiul
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
la concursul pentru crearea portalului de nord al baptisteriului florentin, când basorelieful lui Brunelleschi, Sacrificiul lui Isaia (Florența, Bargello) câștigă concursul, ex aequo cu cea a lui Ghiberti, Brunelleschi refuză să împartă îndatoririle, iar odată cu acest fapt, activitatea sa ca sculptor încetează pentru 20 de ani. După alte surse, văzând lucrarea-test a lui Ghiberti, Brunelleschi s-a retras din concurs (vezi mai sus). În anul 1418 ambii artiști concurează (și se concurează) la concursul construirii Domului Santa Maria del Fiore și
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
permanent din capitala Ungariei, după Revoluția Maghiară din 1848. La data inaugurării, lungimea sa de 202 de metri îl făcea să fie unul dintre cele mai lungi poduri din lume. Leii de pe pilaștrii podului au fost sculptați în piatră de către sculptorul János Marschalko. Ei sunt vizibil similari ca design cu faimoșii lei din Piața Trafalgar Square, realizați de Edwin Henry Landseer împreună cu Marochetti (comandați în 1858, instalați în 1867), dar ei au fost instalați mai devreme aici, în 1852. Ei sunt
Podul cu Lanțuri din Budapesta () [Corola-website/Science/316586_a_317915]
-
a publicat texte în "Bis", "Agora", "Timpul", "Arcade", "Națiunea", "Universul". Între 1949 și 1960 nu i s-a permis să publice cu numele lui dar a publicat sub pseudonim (Anton Coman), din cauze politice. Singurele excepții erau monografiile consacrate unor sculptori sau pictori: "Octav Băncilă" (1954), Abgar Baltazar (1956), "Viața și opera lui Rembrandt van Rijn") (1957), "Nicolae Grigorescu" (1959), "Ștefan Luchian" (1960). Mai târziu va scrie articole sau cărți despre cei mai importanți artiști plastici români, cum ar fi Gheorghe
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
univ. Ion Grigore. S-au mai realizat o icoană în mozaic a hramului, amplasată deasupra ușii de la intrare (autor fiind pictorul Gheorghe Răducanu), vitralii (executate de pictorul bucovinean Dan Broscăuțeanu), un iconostas și un nou mobilier de stejar (confecționate de sculptorul Petru Ungureanu). Odată terminate lucrările de restaurare, biserica a fost resfințită la 8 octombrie 1989 de către episcopul Pimen Zainea, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. După Revoluția din decembrie 1989 au fost amplasate în curtea bisericii o capelă lumânărar și
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
19. Clădirea a fost incendiată la Revoluție, fiind demolat în 2010 în mod ilegal. În apropierea Pieței „Matache Măcelaru” se află bustul doctorului Haralambie Botescu. Medicul a desfășurat o activitate meritorie în combaterea epidemiilor în timpul Primului Război Mondial. Acest bust, realizat de sculptorul D. Mățăoanu în bronz, se află în actuala Piața „Haralambie Botescu” (la intersecția Străzii Berzei cu Strada Popa Tatu).
Piața Matache () [Corola-website/Science/316670_a_317999]
-
pictorilor. În 1847, Théodore Rousseau este primul care se stabilește la Barbizon. Cumpără o casă în care vor fi primiți cu ospitalitate în orice perioadă a anului ariștii sosiți în localitate. Doi ani mai târziu, Jean-François Millet și prietenul său, sculptorul Charles Jacque, se stabilesc aici împreună cu familiile lor. Barbizonul devine în scurt timp locul de întâlnire a tinerei generații de artiști. Aici se leagă prietenii și se desfășoară discuții aprinse. Tendința comună este întoarcerea la peisagistică, mai ales sub influența
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]