5,553 matches
-
depărtare pentru care poemul e o frântură din dialogul nostru infinit, pentru discipolii mei vii sau morți cu care dialoghez în continuare, pentru maeștrii mei morți cu toții, de la Buddha și Milarepa la Domnul nostru Isus Hristos și Eminescu, în sfârșit, pentru semenii mei care suferă de foame, de sete, de frig și de ura altor semeni ai lor... Da, mai cred în existența cititorului de poezie și de asemenea în existența ascultătorului de poezie, la toate spectacolele mele, ascultătorii mei intră în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au ajuns, se manifestă, se exprimă, nu mai ai curajul să-i trimiți la nivelul adecvat de pe scală, că te iau ei de guler. O întrebare despre nivelul de cultură sau gradul de inteligență e ca o înjurătură adresată majorității semenilor noștri care se învârt prin politică și care tot învârtindu-se se înșurubează temeinic. Nu știu în ce context a vorbit Al. Paleologu despre "țara de imbecili", însă e limpede că imbecilizarea e, de fapt, o inadecvare. România și românii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sf. Ioan Iacob Românul. Acestea sunt puse În peștera unde s-a nevoit multă vreme. Deși am auzit că s-ar putea să fie aduse În România. Că, deși departe de țara lui, sfântul o iubea mult și-și iubea semenii. Muntele cu peșteri unde se nevoiesc pustnicii Tot În acea peșteră s-a nevoit și Sf. Prooroc Ilie. Îi aduceau corbii pâine și cașcaval. Doamne, ce minune! Peștera este În coasta unui munte În pustiul Hozeva. Cu multă anevoie se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Fecioară Nădejdea mea, nu mă lăsa! Aceste 2 cântece le-am scris de la o colegă prin 1991. Ele se potrivesc bine cu viața mea, cânt și .... Se Înțelege) În continuare voi scrie câteva poezii despre Sfârșitul Lumii! Ele sunt de la semenii noștri și de la Preotul Vieru anul 1989. Sunt foarte interesante, transmit mesaje la inimă și Suflet. Se merită scrise și să le știe cât mai mult popor...! Despre Sfârșitul Lumii Din Biserică plecat Iisus pe munți a predicat Stă pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
necaz. Nu privi cerul doar când te afli la pământ. * Mulțumește lui Dumnezeu pentru bucuriile tale, dar nu-l huli pentru necazurile tale. * Dumnezeu iartă păcatele, dar nu și ticăloșiile. * Răsplata pentru faptele tale vine când nu te aștepți. * Denigrarea semenilor asupra ta se răsfrânge. * Cine țara sa hulește, doar disprețul dobândește. * Să nu-l crezi pe altul mai prost decât tine: lasă-l pe el să recunoască. * Cine își recunoaște propriile limite este superior propriei condiții. * Decât deloc, mai bine
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
său literar. Ochi și urechi părea să aibă numai pentru scrisul său și pentru felul în care acesta era întâmpinat. Unii au observat însă că această comportare, pe cât îi dezvăluia poetului firea, pe atât îi ascundea existența personală, abătând atenția semenilor de la multele sale suferințe tăcute. Din tinerețe fusese chinuit de boli grele și de sfâșierile produse de o mare dramă familială. Din orgoliu nu divulga aceste lucruri, știute totuși de apropiații săi. Prefera să ofere despre sine, acționat de același
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
socri : . Și la Bârlad, însuflețit de înalte idealuri umaniste își va jertfi mare parte din timp nu numai sensibilităților personale, ci mai cu seamă acțiunilor de emancipare socială și culturală. Sunt anii lui de entuziasm și dăruire sinceră și devotată semenilor aflați în suferință. «Începe o luptă pe viață și pe moarte cu... moartea pe care o întâlnea acum mult mai des», cum observă și subliniază cu gravitate Ion Apetroaie atunci când vorbește despre «V. Voiculescu și Bârladul»...(„Bârladul odinioară și astăzi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ea exercită astfel un impact difuz, ușor de tolerat de mediu. Pe aceeași cale, a excluderii altora, ea Își protejează vânatul, mulțuminduse doar cu tributul celor câțiva indivizi, de regulă aflați În afara normalului, care plătesc cu zilele lor protecția restului semenilor, șoareci ori vrăbii. Iată cam ce-am putea Învăța de la pisică, deși nu cred că suntem În stare, căci natura nu ne mai poate controla, cel puțin direct. Apropiindu-se de om, ca partener bineînțeles, pisica n’a uitat că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
referință. În ambele situații "identificarea" se sprijină pe dragostea, aprobarea și sprijinul ce se așteaptă din partea "modelului de competență". Procesul de identificare este o altă sursă de satisfacție. d) Angajarea în rețeaua reciprocității sociale stimulează ființa umană să acționeze împreună cu semenii săi, în condiții în care aceștia tind spre un obiectiv oarecare. Integrat într-un grup care urmărește anumite obiective, elevul se va încadra în modelul pe care îl determină activitatea și obiectivele grupului. El va acționa deci în spiritul în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fiecărui om există o luptă și mereu apare întrebarea: Ce să fac? Să uit de mine și să mă pun în slujba aproapelui sau să mă bucur de viață, satisfăcându-mi toate plăcerile, chiar cu riscul de a ignora suferința semenului? în avântul lui egoist de a trăi mai bine, omul uită adesea de cei din jurul său, uită de străbuna învățătură „de a-și aduna bogății în cer” și nu se îngrijește decât de trupul lui, adunându-și nenumărate bogății materiale
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
să-i ajute pe oameni să-și depășească umilele condiții și să-și redobândescă demnitatea ce li se cuvine. Dacă eroii săi cred foarte puțin sau nu cred deloc în Dumnezeu, nu știu să iubească, nu pot să-și ajute semenii, aceasta nu înseamnă că structura omului este rea, ci doar a fost deformată de vremuri. Important este, însă, faptul că ei luptă, acționează. Cititorul de azi nu poate trece fără emoție pe lângă scriitorul care a descris dureri ce erau ale
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
familie, e cea mai reușită creatură care a mâzgălit câte ceva. I.B.M. un rachiu, că sunt bun de-mi vine să și plâng! Sunt unele diferențe și în ce privește alcoolizarea. Băutorul de capitală, aveam să constat, are charismă, e preocupat de soarta semenilor, euforic. Îi consideră pe toți frații lui, e generos. Bețivul de provincie e respingător, libidinos, n-are maneră și i se pune frecvent pata. Îi detestă pe toți. Nici măcar pe sine nu se suportă. Între cele două războaie, un ploieștean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru dumnealor aș înființa un Hyde-park. I-aș lăsa acolo să țină prelegeri violente. Într-un cadru organizat. Să facă gargară în fața altora ca ei. Cu cât mai violentă e prelegerea, cu atât mai pașnici vor fi în relațiile cu semenii. E o probă. Încercați, de câte ori un funcționar vă ia cu sictir, să-l tratați rațional. Se răstește la dumneavoastră. Și să-l luați moromețian, aha-ha, deci matale vrei să spui că... Și încercați să duceți rudimentul lui de argumentație până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul că noi copiii săi i-am moștenit firea năvalnică, clocotul acela lăuntric, dar mai cu seamă absența resentimentelor în relația cu semenii, ceea ce a impus legături sincere și durabile. Țin minte cât de bine arăta și ce forme frumoase avea mama; moștenea de altfel ținuta bunicii grămoștence Maia Bodarici. Orice piesă vestimentară, indiferent de croială și culoare, se așeza foarte bine pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sensul că ducea mai departe tradiția de ceferist în familie așa cum o inițiase bunicul, iar fratele tatei avea o funcție extrem de importantă la una din marile întreprinderi ale Brăilei. De mică am fost educată să fiu rezervată, să-mi respect semenii și să am măsura bunului simț, pentru că spunea de altfel tata: „respectând aceste valori, prieteniile, alianțele nu te vor alege, viața va alege cum nu se poate mai bine pentru tine.” Cred că tata a fost artizanul și formatorul profesional
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de "Ritterkreutz", îi dăduse pe amândoi afară din flotila "Udett" fără nicio discuție. Lili atrăgea, cu multă drăgălășenie și bun simț, atenția celui sau celor care eventual făceau concesii curățeniei sau ținutei personale la popotă, cazinou sau în relațiile cu semenii lor. Lili era o realitate !" În 2001, când am citit cartea de memorii a lui Greceanu, acest personaj feminin ilustra doar un detaliu inedit al războiului, și atât. Nu bănuiam că și Lili era candidată la drama care avea să
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
să se organizeze pe tot cuprinsul Țării, în orașe și sate, în școli, biblioteci și cămine culturale, oriunde, o sărbătoare culturală națională ce ar fi numită “Enesciana”. În acest fel, cei cu preocupări muzicale ar putea să se întâlnească cu semenii lor iubitori de frumos, în spectacole, simpozioane și audiții, ca într-o sărbătoare comună de familie. Uniunea Compozitorilor chiar și până atunci ar putea să ne ofere noi producții care ar putea apărea ca prime audiții în Festivalul viitoarei ediții
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
cu conștiința împăcată. Rezistase. După douăsprezece noaptea, ziua de astăzi nu mai e ziua de ieri, e ziua de mâine. Felinarul Cu puțin înainte de sfârșitul programului, un bețiv sună la primărie și, cu glasul de om care le vrea binele semenilor, dar se așteaptă la ce-i mai rău din partea lor, zice: „Bre, faceți cum vreți, da’ să știți că felinarul pe care l-ați pus ieri în fața cârciumii e într-o parte“. „Du-te, cetățene, de te culcă!“, îl sfătuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
crescător de ciobănești mioritici. Datorită lui, am frecventat un club de iubitori de animale și am citit o publicație plină cu istorii despre câini. Toate îmi păreau exagerate. Poveștile duioase despre căței păreau să răzbune niște neîmpliniri în relațiile cu semenii. Cel mai prost îmi pica frecvența cu care era folosit cuvântul dragoste. Un om cu simțul proporțiilor nu vorbește tot timpul despre iubire, fie că se referă la plante, la animale sau la bicicleta lui. Nu tot ce-i pornire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fără plasturi și am fost nevoiți să ne petrecem noaptea acolo unde ne găseam. Un Îngrijitor austriac, care participase la curse de motocicletă În tinerețe, ne-a oferit găzduire Într-un adăpost gol, prins Între dorința de a-și ajuta semenii motocicliști aflați la ananghie și frica de șef. Ne-a spus, Într-o spaniolă stricată, că prin zonă umblă o pumă: „Iar pumele sînt rele, nu se dau În lături să sară la om! Au o coamă mare, blondă...“ CÎnd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nevoia de a schimba fundamental sistemul actual de Învățămînt, care, În rarele ocazii cînd le oferă educație (iar asta, doar după criteriile rasei albe), nu face decît să-i umple de rușine și de resentimente, făcîndu-i incapabili să-și ajute semenii indieni și aducîndu-le dezavantajul cumplit de a trebui să se lupte cu societatea ostilă a oamenilor albi care refuză să Îi accepte. Destinul acestor indivizi nefericiți este de a Îmbătrîni prin cîte o măruntă slujbă de birou și de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zări că noi sîntem cei aleși și că restul poporului cubanez nu poate, și el, să Învețe carte? Bineînțeles că poate. De fapt, acum revoluția chiar cere ca ei să Învețe, să Înțeleagă bine că mîndria de a ne ajuta semenii contează mai mult decît un salariu bun; că recunoștința oamenilor e permanentă, durează mai mult decît tot aurul pe care-l poate strînge cineva. Fiecare medic, În sfera activității sale, poate și trebuie să strîngă această comoară neprețuită: recunoștința oamenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
singur: ceea ce îi întărâta pe torționari era mărturisirea lor candidă, nedezmințită, de ostași ai lui Hristos și de frați peste veacuri ai seraficului Francesco d’Assisi. Comportarea normală într-o lume a urii patologice, a „luptei de clasă”, dragostea față de semenii năpăstuiți, cărora dictatura le cerea obediență necondiționată, hrana spirituală pe care o ofereau credincioșilor, faptele sociale altruiste, catehizarea copiilor, îndemnul adresat țăranilor de a nu lucra duminica, împotrivirea la colectivizare, care era un furt organizat al micii proprietăți, statornicia în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Maria a Îngerilor, cere să i se cânte „Imnul fratelui Soare”; vrea parcă să-și ia rămas bun de la natura ce a fost alături de el în cântarea laudelor Domnului; de asemenea și de la oamenii care din dragoste către Cristos, iartă semenilor cu bucurie; plin de emoție se retrage pentru a fi prezent la întâlnirea supremă cu „sora noastră moartea”. În seara zilei de 3 octombrie a anului 1226, după ce a binecuvântat încă o dată pe frații săi și orașul Assisi, părăsește umbra
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a doua zi dimineață mă tre zeam fericit că nu se întâmplase nimic. și așa zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună. Moliftă Ferește-ne, Doamne, de ceasul rău, de gândul pizmaș al oamenilor, de ochiul iscoditor al semenilor, de cuvântul mincinos al știutorilor! Căci cine ar putea să zică toate puterile întunericului câte stau și te pândesc cu mii de guri din necunoscut, așteptând sorocul răfuielilor și al socotelilor, pentru că odată, într-o clipă de uitare sau de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]