7,229 matches
-
subliniau, asemenea lui Maïmon, bunăoară, dificultățile de comunicare ale mediului filosofic 22. Într-o lucrare ce include aspectul stilistic al textelor kantiene, Herman Parret afirmă că, în ciuda faptului de a se fi declarat zgomotos împotriva limbajului figurat și a "modelor stilistice" și de a fi optat, în perioada operelor criticiste, pentru forma scolastica de prezentare ("arida", "seaca" și "despuiata" de orice "ornamente profane", cum scrie Menéndez Pelayo 23), gânditorul "iubește imaginile și comparațiile care trezesc imaginația cititorilor", ca, fără îndoială, "metaforele
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
său dau un "farmec" [Reizsamkeit] indiscutabil, de multe ori chiar poetic, scrierilor sale"24. Că, "în momente de importanță capitala pentru procesul argumentativ, expunerea să devine tributara "mașinăriei" retorice"25. (Poate la această tendință de a face uz de figuri stilistice, de a valorifica potențialul expresiv al imaginilor se referea și Macmillan, când vorbea despre așa-numitul "mod poetic de a gândi" al lui Kant, amintit aici mai înainte.) Cu titlu de exemplu în acest sens, putem cita câteva rânduri extrase
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
mult ca sigur, la nivelul mărginit al imitației. Cum a fost cazul așa-numiților "petrarchiști" retorici italieni Serafino, Sasso, Cornazzano, Tebaldeo -, toți experți în regulile sonetului și în a prelua de la "sursă" o serie de teme sentimentale și de procedee stilistice, dar nici unul dintre ei autor de reală valoare; și care, pe urmele unui Petrarca "cu adevarat bolnav", scrie Francesco de Sanctis, nu făceau altceva decât să scoată "suspine poetice dintr-un piept gol și indiferent"143. În virtutea caracterului lor practic
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
167). Oricum, limbajul comun practică metaforă, tropul "cel mai luminos, măi necesar și mai frecvent", după aprecierea lui Vico168, prin toate părțile lumii și dintotdeauna. Un contemporan al lui Kant, francezul César Chesneau Du Marsais, autorul unui tratat despre procedeele stilistice (1730) bine primit de specialiști în epoca lui, observă că "se fac mai multe figuri într-o zi de târg decât într-o serie de sesiuni academice"169. La fel este adevărat, că prezența ei nu se verifică doar în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a avut Basarabii de cedat, nici categorii de împămîntenit; a dovedit pentru țară îndestul că o minte clară și o inimă dreaptă plătesc în viața unui popor mai mult decât o mie din frazele oratorice ale Flevilor ori din încercările stilistice ale Caradalelor, de aceea lipsa de înțelegere pentru {EminescuOpXII 28} {EminescuOpXII 29} superioritatea calităților înnăscute pe care o manifestă redacția "Romînului" nu poate dovedi nimic. Cu totul altfel stă cu diplomele universitare. În adevăr societatea modernă, pentru a-și asigura
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
această carte oferă mult acelora cari se interesează de etnologie. [10 iulie 1881] ["D. C. A. ROSETTI ARE CIRCULAROMANIE... "] D. C. A. Rosetti are circularomanie. De câte ori a fost ministru a știut să fericească țara cu fel de fel de încercări stilistice, menite unele a produce veselie, altele a inspira oamenilor tristeță pentru lesniciunea cu care unul singur poate arunca pietre în baltă, " pe cari nici un înțelept nu le mai poate scoate. La 1866, când era ministru al instrucției publice, adresa circulare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
această carte oferă mult acelora cari se interesează de etnologie. [10 iulie 1881] ["D. C. A. ROSETTI ARE CIRCULAROMANIE... "] D. C. A. Rosetti are circularomanie. De câte ori a fost ministru a știut să fericească țara cu fel de fel de încercări stilistice, menite unele a produce veselie, altele a inspira oamenilor tristeță pentru lesniciunea cu care unul singur poate arunca pietre în baltă, " pe cari nici un înțelept nu le mai poate scoate. La 1866, când era ministru al instrucției publice, adresa circulare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
PÎNĂ MAI IERI... "] D. N. Basarabescu, până mai ieri slujbaș al statului, fiind dat afară din slujbă, a găsit de cuviință să scoată o gazetă de opoziție. Nedeprinși a lua în serios politica paraponisiților, n-am dat nici o atenție încercărilor stilistice ale lui Nae Postuleanu, proprii poate pentru a fi citite de Millo, cu arta de-a apăsa asupra neologismilor neînțeleși și a escentricităților retorice, decât de-a lumina publicul în vro cestiune oarecare. În unul din cele din urmă numere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceasta poate fi prețioasă în sine, dar prin ea însăși nu are absolut nici o valoare. Acoperită de responsabilitatea politică a unor oameni publici ar deveni discutabilă, dar așa? Cine vrea, cine crede practic a discuta cu oricine insanități politice și stilistice, a polemiza cu oameni cari nu au nici o răspundere în privirea celor ce zic, a căror vorbe nu numără? Cât de practică și de ce efect imediat e stabilirea unei asemenea responsabilități am văzut în două cazuri. Cu numele deschis prințul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în care generația de baby boomers, preponderent cu studii superioare, ocupa segmentul principal. Noul Hollywood sau noul val american, mai aventuros și inovator, în consonanță cu noul val francez, italian, și dezvoltări asemănătoare în restul Europei occidentale, a integrat experimentele stilistice în tradițiile consacrate ale studiourilor californiene. Printre numeroasele picături notabile ale acestui val se găsesc filme precum Cine se teme de Virginia Woolf? (1966), Bonnie & Clyde (1967), Ghici cine vine la cină (1967), Filiera franceză (1971), Cabaret (1972), Nașul (1972
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
intensă analogie, mai presus de trăsăturile înnăscut organice. O analogie-esență: o analogie de corpuri geometrice”, ne putem gândi, bunăoară, și la Lucian Blaga care, în aceeași vreme, manifesta un interes particular - împreună cu morfologii germani ai culturii - față de o anume unitate stilistică, detectabilă, după el, la mai multe nivele ale creației culturale dintr-o epocă dată (v. Filosofia stilului, Fețele unui veac). Dar Voronca prelungește, desigur, în primul rând ecouri ale manifestelor avangardiste europene, înregistrate și dezvoltate la acea dată de gruparea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, când “în avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează în mâini” - s-a soldat cu consecințe hotărâtoare pentru evoluția sa ulterioară. Nu numai noile dezlănțuiri dionisiace reînviate în decorul și cu marca stilistică a metropolei moderne, promovate de futurism, cu știutul cult al vitezei și al „sportsmanului”, cu exaltarea „performanței” acrobatice etc. putea fi însă un exemplu la îndemână (în perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile de entuziasm ale tânărului ce abia descoperise
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
larg. Ce bărci mă vor aduce Spre stâncile de var ca o chemare Și-apoi spre alte stânci? Spre ce răscruce Mulțimi schimbate-n năvi? Și-un cort... În ciclul de Patrusprezece sonete, schimbarea e vizibilă mai ales în amprenta stilistică barbiană, semnalată, de altminteri, în nota (aparținând, probabil, lui Sașa Pană) ce prefațează poemele tipărite în 1967 în revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dânsul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e de domeniul fanteziei. Ne luminăm aflând că respingerea etnicităților se face în favoarea multiculturalismului, care ar fi, totuși, imposibil fără existența diversităților etnice. Credința e că multiculturalismul ar putea elimina multietnicismul, producând saltul într-un melanj etnic, religios, sexual și stilistic. Aceasta e ținta idealului postmodernist. Alain Finkielkraut vorbea de provocarea unui metisaj generalizat 70. Era "noului antropocentrism", eliberată de revelația biblică, este era nomazilor, a tiers-mondiștilor. Există speranța unui neoluminism planetar 71, de astă dată, cu deconstrucția oricărui elitism, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
paramodern, echivalabil cu fundamentalismul în religie. Dacă știința și religia se vor voi transmoderniste, asta depinde de asimilarea dinamismului spiritual al timpului. Blaga a dublat categoriile rațiunii cu categoriile abisale, ajungând la spațio-timpul categorial. Simetria spațiu exterior / spațiu interior (matrice stilistică) implică deopotrivă simetria temporală, inversată, însă, căci trecutul apare ca "timp interior" (suflet), pe când viitorul ca "timp exterior" (spiritul). După filosofii transmodernismului, cele patru elemente binare (minte și trup, suflet și spirit) "ne trag în direcții opuse în spațiu și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filosofare. Simți, însă, că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi de unde să apuci "prada", vorba lui Marin Preda. Îl poți chiar bănui pe autor de impostură, dar vitalitatea delirului verbal nu-ți permite a fi nedrept cu acest stil
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să nu știi de unde să apuci "prada", vorba lui Marin Preda. Îl poți chiar bănui pe autor de impostură, dar vitalitatea delirului verbal nu-ți permite a fi nedrept cu acest stil. Conștient de risc, scriitorul pare a ceda cenzurii stilistice în ultimele pagini și se străduiește să descurce ițele a ceea ce a realizat: "Mi-am umplut caietele cu aceste texte nevinovate, în final, scrise mai mult intuitiv decât prin deducții și inducții, care s-au rezolvat pe sine de la sine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fost striviți sub tancurile destinului. Tomas întrupează interpretarea într-un articol pe care-l trimite celei mai importante reviste a Uniunii Scriitorilor din Praga. Se pomenește chemat la redacție, unde i se propune schimbarea neînsemnată a câtorva cuvinte, din rațiuni stilistice, pe care o acceptă. Articolul i se publică undeva, la pagina cititorilor, cum era, pe vremuri, rubrica "Voci din public" de la România literară. Spre surprinderea lui, o treime din articol i-a fost eliminată, încât rezulta absoluta "vinovăție" a comuniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mereu că un sfârșit de gamă”. Este evident că poetul produce o falie în tradiția mai veche sau mai nouă, în retorica (încă) modernă a simbolismului. Imagismul lui caută bizarul sau, în orice caz, inadecvarea logică și de bun-simț. Efectele stilistice sunt deseori surprinzătoare, fie pentru că sfidează prejudecățile pudibonde ale vremii, fie pentru că despoaie motive vechi de emoționalitatea lor și le coboară în derizoriu: toamnă „s-a descheiat încet la sâni” și „și-a lățit în țară rană”, „lumina-și îmbracă
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
să fi scris articole politice și mai înainte, nu însă în primele numere, ci doar după 12 aprilie, când, într-o notă, era criticat pentru o poezie din „Telegraful”. De altfel, cu numărul 8 aspectul gazetei se îmbunătățește sub raport stilistic și, într-o măsură, chiar structura se modifică, preocupările culturale și literare căpătând un loc din ce în ce mai mare. După câteva luni, la 20 iulie, poetul afirmă într-un articol că este unul din directori, iar în septembrie anunță că a devenit
VESTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290508_a_291837]
-
structuri poetice ale textelor religioase înăbușite de un anume didacticism dogmatic sau de un simbolism nebulos. În Cazanie erudiția teologală și subtilitățile hermeneutice rămân în plan secund, preeminență au calitățile prozei artistice: claritatea narațiunii, bogăția imaginilor plastice și a ornamentelor stilistice (comparații, metafore), oralitatea și vigoarea frazei, elanul retoric, lirismul pasajelor poematice. Multe predici pun în circulație elemente legendare, hagiografice, apocrife, folclorice, provenind frecvent din Biblie sau din fondul popular balcanic. Teme universale - moartea ca „trecere”, călătoria în „lumea de dincolo
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
de un nou fel de literatură, inclasabil. Desigur, pot fi identificate afinități incontestabile cu unele pagini ale lui Ion Creangă - Dănilă Prepeleac, Poveste (prostia omenească), Povestea unui om leneș - , cu observația că originalitatea lui V. rezidă nu numai în tonalitatea stilistică specifică, ci și în pragmatica internă a spațiului ficțional: personajele acționează nu atât ca răspuns la somațiile realului (care reconstituie cotidianul cel mai banal al existenței sătești), ci în bună parte prin reacție, de regulă polemică, la tezaurul paremiologic obștesc
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
strânse de peste două sute de culegători din aproximativ două sute cincizeci de localități, mai bine reprezentate fiind comunele Cergău Mic, Micăsasa și Bazna. Culegerea, comparabilă cu aceea realizată de Ioan Micu Moldovan între 1863 și 1878, se remarcă prin diversitatea tematică și stilistică a liricii antologate. Culegeri: Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun și credințe poporane, București, 1914; Etnografice, Blaj, 1929; Flori de câmp (Doine, strigături, bocete, balade), îngr. și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976. Antologii: Legendariu românesc, Blaj, 1884
VICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290545_a_291874]
-
abia conturate, sunt tipuri emblematice pentru genul de proză practicat de V.T. Schițele cuprinse în volumul Cloșca cu pui (1941), publicate întâi în „Bilete de papagal”, cultivă în special pitorescul, intrând de-a dreptul în categoria etnograficului, și portretistica, element stilistic ce va reapărea în cărțile următoare, prozatoarea captând atenția cititorului în principal printr-un anumit tip de memorialistică. Deși uneori literaturizează excesiv, mediul și atmosfera epocii, figurile literare și culturale ale vremii sunt prezentate adesea în posturi interesante, în medalioane
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
al lui V., Poveste de dragoste (1975), este o rememorare a primilor ani ai maturității, cu o intrigă vioaie, cu reflecții pertinente asupra unui timp ce îngrădea dezvoltarea normală a personalității individului. În cartea următoare, Cântec pentru Daria (1981), repertoriul stilistic și structural se diversifică. Personajele principale sunt preluate din romanul anterior, dar atmosfera este susținută mult mai complicat, cu numeroase dezvoltări narative. În Valea cu iubiri (1985) autorul își fixează materia romanescă într-un peisaj montan, unde protagonistul se refugiază
VLAD-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290597_a_291926]