7,322 matches
-
practic, a reușit comunizarea României. Iar comunizarea României a fost un proiect reușit, în vreme ce comunizarea Poloniei nu a fost o reușită. Niciodată ! Acolo a fost o bătĂlie continuă și la un moment dat balanța a înclinat în favoarea celor care ținuseră steagul sus. Iar cei care ținuseră steagul sus erau Biserica, stu‑ dențimea, fermierii, sindicatele libere și intelectuali mar‑ xiști precum Kołakowski. Acolo puteau fi, în același timp, intelectuali marxiști, dar și anticomuniști. Și era Partidul Comunist Polonez, care a avut întotdeauna
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
comunizarea României a fost un proiect reușit, în vreme ce comunizarea Poloniei nu a fost o reușită. Niciodată ! Acolo a fost o bătĂlie continuă și la un moment dat balanța a înclinat în favoarea celor care ținuseră steagul sus. Iar cei care ținuseră steagul sus erau Biserica, stu‑ dențimea, fermierii, sindicatele libere și intelectuali mar‑ xiști precum Kołakowski. Acolo puteau fi, în același timp, intelectuali marxiști, dar și anticomuniști. Și era Partidul Comunist Polonez, care a avut întotdeauna o facțiune antisovietică. Această facțiune antisovietică
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Vaslui - Capitala „Țării de Jos” în presa vremii -18752005. * Dorohoi Capitala „Țării de Sus” în presa vremii 18742006, Edict Production, 2007 * Hușul în presa vremii - de la Melchisedec până în zilele noastre - 18692006. * Bârladul în presa vremurilor, De la revista „Păreri” - la ziarul „Steagul roșu” - 1932 - 1949, Iași, 2007, Editura PIM. * Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene -1870-2008, Ediția a II-a revăzută și adăugită. * Personalități moldave, Editura P.I.M., Iași, 2008. * Bucovina pământ românesc (presa din zona Rădăuți, Siret
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
În sala de lecții la școala primară am găsit pe dnele Ana Vlădescu și Vasiliu, învățătoarele școlii. Cât de frumos am fost impresionat de cântul în cor, atunci când cei 60 de elevi de la Grădina de copii au început „Peal nostru steag!”... ...”Apelul fraților de peste Nistru” se intitula corespondența din Bucovina nr.16/1919: „Românii de peste Nistru au trimis celor din Basarabia următorul apel: „Fraților moldoveni, ruși și alte neamuri din Basarabia. Nu mai putem duce viața de suferință și chin la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în „Neamul Românesc”: „Iancu Flondor, șeful vechiului partid național, era recunoscut de toți ca singurul conducător al întregii românimi bucovinene... ... În zilele când o mare parte din fruntașii Bucovinei românești rătăcesc în pribegie, când atâta vlagă a țării oprită sub steagul capitulării, când rutenismul ucranian întindea o mână lacomă până la Suceava și avangarda sa obișnuită, a bolșevismului prădalnic, începea hâtra operă a jafului, din nou românismul din jurul mormintelor românești s-a strâns în jurul lui Iancu Flondor și voința celor din cripte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se făcea că învățam numai cântece cu Ștefan cel Mare, cu Tudor Vladimirescu și habar nu aveam cine sunt aceștia... Ce entuziasm pe noi, când într-o bună zi ne-am pomenit cântând, nici nu știu de unde, „Pe-al nostru steag” a lui Ciprian Porumbescu. Ne plăcea la nebunie, mai ales că se preta foarte bine la marș. Și-l cântam la orice ocazie, alternându-l cu „Deșteaptă-te române”, care ni se părea prea puțin aprins. Dar ce bucluc aveam
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se întâmpla foarte des - să învingă echipa română, atunci noi, spectatorii, în entuziasmul nostru juvenil, luam pe jucători pe umeri și-i duceam așa de pe platoul Horecei până la intrarea în oraș, în cântece ca: „Tricolor”, „Deșteaptăte române”, „Pe-al nostru steag” etc. Duceam parcă pe umerii noștri cine știe ce izbândă a neamului românesc din Bucovina...” * Voluntarul Bucovinean, organul Uniunii foștilor voluntari, regionala Bucovina, Cernăuți, apare o dată pe lună, începând cu 8 martie 1932. Redacția și administrația: Piața Unirii nr.3, Societatea tipografică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
apariției revistei, să petreacă mai lungă vreme la studii, în Viena și București, Gh. Tofan a rămas de multe ori singur să conducă revista... ... Junimea Literară a însemnat o epocă, cea mai glorioasă epocă a literaturii bucovinene, a fost un steag literar și cultural, în jurul căruia s-a grupat tot ce a avut mai bun Bucovina în domeniul literelor, a fost un crez literar și apoi politic, a fost mobilizarea generală a tuturor forțelor românești conștiente în vederea marelui act care s-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
limba germană, un harnic membru al Societății Scriitorilor români. În 1927 a promovat doctoratul în litere la Universitatea din Cernăuți. La Chișinău și Bălți a fost un stâlp al românismului pe care l-a promovat ca intelectual și purtător al steagului tricolor... * Liviu Marian, împreună cu Gh. Tofan, alături de A. de Herz, S. Pușcariu, Ion Minulescu, D Anghel, C. Pavelescu, Sadoveanu și Caton Theodorian, în 1910, cu prilejul celui de al doilea turneu al Societății scriitorilor români” la șezătorile bucovinene - fotografie din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe care cu tot dreptul o așteptăm să fie înființată de acea parte a bărbaților noștri politici, în a căror posesiune se află capitalul material și moral al țării. Și atunci, cu cea mai dulce mângâiere, Revista politică va închina steagul și va depune armele în mâini mai tari și mai pline de experiență.” Pe lângă crezul politic - susținând ideea unității naționale, apărarea intereselor românești în complexul multinațional al Imperiului austro-ungar - revista se ocupa de inițiativele culturale, grija pentru limba română și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
documentului de la pagina 275, cuprinse între 1 000 și 1 500 lei, cînd salariul unui director de școală nu depășea 300 lei. Silviu Brucan, oracolul de atunci și de astăzi, ținea să atenționeze pe făuritorii noii literaturi, în editorialul Sub steagul invincibil al leninistului, din "Scînteia" nr. 1330/21 ianuarie 1949: "Lenin a biciuit în cuvinte pline de ironie usturătoare lipsa spiritului de partid și apolitismul în artă și știință. Câți oameni ai artei și științei din țara noastră, ascultînd de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nuvelă (la alegere) N. Ostrovski: Așa s-a călit oțelul M. Gorki: Mama V. Maiakovski: Poemul lui Octombrie sau V.I. Stalin V.I. Lenin: Organizația de partid și literatura de partid Gh. Gheorghiu-Dej: 30 de ani de luptă ai Partidului sub steagul lui Lenin și Stalin." După transferarea de la Fălticeni la Iași, liceanul Nicolae Labiș va fi prezent în presa locală cu varii poeme partinice, cum ar fi Manifestație: "Mai, Copii de grădiniță/ Bat strada pașii voinicești./ Le-atîrnă soarele șuvițe/ În păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cînd doina suspină prelung din caval/ Și lacrima-n cînt se preface,/ Te leagănă dorul ca barca pe val/ Și doinele cîntă: Vrem pace!// Cînd urcă poetul cu-al păcii stindard/ Pe culmi vulturești spre-al desface,/ Lumini sclipitoare pe steagul lui ard/ Și cîntă poetul: Vrem pace!// Ori cînd și ori unde cu-același avînt,/ Din zori pînă noaptea se face,/ Un cîntec răsună pe-ntregul pămînt:/ Vrem pace! Vrem pace!" Cu astfel de perle lirice erau tapițate publicațiile literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
jugul fascist, astfel: "a fost înlăturată principala stavilă care împiedica rostirea răspicată a adevărului în artă, iar poezia a dobîndit și ea adevărata, mult visata libertate: libertatea de a se situa deschis pe pozițiile clasei muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase, unic reprezentant al intereselor poporului". Ocupația sovietică și instaurarea comunismului au adus pentru Dan Deșliu și poeții partinici, cît și pentru poezia lor, adevărata, mult visata libertate. Prezintă laudativ autorii și cărțile lor de poezie, unde aflăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Hossu Longin, nu există încă o legiune de onoare pentru cei care au apărat demnitatea românească. 15 noiembrie 1987 este o zi care a demonstrat încă o dată fragilitatea unui regim menținut prin teroare și frică generalizată. Revolta muncitorilor de la Uzina Steagul Roșu, un mastodont ctitorit de geniul Carpaților, a pornit de la neplata salariilor. În noaptea de 14 noiembrie, primind fluturașii cu salariile, muncitorii din secția 440 se revoltă și refuză să mai lucreze. Secție după secție s-au alăturat gestului spontan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acolo, în mulțimea aceea care toată își dorea același lucru să fie liberă, să poată gîndi liber, să se poată exprima liber -, am văzut toți oamenii aceia care se mișcau ca la o comandă militară (toți aruncau cu pietre în steaguri, în lozinci, în geamurile Consiliului Județean de Partid). Probabil că, dacă acum se scrie într-un ziar denumirea aceasta, nimeni, din cei mai tineri, nu o să știe ce înseamnă. Și toate acestea se întîmplau sub privirile tăticului nostru, agățat acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ajuta să gîndească. Noțiunile pe care le aveau despre dreptate se dovedeau infinit mai rudimentare decît ale strămoșilor cu bîtă și unelte de piatră. Justiția lor a fost oarbă pentru că și-au acoperit ochii nu cu eșarfa adevărului, ci cu steagul partidului. Din pînza roșie cu seceră și ciocan și-au croit mantie și glugă de călău. Analfabeți și stîngaci la începuturi, s-au rafinat pe parcurs. Au absolvit școli de partid, și-au făcut liceul la seral și facultatea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Și aceasta s-a văzut curând: Ion Iliescu, care În toamna lui ’96 trecea drept un valid „cadavru politic”, a fost ales și chiar de unii care Îl combăteau Înverșunat, iar marele Partid al Ardealului, al lui Maniu, Național-Țărănesc, sub steagul căruia se făcuse și se visase răsturnarea „comuniștilor” de la putere „odată pentru totdeauna!”, expulzat, pur și simplu, nu numai de la putere, dar și din parlament. Și, Încă o dată firesc - dar ce mai Înseamnă acest cuvânt?! -, În toate și Între toate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tot, ceea ce însemna nu numai o constantă reamintire a ceea ce se pierduse, dar și un avertisment a ceea ce avea să vină, plus montajul interminabil al reportajelor CNN în care oamenii păreau copleșiți de un fel de stupoare, unii înfășurați în steagul american, iar ca fond muzical se insinua în surdină Bruce Springsteen cântând We Shall Overcome. Au existat mult prea multe clipe înspăimântătoare, când cei rămași în viață i-au invidiat pe cei dispăruți, mulți oameni mutându-se la țară, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ruptă din cauza pumnilor dați în perete, nopțile lungit în pat numărând până la o mie, iepurele de casă găsit mai târziu, în aceeași dimineață, atârnând spânzurat de un cârlig într-o cămară - și, în sfârșit, imaginile de încheiere ale nenumăratelor rapoarte: steagul în bernă, serviciile memoriale, sutele de buchete și lumânări și jucării care acopereau treptele de la intrarea în școală, mâna însângerată a unei victime pe coperta revistei Newsweek, întrebările ridicate, umerii ridicați, procesele civile intentate, imitatorii, motivele pentru care renunți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care era tras răzbăteau niște sunete aidoma unor trosnituri. Vântul se potoli o clipă, apoi o altă pală imensă pur și simplu m-a gonit afară din parcare și când am dat cu ochii de niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
poarte un dialog cu ghidul, cerându-i explicații sau, pur și simplu, făcând câte o glumă mai deochiată, care să ne facă să râdem. La Mont-Noir intrăm direct în spectacol. O trupă de actori, costumați în haine de epocă, cu steaguri și muzică, ne preiau de la autobuze și ne poartă într-o procesiune pe cărările din jurul vilei, urmând niște indicatoare din materie roșie și neagră, uneori și galbenă, prinse pe cruci de lemn - ni se spune că imităm un vechi ritual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Bruxelles vor fi mulți hooligans, veniți să susțină echipa Angliei la Euro 2000. Previziunile se confirmă. Centrul orașului este inundat de fanii englezi și scandinavi, masați mai ales la terasele barurilor, unde cântă, urlă, cu fețele buhăite de bere, flutură steaguri roșii cu cruce albă. Este chiar periculos să stai lângă ei, poți să încasezi o labă peste figură. Ajunge să-i rogi doar să nu fumeze în preajma ta sau „să dea sonorul mai încet”. Numeroase echipaje de poliție, supraveghind intrările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în tribune. Merg prin piață să contemplu cât mai multe „exemplare” din acestea pitorești. Sunt tineri și adulți între 20 și 40 de ani, dar englezii arată întotdeauna mai bătrâni. Doi suporteri, răpuși de alcool, dorm pe caldarâm, înfășurați în steagul Angliei. Cum e înghesuială, lumea pășește peste ei cu grijă. Înduioșătoare imagine. Libertatea și dreptul individului de a se tăvăli pe jos, de a urla, de a fi puțin animal. Mă gândesc ce vor face grupurile acestea de hooligans după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În secolul 21, viața în Basarabia depinde în totalitate de capriciile meteo. Și de cele geopolitice. Ne-a vizitat zilele acestea Putin, pe care conducerea de partid și de stat, în frunte cu Lucinschi, l-a primit cu mult fast: steagurile rusești și portretele ștabului de la Kremlin ornau întreg orașul, scrie Ana, de parcă am fi fost o regiune Kaliningrad la Marea Neagră. Scandalos și fără speranță. Tot aici, pe „bulevardul Europa”, dăm câte o raită pe la unguri și pe la polonezi, foștii frați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]