5,117 matches
-
nu lipsește niciuna dintre marile teme ale clipei. E un răstimp în care mulți și-au putut verifica apetitul succesului și al puterii. Ne închipuim anevoie o epocă mai favorabilă testării limitelor proprii, testare ce trebuie socotită deopotrivă șansă și servitute. Revoluțiile sunt prin natura lor misterioase, convulsive, sincopate, uneori și lungi, foarte lungi. Șuanii din Vandeea au trebuit să aștepte două secole pentru a li se face, sub ochii noștri, dreptate. Drenajul istoriei este anevoios și costisitor. Numai naivii își
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
milioane de români răzlețiți. Ce ne lipsește ca să fim un neam tare? Unirea. Numai Unirea"? Sau când Bălcescu își exprima, angajând viitorul, credința neclintită că "România noastră va exista... e orb cine n-o vede"? Această Românie, eliberată de orice servitute, deschisă spre toate zările lumii și căutând a reconcilia înlăuntrul ei toate interesele, s-a realizat în mai multe etape, trei fiind esențiale din perspectiva dreptului internațional: 1859 semnifică unirea principatelor extracarpatice, ca un nucleu vital al viitorului organism național
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
altfel, raportul rațiune- instincte este paradigmatic nu doar pentru scopul educației, ci și pentru orice raport de dominație care își face loc în mod inerent în viața omului; în acest sens, Michel Onfray nota: "În această relație de dominație și servitute (dintre rațiune și pasiuni n.a.) regăsim cuplurile clasice ale opresiunii, dominatorul și dominatul: soțul și soția, tatăl și copilul, adultul și minorul, învățătorul și învățăcelul, preotul și credinciosul, stăpânul și servitorul, regele și supușii lui, republica și cetățenii ei, patronul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu puțin peste 58 ani în urmă sau, pentru cine vrea să fie foarte precis, acum 21303 zile. Mă întreb dacă acest lucru mă face persoana cu cea mai lungă experiență în predare din această sală? Conștiente fiind de lungimea servituții mele, autoritățile însărcinate cu organizarea întâlnirii noastre de astăzi au tras concluzia că știu, sau, în orice caz, ar trebui să știu ce este predarea, drept pentru care m-au desemnat să vă spun și vouă. Cursul pe care l-
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ardă hai-nele și obiectele sacre. A răspîndit în provinciile cu climă aspră neamul iudeu sub pretextul serviciului militar iar pe ceilalți membri ai neamului acesta pe cei care aveau un cult similar i-a izgonit din Roma sub amenințarea unei servituți perpetue dacă nu se supuneau”. Informația are o importanță covîrșitoare pentru demasca- rea minciunii iudeo-creștinismului, fiindcă dovedește faptul că după asasinarea lui Ili, iudeii farisei au început să-și arate ,,revelațiile” și pe la Roma ceea ce nu a fost deloc pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
măsură decât indivizii liberi din societățile moderne suicidul fatalist. Alte exemple sunt cele ale deținuților care resimt ca fiind intolerabilă disciplina închisorilor, acela al soților foarte tineri sau a femeii căsătorite și fără copii, care se sinucid datorită constrângerilor și servituților impuse de mariaj. 2 Cazul cel mai dramatic de sinucidere colectiva este reprezentat de autosuprimarea a aproximativ o mie de persoane, an Guyana an 1978, membri ai sectei Templul Popoarelor. Acest caz este prezentat an lucrarea lui M. Kilduff și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
poziția ei monopolistă și de setea insațiabilă de revelații și scandaluri a unei societăți lipite de ecranul pe care se putea în sfârșit contempla, după un deceniu în care consumase în special imaginea catodică a cuplului tiranic - formă postmodernă a „servituții voluntare” -, explozia presei scrise a emancipat cuvântul tipărit, aruncându-l din strânsoarea „logocrației populare” în frenezia fără perdea a „democrației originale”. În noua ordine discursivă, diferențele dintre adevăr, minciună, speculație, ficțiune, fantasmă și calomnie erau (și uneori par să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Essais), a găsit răspunsul definitoriu pentru noua antropologie filozofică negativă - încă metafizică, dar deja intrată pe povârnișul secularizării -, din care aveau să se nască în următoarele două secole constituțiile democratice. În opinia lui Étienne de la Boétie, omul este predispus la „servitute voluntară”. Cauzele lipsei de atracție a libertății pentru intelectuali i-au preocupat și pe clasicii liberalismului din secolul trecut, „paleoliberalii” (formula a fost folosită de John Gray pentru autori ca Hayek și Mises). Astfel, Schumpeter socotea că „procesul capitalist producea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
surprinzătoare a admirației lui Benjamin pentru Schmitt: întâlnirea lor sub semnul lui Hobbes. Vezi articolul său „From Walter Benjamin to Carl Schmitt, via Thomas Hobbes”, Critical Inquiry, 25, iarna 1999, pp. 247-266. Articolul include și o excelentă sugestie pentru analiza „servituții voluntare”. Imaginea de pe frontispiciul ediției princeps din 1651 a Leviathan-ului, observă Bredekamp (un excepțional de pătrunzător istoric al artelor), celebra vizualizare antropomorfică a ordinii politice, configurează un monarh gigantic, alcătuit din peste trei sute de mici supuși care converg către el
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sunt capabili de a plasa necesitatea autoconservării într-o perspectivă mai largă, aceea de a trăi într-o comunitate de nevoi, preferințe și dorințe diferite. Oamenii modești punctează în continuare specialistul american sunt interesați să servească decât să impună altora servituți. Ei adoptă o comportare plină de considerație, bunătate și încurajare. Oamenii modești recunosc absurditatea de a insista ca alții să aibă grijă de ei și sunt suficient de inteligenți pentru a-și recunoaște limitele" (p. 128). 49 Osho (2003) consideră
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
propria înlănțuire sau chiar o urmărește (...). Am impresia că dacă oamenii disprețuiesc ceva, aceea e doar libertatea, din moment ce dacă ar dori-o, ar avea-o: de parcă, fiind prea ușor de cucerit, ar refuza să o cucerească.". La ce bun această "servitute voluntară", se întreabă indignat Etienne de La Boétie52. "Ce viciu implacabil a denaturat ființa umană singura născută pentru a trăi liber, încît a făcut-o să uite cu totul starea sa originară și chiar dorința de a o regăsi?" La Boétie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
încît a făcut-o să uite cu totul starea sa originară și chiar dorința de a o regăsi?" La Boétie emite o ipoteză îndrăzneață: vor fi existat, înainte de ceea ce el numește "neînțelegerea" (suprema decădere), societăți fără stăpîni și supuși, fără servitute voluntară. Este imposibil să nu fi existat, în primele momente ale aventurii umane, lumi de oameni liberi și egali. Oamenii moderni au nevoie să creadă că acest imposibil e o simplă reverie poetică. La Boétie a afirmat-o, cu dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întreprindere) dacă nu: "care este cea mai bună metodă de a conduce și de a fi condus?" Pe de o parte, societățile de tip Guayaki și Nuer. Lumi înapoiate pentru omul modern, organizate pentru a face imposibile dezbinarea societății, inegalitatea, servitutea voluntară. Pe de altă parte omul modern, pretins superior, pentru care un grup uman (organizat, civilizat) fără șefi, fără servitute voluntară este imposibil, de neconceput pe pămînt. Cine suntem? Dacă vrem să răspundem cu sinceritate, trebuie să acceptăm reacția de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
parte, societățile de tip Guayaki și Nuer. Lumi înapoiate pentru omul modern, organizate pentru a face imposibile dezbinarea societății, inegalitatea, servitutea voluntară. Pe de altă parte omul modern, pretins superior, pentru care un grup uman (organizat, civilizat) fără șefi, fără servitute voluntară este imposibil, de neconceput pe pămînt. Cine suntem? Dacă vrem să răspundem cu sinceritate, trebuie să acceptăm reacția de uluire pe care un Nuer ar avea-o în fața imposibilului nostru. Acest "Negru înapoiat" ne-ar putea spune cu îndreptățire
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
posibilă. Alții, desigur cei mai numeroși, nu vor pregeta să vadă în acest episod în caracterul efemer al experienței confirmarea caracterului utopic al unei lumi populate de egali. Pentru ei, utopia este imposibilă pe pămînt. LIBERI, CĂCI SERVILI Noțiunea de servitute voluntară e mai complicată decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît de dragi omului modern, dă la iveală un paradox major. Ceea ce-l interesează pe La Boétie sunt relațiile dintre oameni pe care le putem numi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de egalitate, atît de dragi omului modern, dă la iveală un paradox major. Ceea ce-l interesează pe La Boétie sunt relațiile dintre oameni pe care le putem numi directe. Puterea unuia singur tirania implică, explică el, apariția și dezvoltarea voinței de servitute. Din această perspectivă, libertatea desemnează o relație prin care omul nu este supus altui om. Definiție simplă și radicală, a fi liber înseamnă a nu fi condus, a nu fi comandat, a nu fi supus nimănui. Libertate = egalitate: nimeni nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
supus nimănui. Libertate = egalitate: nimeni nefiind în postura și în măsura de a conduce, de a decide pentru alții, de a da ordine, oamenii sunt egali între ei (și nu numai de drept). Așa cum e gîndită de La Boétie, noțiunea de servitute voluntară este restrictivă: ea nu se referă la relațiile indirecte dintre oameni, cele care se formează din perspectiva raporturilor lor cu timpul, cu spațiul, cu lumea de dincolo... Lărgind perspectiva lui La Boétie, ne dăm seama că servitute voluntară există
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
noțiunea de servitute voluntară este restrictivă: ea nu se referă la relațiile indirecte dintre oameni, cele care se formează din perspectiva raporturilor lor cu timpul, cu spațiul, cu lumea de dincolo... Lărgind perspectiva lui La Boétie, ne dăm seama că servitute voluntară există în ambele lumi, dar nu e de aceeași natură. În lumi precum cea a Guayaki-lor, oamenii se supun cuiva care, în mintea lor, îi depășește și li se impune: Legea. În acest tip de lume, este imposibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imposibile mai este vorba de vreo problemă economică? Constrîn-gerea reprezentată de "realitatea economică" nu e, oare, creată de acest triplu non-imposibil? Lumea noastră se ține pe nimic altceva decît pe propria lume, posibilele și imposibilele ei o fac să existe. Servitutea voluntară a oamenilor moderni față de "realitatea economică" exprimă aservirea lor față de cîteva non-imposibile pe care și le-au creat. Se impune formularea unei ipoteze generale: ceea ce o lume consideră a fi realitatea fondatoare a lumii (ceea ce ea consideră drept constrîngere
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este un imperativ major, au decis că nu sunt liberi. Pentru prima dată în istorie, oamenii sunt convinși că e posibilă o singură cale, că umanitatea întreagă o poate porni pe un singur și cel mai bun drum. Ce înseamnă servitutea voluntară față de ceea ce ne-am obișnuit să numim mondializare? "Realitatea mondializării" nu e oare creată de un non-imposibil care se extinde pe întreaga planetă? Nu-i așa că, pentru că ne spunem că este imposibil să nu aibă loc, să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
A accepta ideea de realitate istorică, realitate economică sau de realitate socială (sociologică) reprezintă o decizie politică esențială. Înseamnă să participi la un demers care reduce, neagă libertatea umană. Avînd drept obiectiv cunoașterea realității, științele umane nu produc libertate, ci servitute voluntară (legată de constrîngerile și determinismele impuse de ideea de realitate.) Aservirea omului modern față de științele umane este una din componentele servituții voluntare moderne. Problema care se pune este cea a relațiilor dintre cunoaștere, realitate, libertate și responsabilitate. Limitînd libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un demers care reduce, neagă libertatea umană. Avînd drept obiectiv cunoașterea realității, științele umane nu produc libertate, ci servitute voluntară (legată de constrîngerile și determinismele impuse de ideea de realitate.) Aservirea omului modern față de științele umane este una din componentele servituții voluntare moderne. Problema care se pune este cea a relațiilor dintre cunoaștere, realitate, libertate și responsabilitate. Limitînd libertatea oamenilor, în numele pretinsului imperativ științific, științele umane le reduc responsabilitatea. Ele produc ceea ce vom numi a-responsabilitate. A fi a-responsabil înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cugetării filosofice formularea , azi devenită aforistică : „libertatea este necesitatea înțeleasă”. Libertatea nu mai apare acum ca o facultate originară, aparținând în mod egal tuturor oamenilor, ci ca un privilegiu a aceluia care s-a eliberat de constrângeri exterioare și de servituți interioare ( ignoranță, pasiune oarbă, impulsuri instinctive, prejudecăți) putând realiza nestânjenit, deci liber, tendința conștientă către înfăptuirea scopurilor asumate. Dar , întrucât aceste scopuri nu reprezintă rezultatul capriciului subiectivist sau bunului plac al omului, ci apar din condiții obiective ale vieții omul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și publicist. În vremea dictaturii ceaușiste el a izbutit să practice o gazetărie ferită de servituțile politico-propagandistice, ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență pentru cotidian, pentru modernitate, pentru citadinism. O mențiune specială o merită volumul de interviuri Biografia debuturilor (1978), care grupează o serie de convorbiri cu scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
dirijist al Ministerului de Finanțe (mamut ineficient, marcat de birocrație și lentoare, când nu chiar de reavoință) și asta, în principal, prin trasarea cât mai exactă a autorității sale, căci, un ministru, oricâtă bunăvoință ar avea, nu poate acționa în afara servituților și constrângerilor desenate de lege. Aici și este, de fapt, punctul-cheie al tuturor problemelor noastre: cei care au făcut până acum legile, parlamentarii, au manifestat mai curând o mentalitate de infractori vicleni, prin construcția unor texte confuze și interpretabile (cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]