6,992 matches
-
evoluției încărcăturii simbolice a imaginii taurului. După cum am afirmat deja, la origine aceasta pare să fi fost legată de anumite practici magico religioase, specifice societăților de vânători. Odată cu impunerea cultului fertilității și a figurii Marii Zeițe, a cărei dominație în spiritualitatea preistorică este asigurată o dată cu trecerea la un mod de viață sedentar și cu accentuarea importanței practicilor agricole în economie, devine necesară și prezența unui partener masculin. Calificăm drept necesară prezența unui consort al Marii Zeițe, cunoscut fiind faptul că manifestările
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
analogii clare cu legenda răpirii Europei de către Zeus, din mitologia Greciei antice (KUN 1960, 156). În încheiere, ținem să subliniem încă o dată că demersul nostru rămâne, totuși, o ipoteză de lucru care și-a propus aprofundarea cunoștințelor și interpretărilor asupra spiritualității populației cucuteniene. IV.3. Obiecte de podoabă IV.3.a. Mărgele Dintre obiectele de podoabă descoperite în cadrul așezării de la Hoisești - La Pod, amintim în primul rând mărgelele (perlele) lucrate din lut ars. Acestea au fost descoperite în număr relativ mare
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
realitate, dezarticulare științifică necesară, dar care are inconvenientul de a escamota legăturile care le unesc. Căci fiecare dintre poli este retroactiv față de ceilalți doi: schimbându-și natura (tehnică), imaginea nu mai are aceleași efecte (politice), nici aceeași funcție (simbolică). Istoria spiritualității este militară, cea a imperiilor este religioasă și amândouă au o bază tehnică. Acest triedru în care dimensiunea și proprietățile fiecărei fețe depind de celelalte două constituie complexul mediologic. Punerea sub tensiune a interfețelor se operează prin racordarea polilor. Dorința
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pășunilor. Artistul e un țăran, cu picioarele în pagus și mâinile în pastă. Partea de meserie din reprezentare se adaptează pământului, cu mormintele, bornele, teritoriile lui. Satelor. Școala franceză, italiană, flamandă etc. înseamnă "țara" franceză, italiană, flamandă etc. Ca și spiritualitatea, orice artă este locală: ea exprimă, cel mai adesea fără intenție, geniul unui loc cristalizat într-o anumită lumină, în culori, tonalități, valori tactile. Munca picturală însăși, care ar trebui să se scrie pictrurală, face parte din "munci și zile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
într-o combinație de volume și suprafețe, eliberată în cele din urmă de opacitățile ei magice. Esența vizibilului nu mai este invizibilul, ci un sistem de linii și puncte. Ca și cum analiza experimentală a celor trei dimensiuni s-ar opera în detrimentul spiritualității, ca și cum ce se câștiga ca spațiu de joc se pierdea ca valoare de revelație. Sfârșitul epifaniilor, începutul trompe-l'œil-ului. Spectatorul central nu mai este un potențial posedat, ci posesorul efectiv al operei, stăpânul numerelor și al mașinilor. Colecționarul privat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mult de civilizație și cultură." Antonin Artaud Când bisericile se golesc, muzeele se umplu. Mulți văd în cultul planetar al artei suprema legătură de uniune a unei umanități dezunite. Dar, în timp ce cunoașterea este universală, universul sensului este întotdeauna local. O spiritualitate mondială este o contradicție în termeni. De aceea, dacă este sigur că în Occident banul a salvat arta de la moartea ei anunțată, e puțin probabil ca arta să salveze lumea. Încă o moarte a artei? Ars moriens, arta muribundă. Astfel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
eșecul André Malraux a celebrat, în vremea lui, aceeași speranță, însă cu altă atitudine decât a unui club de afaceriști care aleargă după sufletul unei lumi fără suflet, cu carnetele de cecuri în mâini. Eclectismul său înscria în inventarul unei spiritualități laice ansamblul patrimoniului figurativ al umanității, pentru a exalta mai bine "actul prin care omul smulge ceva morții". "Moștenire a nobleței lumii", arta era pentru el instrumentul unei răscumpărări colective, fiindcă prin ea omul își ia în posesie destinul. Arta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în față cu ultimul Buren, cu un Stella la mijloc, nu provoacă decât indiferență. Răceală și politețe. Dincolo de un anumit grad, deschiderea compasului golește de sens marile noastre retrospective artistice. Există o informatică și o știință mondiale. În schimb, o spiritualitate globală nu există, cum nicio estetică mondială. Cu excepția enciclopediilor, când totul s-a încheiat. Vitrificat. Expus. Dezamorsat. Opera de artă nu are nevoie de un mesaj, dar fără mit pare să se epuizeze. De unde nevoia de înțeles de a o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
noului, a mișcării; erotismul omniprezent; efuziunile cosmologice. Aceste lucruri apar când "forța și onoarea de a fi om" (Malraux) încetează să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre cele patru zări ale unei spiritualități eclectice, sterila vanitate a vieții publice, sofisticarea maximă a detaliului și pierderea naivităților tradiționale, ecartul tot mai mare între spontaneitățile populare și cunoașterile esoterice toate acestea accelerează căutarea unui coagulant de înlocuire, pentru a împiedica atomizarea generală. Civilizația alexandrină, cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
recunoscuți nici după culoare, nici după miros. Fiecare este desăvârșit în felul lui. în cadrul oricărei tradiții există oameni desăvârșiți și oameni nedesăvârșiți, există tehnici înalte și practici comune (aceste repere pot fi și ele puse oricând sub semnul întrebării). Exprimarea spiritualității ca discurs ori dimensiune religioasă se face diferit de la om la om și de la loc la loc. în fiecare tradiție religioasă se vor regăsi toate treptele care conduc la reluarea legăturii cu principiul. Formele de manifestare și treptele vor diferi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
experiența directă a sacrului ca manifestare a prezenței divine. Dacă religiozitatea presupune prin definiție o serie de însemne și repere exterioare relevante pentru un grup, dar și o serie de practici, rituri, ceremonii menite a coagula o comunitate, în cazul spiritualității lipsa unei doctrine secularizate în forma teologiei readuce în prim-plan relația persona lizată (de regulă, maestru- discipol), gestulauroralal (re) nașterii interioare refuzând împietrirea sub forma exterio rității neizvorâte dinlăuntru. Sub semnul spiritualului, treptele ierarhiei divine se lasă renăscute la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
relație, modul manifestării unice față de celălalt? A accepta unicitatea și a o lăsa să se dezvăluie în relație înseamnă a renunța la ideologie și propagandă, înseamnă a restitui un chip nou politicului și autorității. în mesajul ei cel mai înalt, spiritualitatea propune un drum fără margini, un drum care se deschide pasului pe măsură ce se înaintează, lăsând deschisă calea manifestării sacrului prin golirea de tot ceea ce înseamnă proiect propriu și astfel intervenție deviantă în virtutea unor sisteme sau articulații închegate cu menirea de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
naturale, dezinte resate. Astfel sunt percepute, de exemplu, un tablou, un dans, un poem zen sau o mandală. Obstinația încarcerării, a persistenței unei forme anume prin agresarea celorlalte este semnul ideologicului. Religia ca sistem nu poate fi decât ideologizantă, în vreme ce spiritualitatea se refuză oricărei încadrări doctri nale, salvând întotdeauna ceea ce este unic, irepetabil, autentic. A propovădui autenticitatea înseamnă a renunța programatic la orice conținut care poate fi preluat ca atare. Este diferența dintre a da cuiva pește și a învăța pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca stare naturală, și nu ca expresie a unei modalități anume de a fi, între hotarele unei teorii sau ale alteia. Gratuitatea mesajului spiritual care survine fără o intenție anume și neurmat de umbra interesată a mizei lui dez leagă spiritualitatea, înțeleasă astfel, de orice ideologie. Mesajul spiritual nu impune, ci dezleagă interior, nu creează sisteme care au margini, ci indică, cel mult, o cale pe care trebuie să mergi singur. Nu se poate merge pe același drum, același drum nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ci indică, cel mult, o cale pe care trebuie să mergi singur. Nu se poate merge pe același drum, același drum nu există. Se poate merge împreună și atunci drumul se va deschide celor ce îl doresc, în chipuri nebănuite. Spiritualitatea presupune imprevizibilitate, spontaneitate perpetuă. Religia conferă siguranță, stabilitate, este ca și cum ai încheia o asigurare pe viață ori pe moarte ori, de ce nu, pe toate viețile, în funcție de „sistem“. De aceea, maestrul este „maestru spiritual“, și niciodată „maestru religios“. 5. Religie și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o analogie la Sfântul Grigorie, al cărui apofatism nu oferă nici o cunoaștere privilegiată (spre deosebire de Eunomie), nici un acces privilegiat la cunoaștere (spre deosebire de Sfântul Dionisie). Ci mai curând, abordarea Sfântului Grigorie oferă o corecție binevenită a concepțiilor existente privind cunoașterea, dar Și spiritualitatea, eclezialitatea, moralitatea Și politica, chiar dacă trebuie notat că, în special în ce privește politica, Sfântul Grigorie nu a reușit întotdeauna să ne furnizeze exemple practice ale aplicării acestei măsuri corective<footnote Sunt bine cunoscute problemele pe care le-a avut Sfântul Grigorie
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
plinătate: „Noi care L-am cunoscut pe Hristos după Trup,acum nu-L mai cunoaștem așa” (2 Corinteni 5, 16), deoarece Îl aupe Hristos în inimi, mișcat de Duhul Sfânt, fiind „adăpați” de Duhul Sfânt. Simbolul niceo-constantinopolitan în viața și spiritualitatea Bisericii Diac. prof. dr. Ioan CARAZA Ca operă a primelor două Sinoade Ecumenice de la care își trageși numele, Simbolul niceo constantinopolitan este cea mai importantă mărturisire de credință a Bisericii.În învățătura de credință pe care o întâlnim de la începuturile
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
niceo-constantinopolitan, și-a găsit locul cuvenit în viațaBisericii, luând locul simbolurilor locale la slujba Botezului, la Sfân ta Liturghie și în alte practici ale cultului. El a devenit astfel simbolulde credință al Bisericii ecumenice.II. Rolul Simbolului de credință în spiritualitatea Bisericii și cuatât mai mult al Simbolului niceo-constantinopolitan, care a luatlocul celorlalte și a rămas în viața Bisericii până astăzi, este subliniat pregnant de către toți marii cateheți dintre Sfinții Părinți ai Bi sericii: Sfântul Chiril al Ierusalimului, Teodor de Mopsuestia
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ci privirea lui este îndreptatăcătre împărăția luminii<footnote Ibidem, p. 351. footnote>.Mărturisirea de credință a Simbolului niceo-constantinopolitaneste legată în modul cel mai strâns de nașterea cea de-a doua, „nașterea din apă și din Duh”, adică de teologia Botezului. Spiritualitatea Bisericii Ortodoxe, o spiritualitate axată pe cunoașterea luiDumnezeu și a tainei mântuirii este baptismală și prin acest lucru sobornicească.Mărturisirea lui Dumnezeu ca Cel ce nu poate fi conceput cumintea, dar care este prezent în mod real în om, face
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
îndreptatăcătre împărăția luminii<footnote Ibidem, p. 351. footnote>.Mărturisirea de credință a Simbolului niceo-constantinopolitaneste legată în modul cel mai strâns de nașterea cea de-a doua, „nașterea din apă și din Duh”, adică de teologia Botezului. Spiritualitatea Bisericii Ortodoxe, o spiritualitate axată pe cunoașterea luiDumnezeu și a tainei mântuirii este baptismală și prin acest lucru sobornicească.Mărturisirea lui Dumnezeu ca Cel ce nu poate fi conceput cumintea, dar care este prezent în mod real în om, face ca teologia Sfinților Părinți
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin comunitatea celor botezați în frunte cuepiscopul hirotonit canonic și în comuniune cu Sinodul episcopilor.Apostolicitatea Bisericii este apoi continuitatea sa în tradiția li-turgică, apoi canonică și duhovnicească cu Biserica Sfinților Apostoliși a primelor secole creștine.Biserica Ortodoxă insistă în spiritualitatea ei asupra plinătății vieții divino umane, a vieții trinitare, mărturisită în Sinoadele ecumenice ca temelie a comuniunii.Simbolul mai exprimă și nădejdea în viața viitoare a Bisericii șia fiecărui creștin, atunci când se referă la a doua venire a lui Hristosși
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
footnote>. În concluzie, putem spune că Simbolul niceo-constantinopolitanrămâne Crezul cel mare al Bisericii. În el găsim simțirea autentică aBisericii apostolice, iar Biserica ecumenică și l-a ales în secolul al IV-leaca pe un „nor umbros”, care să protejeze viața și spiritualitatea ei,pentru „șederea” ei în Hristos în chip apostolic și care împreună cu„sângele martirilor” din primele trei secole constituie dovada, prinlucrarea Sfântului Duh, a puterii lui Hristos în Biserică, precum și ahotărârii Bisericii de a sta în Hristos atunci când se fac
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
apostolic și care împreună cu„sângele martirilor” din primele trei secole constituie dovada, prinlucrarea Sfântului Duh, a puterii lui Hristos în Biserică, precum și ahotărârii Bisericii de a sta în Hristos atunci când se fac simțite în sânulei tendințe străine de viața și spiritualitatea ei.Simbolul niceo-constantinopolitan a rămas până astăzi punteade legătură dintre Bisericile creștine. La Goslar s-a subliniat importanța recunoașterii în Biserica Evanghelică a Simboalelor vechi decredință, ca norme ale propovăduirii și vieții bisericești, ca moștenirecomună, prin care se recunoaște într-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
păcate grele și nepocăite), asceții filocalici fac referire la o moarte a celor drepți și o moarte care îi află nepregătiți pe cei păcătoși. Starea în care ne aflăm înmomentul morții este capitală pentru veșnicie și, din acest motiv,întreaga spiritualitatea ortodoxă ne recomandă să pregătim acestmoment, prin fapte bune și prin pocăință, „cât este ziuă” (Ioan 9, 4),adică din timpul vieții în trup. Scrierile acestor mari nevoitori creștini sunt pline de îndemnurimorale de a ne trăi viața prezentă ca și cum
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de ane îndrepta, a ne căi și mântui. Cugetarea sau meditarea la moarteși la cele ce veșnic îi vor urma, „ținerea minții în iad, fără a deznădăjdui” (Sfântul Siluan Athonitul)<footnote Vezi Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui! Spiritualitatea Sfântului Siluan Athonitul. Tâlcuiri teologice, ediție îngrijită și traducere: Maria-Cornelia și diac. Ioan I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000. footnote>, moartea înainte de a muri, însensul detașării de plăcerile lumii și eliberarea de păcat, moarteade fiecare clipă și de fiecare
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]