5,253 matches
-
de torturi a lui Antoine încercând să-și păstreze echilibrul pe scaunele pe care stau pentru a înfige ultimele lalele de zahăr caramelizat în tortul de aproape trei metri. Peste tot miroase a flori, ceară de lumânări și a nerăbdare. — Scuzați-mă. Tresar speriată în clipa în care un chelner trece pe lângă mine cu un cărucior. Vă pot ajuta în vreun fel? spune o femeie cu un ecuson cu Plaza la rever. — Mă... uitam și eu pe aici... zic. — Vă uitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
m-a impresionat cel mai mult. Fiindcă asta e ce-mi doresc și eu. Strânge buchetul la piept. Asta mi-am dorit de când mă știu. — Sunt sigură că o s-o găsești, spun și o îmbrățișez. Sunt absolut sigură de asta. — Scuzați-mă, domnișoară, spune fotograful. Dacă-mi permiteți, aș dori să fotografiez mirele și mireasa... Erin îmi dă florile și se retrage repede, iar eu adopt cea mai radioasă expresie de proaspătă căsătorită. — Dar Becky, spune Luke. Gary spune... — Ia verigheta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Annabel, tu ai să te ocupi de... — Mamă? spune Luke, privind șocat spre cort. O, Doamne. E Annabel! Mama vitregă a lui Luke e una dintre femei! — Luke! Annabel se uită în jur și i se luminează toată fața. Janice, scuză-mă o clipă, te rog... Se grăbește spre noi și-l îmbrățișează pe Luke strâns. — Ai venit. Îmi pare așa de bine să te văd. Îi scrutează îngrijorată chipul. Ești bine, dragul meu? Da, zice Luke. Cred că da. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
760)"/>. Nici boierii români nu stăteau mai bine la acest capitol. „La București am fost de mai multe ori invitat de boieri la masă - scrie În 1833 pictorul maghiar Barabás Miklós -, Însă după prima masă nu m-am mai dus, scuzându-mă cu câte ceva, căci se gătea cu usturoi, ceea ce nu puteam suferi” <endnote id="(861, p. 31)"/>. De fapt, a spune despre cineva că miroase a usturoi (sau a ceapă) este o remarcă depreciativă și disprețuitoare, menită să indice proveniența
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la îndemînă. Nu treci niciodată prin București? Nu vrei să mă cauți cu un astfel de prilej? Se vorbește elogios de revista d-tale și mă bucur de aceea pentru d-ta. Salut cordial, al d-tale, Al. Dima P.S. Scuză-mi întîrzierea, am fost și sînt suferind. </citation> Mihai Drăgan „Sînt iar pe picior de război...” O revelație inclusiv pentru mine care le-am recitit acum în continuitatea lor, scrisorile lui Mihai Drăgan (6 decembrie 1937, Viișoara Tg. Trotuș, județul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
doamnei tale. Cu cele mai bune sentimente, Mihai Drăgan P.S. Dacă poți, răspunde-mi repede. Mulțumesc redacției pentru felicitările trimise . </citation> (7) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”27 iunie [1]966”> Dragă domnule Călin, Te rog să-mi scuzi această întîrziere. Am avut unele ezitări în ceea ce privește orientarea unor opinii, a trebuit să concentrez unele pasaje, să amplific altele din articolul mai vechi care stătea în mapă. A ieșit mare, chiar cu vreo 4-5 pagini peste acelea anunțate (12 p.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pînă pe 5 martie a.c. Rămîne ca atunci cînd vii (să mă anunți ca să te aștept la gară) să discutăm multe. Îți mulțumesc foarte mult pentru ceea ce ai scris despre Studiul dedicat lui Hasdeu . Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Scuză-mă că îți scriu în fugă această epistolă (la catedră). Aștept un răspuns urgent, adică să-mi parvină pînă duminică sau luni. </citation> (39) (40) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”14 martie 1969”> Dragă Costel, Așteptam de la tine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din septembrie, Lov[inescu] și P[ompliliu] Const[antinescu]. </citation> (75) (76) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”9 sep[tembrie] 1973”> Dragii noștri, Felicităm din toată inima pe Doamna Ana de ziua onomastică și rugăm să ne fie scuzată lipsa de punctualitate. Cum se simt Ducu și cu Roxana? Nuța și Mihai P.S. Dragă Costică, o parte din reviste și din cărți (mai puțin Em. Constantinescu și Al. Ionescu te așteaptă de miercurea trecută. De ce nu vii la Iași
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
putut să mă întrebi de ce n-o dau la Cronica sau la Iașul literar. Ți-aș fi răspuns tot așa: nu știu dacă-i interesează, dacă e interesantă problema, dacă eu mai sînt de actualitate și în actualitate. Acum am scuza față de conștiința mea: „Nu eu l-am rugat pe Dl Călin, D[umnea]lui mi-a cerut articolul. Să se descurce cu el cum o ști”. În sfîrșit, te rog să mai atenuezi sau să mai pui „sare” pe unde
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
oferta , s a trecut în plan, așteptăm manuscrisul! Sper să nu avem nici o surpriză la aprobarea includerii în plan! Cît privește articolul, în starea în care mă aflu îmi e practic imposibil să-l scriu, deci te rog să mă scuzi și vă rămîn îndatorat pentru o altă ocazie. Cu cele mai bune sentimente, M. Zaciu </citation> (2) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”10.III.[19]75”> Dragă Domnule Călin, Îți mulțumesc pentru cuvintele de apreciere pe care mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
multe țări, politică de stat. Raportul se termina cu două lozinci sacrosante pentru mulți ani, de atunci Încolo: „Trăiască Republica Populară Română” și „Înainte pentru depășirea Planului de Stat”. b.j. Ne-am Împrumutat, vai de capu’ nostru... Scopul a scuzat dintotdeauna mijloacele folosite pentru atingerea lui chiar dacă a fost nevoie și de milioane de cadavre, dacă e să ne luăm după nociva doctrină nazisto-fascisto-comunistă sau hitleristo-musolinianomarxisto-leninisto-stalinisto-dejistă. Ca să mai prostească pe câțiva cu scamatoriile lor tovărășești, capii CDE Huși au recurs
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am nici timp să urez noapte bună, ca de obicei, spiritelor din cameră. Dacă vor fi avut vreodată privilegiul de a încerca o saună ca cea pe care tocmai am făcut-o eu, nu am nici un dubiu, vor înțelege și scuza lipsa mea de maniere. Urusona În ziua de după saună avem un program relaxat: făcut plajă și baie în râu și, nu în ultimul rând, mers la oraș să facem cumpărături pentru următoarea ceremonie cu ayahuasca. Decidem să terminăm cu cumpărăturile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
hârtii cu tot felul de informații dar îmi spune că nu au timp și resurse pentru vizitatori deoarece trebuie să aibă grijă de cursanți și principalul focus al centrului este munca cu toxicomanii. Îmi arată câteva produse Takiwasi apoi se scuză deoarece trebuie să-și înceapă munca. Pe drumul de întoarcere reflectez la comportamentul lui Pablo. Lucrând la Takiwasi, trebuie să aibă contacte cu gringo cam tot timpul și suspectez că tocmai aceste contacte sunt sursa comportamentului ciudat. Poate a observat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ani. Din Soncco Wasi mergem la cabinetul lui Jorge, unde vede pacienți „în ambulatoriu”. Suntem întâmpinați de o femeie de vreo cincizeci de ani care se repede la Jorge ca la salvatorul ei o pacientă, îmi explica Jorge și se scuză că va trebui să o vadă. Rămân în anticameră, studiind ambianța și în același timp trăgând cu urechea la acțiunea din cabinet unde femeia povestea aprins iar Jorge aprobă din când în când. Anticamera arată impresionant: câteva sculpturi vechi din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
firma mea. Mi-a spus că merge, dar să-i cer proprietarei ,,o litră de țuică”, pentru că altfel îi tremură mâna. M-am conformat, la fel și proprietara, numai că ne-a dat două, câte una la fiecare, cerându-și scuze că nu mi-a dat și mie până în acel moment. I-am spus că nu beau, că sunt adventist și astfel i le-a dat pe ambele colegului meu, Puiu. După ce a băut o jumătate de litru de țuică, vine
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ce aveam, a venit si soțul meu cu colegii de grupă, bine dispuși și am continuat masa. Fiindcă era și un meci de fotbal în acea seară, și soțul meu urmărește orice meci în campionat, m-a rugat să-l scuz dacă o să stea mai mult pe terasă unde era un televizor, ca să vadă meciul. Am încuviințat cu plăcere și totul a fost OK. Lângă profesorul căruia i-am dat cartea, s-a așezat soția șefului de promoție și l-a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
preotul este invitat de către președintele de ședință să ia loc în prezidiu, pe scaunul special lăsat neocupat. Din sală, o voce cere să i se dea cuvântul. Președintele de ședință l-a recunoscut: era unul din premilitarii conștiincioși, foarte activ. - Scuzați domnule pretor, să vedem ce vrea să ne spună premilitarul Costică Abaci; - Da, desigur, poate e ceva foarte important, este de acord pretorul, zâmbind puțin; - Stimați camarazi! Comandantul nostru, Corneliu Zelea Codreanu, fie-i țărâna ușoară, spunea: « Domnilor ! țelul politicianismului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de motivat științific, încât profesorul este și el foarte mulțumit. Crezând că celălalt subiect l-am tratat pe o foaie separată, e convins că a pierdut, a rătăcit acea parte a lucrării mele. Cu nota maximă la tema generală, se scuză că mi-a rătăcit subiectul ce lipsea. Îi spun adevărul că nu m-am putut concentra la subiectul respectiv, simțindu-mă surmenat. Privește atent la carnetul meu de student, vede că luasem șapte examene și-mi spune părintește să nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu mine - pentru ca el, vecinul meu din vis să plece undeva și mă întrebam de ce vecinul nu răspunde? Când ciocăniturile s-au întețit, m-am trezit și am constatat că se ciocănește în ușa mea din Paris... M-am trezit, scuzându-mi reacția întârziată, datorită faptului că m-am întors de la Londra, din visul meu... Ore întregi mi-a relatat despre ce văzuse în Anglia, bucurându-mă și mai mult că am determinat-o să nu renunțe la acea excursie de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și introduc încet brațul rigid pe mânecă. Mă întreabă dacă am căptușeala mânecii ruptă, însă eu dezmint și-i spun că am o mână cam fudulă, din război. A înțeles că știam despre aprecierea lui anterioară și acum s-a scuzat, cu părere de rău că apreciase greșit... pretinsa mea mândrie... Mi se mai face o nouă chemare la Paris și obțin viza pentru perioada 27 dec. 1994-27 febr.1995, deci îndrăznesc să fiu musafir timp de două luni. De data
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un tur prin Barcelona și să ajungem în cel mai înalt punct al așezării. La început, Liviu a vrut să ne desprindem de ei. Eu am insistat însă să-i așteptam la locul întâlnirii chiar și numai pentru a ne scuza în mod civilizat că nu putem să-i însoțim. Am mers deci, la Fundația Juan Miro pe care, însă, n-am putut să o vizităm din cauză că duminică fiind, s-a închis la orele 14. 30. Ne-am așezat pe o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Au trecut aproape două săptămâni de când am fost ultima oară la Barcelona și mă simt presată de impresiile care, nefiind notate ar putea să se piardă în neant ca norii care se destramă după o furtună. Dar totul poate fi scuzat, cu atât mai mult cu cât, între timp, am fost la Vie, și trei zile la rând la Arenis del Mar, unde am făcut plajă. Prioritatea o deține încă ziua petrecută în capitala Cataluniei, o zi la fel de încărcată ca și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sau îl așeza alături când avea vreun model, astfel încât Pablo era sub controlul permanent și - cred eu - drastic al părintelui. Este uimitor, într-adevăr să descoperi măiestria de care putea da dovada „un bot de om” și aproape că-l scuzi pentru mai târziu când, sătul, probabil, de atâta exactitate „a luat-o razna”. Insist în a repeta că părerile acestea nu sunt notate pentru a impune o viziune distructivă față de un mare artist al secolului ci sunt pur personale, necenzurate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
timp cât mai scurt, tratamentele îndelungate, de genul celor practicate și pe la noi, cu aspirină, antinevralgic, ceaiuri și "frecții la piciorul de lemn" fiind cu totul contraproductive în viziunea lor.) Am observat că în acest domeniu, al creșterii natalității, scopul scuză mijloacele, fiind permis aproape orice: dacă la noi o elevă de liceu rămânea gravidă, era supusă oprobriului familiei, colegilor, cadrelor didactice etc., fiind în pericol chiar de a fi exmatriculată, în RDG respectiva elevă devenea "eroină", era în centrul atenției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în când câte un cartuș de Kent, câte un pachet de cafea "veritabilă", în schimbul cărora eram onorat cu afinată, dulceață de cireșe amare, nuci și alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul excepționale, au băgat prin mapele diplomat ouăle închistrite ce li s-au oferit. Într-o atmosferă de bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]