5,479 matches
-
camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul Iani; pare foarte simpatic și deschis. Cum venia cu Chirana pe stradă, s’a oprit în fața casei noastre (nu știa că noi locuim în ea) și a spus: „În așa o casă mi-ar plăcea să locuiesc“. Iată-mă cu doi copii. Îți închipui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
S[fân]ta Vineri, la nunta fostei mele eleve Angela Baluș cu un inginer Iancu. Nuntă mare, bogată, cu orgă și cor. Apoi în fugă acasă, unde era ședința; mă înlocuia Gaby. A prezidat Jebeleanu, cu tact și discreție. Foarte simpatică nevasta lui. 15 asistenți: Cicerone, d-na Crușevan, Vanghele, George Dan, Monda, Bonciu, Ada Orleanu, Matilda Ulmu, Ieronim Șerbu și alții neimportanți sau noui. Lectori: Sidor - Fragment de roman: Auschwitz; Bonciu - Oameni (s’a mai citit anul trecut: Viziunea unui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
alții neimportanți sau noui. Lectori: Sidor - Fragment de roman: Auschwitz; Bonciu - Oameni (s’a mai citit anul trecut: Viziunea unui nebun); poezii de G. Dan, Cicerone Th[eodorescu], Ghelbert (talent) și Jebeleanu, trad[ucere] din Ady Indre? din ungurește. Ședință simpatică, fără asperități și cu discuții sincere. S’a terminat la 9, cu aceeași fumăraie, uși deschise, strângerea scrumului. Masă frugală și copiii la culcare, repede. Și acum, obosită, scriu repede salutul meu jurnalier, azi duminical. Sunt îngândurată, am o săptămână
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s’ar gândi la mine, dacă s’ar întâmpla să am nevoie. Azi l’am rugat să-mi aducă aspirină și sulfamide de la biuroul unde lucrează; a venit să le aducă dar am impresia că i-am deranjat un program simpatic. (Deduc după telefonul ciudat dat de aici.) Pe urmă îl cred de o sgârcenie feroce. Săptămâna trecută a mâncat de 145 de lei, o săptămână întreagă. Face supe din zeama de conserve!! Mâine de dimineață se duce Dorina la el
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar când zâmbea recunoșteam draga ei expresie de odinioară, pentru care o iubeam așa de mult. „— Ai la tine vreo scrisoare a Monicăi?“ „— O am întotdeauna pe ultima în geantă.“ „— Și fotografii?“ „— Da.“ Și după ce am mâncat, cu naturalețea ei simpatică, Cella ia scrisoarea și o citește de la un cap la altul. „— Grozavă fata ta, Titerl!“ Am stat cu Cella mai mult de un ceas vorbind despre tine; mi-a citit o scrisoare de la o prietenă a ei, care îi spunea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici. — Îhm... Robyn... Am și eu o curiozitate, zic șovăitoare. Ești cumva aici în... scop profesional? — A, nu. Nu, nu, nuuuuu. Robyn scutură vehement din cap. Ce fac eu nu e o profesie. E o vocație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a sugerat și Bud. Mă îndrept, cu un sentiment plăcut de om matur, spre vitrinele cu articole de bucătărie și încep să mă uit cu atenție pe rafturi. Ooo. Clești pentru homar! Ia să-i cer! Și mânerele astea super simpatice pentru porumb fiert Și margaretele astea de plastic, atât de drăgălașe. Nu știu la ce folosesc, dar arată atât de drăguț! Notez cu grijă numerele acestora pe listă. OK. Altceva? Mă uit iar în jur și atenția îmi e atrasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sun acolo. Sau să-i las un mesaj. Dar, auzindu-i trilul atât de vesel, sunt cuprinsă de un sentiment subit de vinovăție. Robyn s-a implicat deja foarte mult în toată povestea asta. Adevărul e că îmi e foarte simpatică. N-am sufletul să-i spun că anulăm totul, la telefon. Cu o hotărâre bruscă, las receptorul jos și îmi iau geanta. O să mă comport ca un om în toată firea, am să mă duc la firma de torturi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noua jachetă imprimată Dior, se apropie de noi. — De ce anume? — De tricourile astea noi. Nu sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gata născut! Prin fața ochilor îmi trece o viziune extrem de plăcută cu Suze și cu mine plimbându-ne cu cărucioarele. Adevărul e că ar fi destul de amuzant. Plus că în ziua de azi există tone de lucrușoare pentru copii, unul mai simpatic decât celălalt! Cum sunt căciulițele alea mortale și jachețelele de denim ca pentru păpuși... Și - da - parcă am văzut la Gucci un portbebe cool de tot, nu? Și am putea bea împreună cappuccino, am putea merge la cumpărături și... cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-ntorc sau să nu mă-ntorc să lucrez la Barneys. Și nu s-a supărat. Danny s-a oferit să ne golească apartamentul și să ne pună lucrurile la păstrare. — Becky! spune Luke, clătinând din cap. E o idee foarte simpatică. Dar eu n-am cum să plec pur și simplu în lume... — Ba poți. Poți! Totul e aranjat. Michael o să-ți supravegheze filiala de la New York. Cea de la Londra oricum merge singură. Luke, poți foarte bine s-o faci. Toată lumea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sau pe fiica acestuia (cum este „ovreicuța rumână” din romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905, sau „crâșmărița tinerică, durdulie și sprintenă” a cârciumarului Neumann din romanul Ion, publicat de Rebreanu În 1920, sau hangița Nehe, „o femeiușcă oacheșă și simpatică”, din romanul Stele rătăcitoare, scris de Șalom Alehem prin 1909) <endnote id="(377, p. 141 ; 737, p. 138 ; 744, p. 27)"/>. Apropo de ultimele fragmente de lirică populară, să nu uităm că, În 1743, În cadrul reformelor instaurate de domnitorul fanariot
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul bucureștean Dudești-Văcărești. „Nu auzi În tot cartierul [evreiesc] lătrat de câine - scria cu ironie Henri Stahl În 1910 -, dar nu e curte În care să nu răsune armonios gârâitul simpatic al gâștelor, animal sacru la romani și la evrei” <endnote id="(843, p. 122)"/>. Până În primele decenii ale secolului XX - constată istoricul Victor Neumann -, păstoritul evreiesc din Maramureș și Bucovina „se transformă Într-o realitate economică imposibil de neglijat”. „Nemaiîntâlnit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
i-ar putea trăsni unui neevreu”) (I.Al. Brătescu- Voinești, Huliganism, București, 1938 ; <endnote id="cf. 693, I, pp. 135-149 ; 67, p. 179"/>). Într-o nuvelă a aceluiași prozator (Contravenție, 1912), evreul Iosif Bailer, vânzător de gaz, este un personaj simpatic tocmai „pentru că nu seamănă de loc a ovreiu [...]. N-are nici agerimea de minte, nici istețimea, nici Îndrăzneala ovreilor, nici mai ales ahtiarea lor după bani” <endnote id="(766, p. 137)"/>. Unii scriitori au asociat „viclenia naturală” a evreului cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidanul... voinicos, da’ fricos” <endnote id="(427, V, p. 877)"/>. Iată ce Își nota În jurnal, În 1939, Însuși regele României, Carol al II-lea, referindu- se la omul de afaceri evreu Max Auschnitt : „Jidanul tot jidan rămâne, oricât de simpatic ar fi el ca om” <endnote id="(301, p. 137)"/>. De la regele României din anii ’30, să trecem la președintele Croației din anii ’90. Naționalistul Franjo Tudjman, președintele noului stat croat (1990-1999), a Încercat să-și convingă compatrioții că În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
puțin Întunecate, un destin mai puțin dramatic și activități mai puțin terifiante decât cele ale evreului vrăjitor imaginat În vestul Europei : sanguinar, necromant și demoniac. Cu alte cuvinte, s-ar părea că evreul vrăjitor imaginat de est-europeni era ceva „mai simpatic” și „mai uman” : un om care aduce ploaia. Așa este, numai că această constatare trebuie nuanțată. După cum vom vedea imediat, aspectele dramatice, ca și cele demonice, nu lipsesc cu totul din scenariul magic În care este implicat evreul În estul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru căldura și grija ce mi-ai arătat-o cît am stat la Bacău; de altfel era și firesc să fie așa, ca între prieteni... Nu știu cum mai stai cu fata apărătorului lui Aristotel (!!!), însă mie mi-a rămas nespus de simpatică și te rog mult, dacă relațiile permit, să-i transmiți omagiile mele și simpatia mea, și toate mulțumirile pentru primirea mai mult decît regească prin afecțiune... Între timp eu am fost la Iași, la sărbătorirea Otiliei. Cred că prin prezența
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și atîta energie, va dispărea pentru că Editura „Junimea” e aproape falimentară (după știrile pe care le am din interior). Paginile de jurnal le-am citit pe nerăsuflate. M-am gîndit la bietul Mișu cu care nu te plictiseai, care era simpatic în depănarea glumelor și mîndru într-adevăr că era poet. Cît despre Vasile , iar n-o să te ierte. El e la antipodul lui Mișu: nu are deloc umor! Îți trimit pentru Sinteze o nouă mențiune critică: Debuturile lui Eminescu (se
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și a început să dea în el și în volum pe chestiuni drepte, dar mai mult nedrepte. După apariția numărului de revistă respectiv (?!), mă cheamă la redacție „Ăl Mare” și mă întreabă: „E bun volumul sau ba?”. Mie mi-e simpatic nea Ionică Lyon și spun cu curaj: „E bun, iar redactorul Dv. este nedrept. El n-ar putea scrie un asemenea volum”. „Atunci, te rog scrie d-ta o altă recenzie, exact după credința d-tale și eu ți-o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
manevra o canoe cu ochii închiși, în timp ce eu mă chinui cu vâslele și barca mai mult stă pe loc decât avansează. Marea majoritate a indigenilor care locuiesc de-a lungul râului fac parte din aceeași familie, Piaguaje. Carola este foarte simpatică, scundă, cu trăsături adânci destul de tipice indigenilor din zona asta și râde tot timpul arătând cu mândrie un incisiv aurit. O întreb de unde l-a achiziționat și îmi spune cum a venit un dentist din Peru în Shushufindi în urmă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și sucesc ochii la apropierea noastră. Maria îmi spune că maimuțele respective sunt de-a dreptul fioroase și din acest motiv sunt ținute în cușcă, să nu atace. Mai trecem pe lângă o cușcă cu vizcacha care, de asemenea par mai simpatici decât sunt de fapt, apoi ne întoarcem spre casă unde mi-am lăsat bagajul. Pe drum suntem fugărite de un grup de nandu care aleargă zdruncinându-și corpul enorm, într-un echilibru precar, pe piciorușele firave. „Le e foame”, îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ne înțelegem cu toții atât de bine încât reduc progresiv timpul acordat văzutului restului Argentinei. Dimineața, din când în când, mă trezesc înaintea celorlalți și merg la baie în râul din apropiere cu cățelul familiei, India, un setter auriu isteț și simpatic. Nu de puține ori calea spre râu mi-a fost tăiată de o turmă de cai, păscând liberi pe câmpie. La început am avut ceva rezerve și am început să strig să-i conving să se dea la o parte
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
includ nici pe aceasta ; sînt multe lucruri în ea care mă deranjează la recitire, începînd cu tendința (caracteristică scrisului meu din vremea aceea) de a autodramatiza. Nu e o confesiune sută la sută onestă : vrînd prea tare să-i fiu simpatic cititorului, fac din mine un personaj excentric (B. Elvin mi-a și atras atenția că există ceva complezent în tentativa mea de ton autoironic) și pe undeva rănit (într-un mod nespecificat) ; nevrînd să dau impresia că sînt pompos, că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
exemplu de curaj și de tenacitate și filmul se încheie cu imaginea lui întins pe o bancă din vestiar un războinic odihnindu-se. Toate astea mă lasă fără prea mult spațiu pentru Valuri deși filmul lui Sitaru e cel mai simpatic din calup. Locul acțiunii e o plajă de pe litoralul romînesc, iar personajele sînt un golănaș negricios, o frumoasă turistă elvețiană cu un copil mic și un cuplu de neamuri proaste cu copilul lor. Atunci cînd turista dispare (după toate aparențele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aerul greu pe care îl respiră. Chiar atunci cînd personajele ajung la limita rezistenței, Pintilei și Dorobanțu, cu o altă intuiție de natural entertainers, le fac sau, în orice caz, ne fac un cadou : dau timpul înapoi, la o discuție simpatică despre sex, pe care o avuseseră, probabil, pe la începutul calvarului. Dincolo de disconfortul moral care poate veni odată cu savurarea lui, filmul reușește performanța de a fi plăcut. Dilema Veche, decembrie 2008 Joculețe Pescuit sportiv (Romînia, 2009), de Adrian Sitaru în primul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]