6,757 matches
-
alunga vălul de ceață. Vizibilitatea, departe de a fi perfectă, le îngăduia să întrevadă în depărtare stația de epurare. Erau cu toții alături de Bishop, când de la baza stației se ridică o coloană de flăcări care urcă la cer. Într-o clipită strălucirea ei fu mai luminoasă decât a haloului care aureola partea superioară a turnului conic. ― Ce-n fost asta, Dumnezeule?! făcu Hudson lipinddu-și fața de geam. ― Degazaj prin supapele de securitate, răspunse Bishop. ― Construcția va rezista la supraîncălzire? se interesă Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de multe încât lui Hicks îi era cu neputință să le numere. Agățate cu capul în jos de conducte și bârne, aidoma unor lilieci, se deplasau spre el, iar fascicolul lămpii lui se reflecta pe corpurile lor, dându-le o strălucire metalică. Caporalul vedea atâtea cât putea duce raza de lumină. Nu avu nevoie de un detector de mișcare pentru a simți o prezență în spate și se răsuci brusc. Lampa îi relevă un extraterestru la vreun metru înapoi. Creatura se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar așa crezu. Ceva tare și ascuțit se izbi în spatele său. Nu se osteni să se întoarcă pentru a vedea ce anume era. ― Hai sictir, murmură el când grenadele se ciocniră. La acest toast final culoarul se lumină, ca de strălucirea unui soare. Ripley și Newt și Hicks alergau cât îi țineau puterile. Erau deja departe de deschizătura pe care caporalul o decupase în conductă, dar unda de șoc a exploziei celor patru grenade zdruncină această secțiune a coloniei. Newt își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timp suficient să mediteze: motoarele liftului de mărfuri încetineau. Platforma se imobiliză brusc și cușca de siguranță se retractă. Ripley ridică țevile alăturate ale puștii lansatorului de flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a marilor protuberante din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice deteriorate săreau jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau și gemeau supuse eforturilor impuse. Undeva, departe, auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și norii de sub ei se aprinseră într-o străluminare. O bulă de gaz supraîncălzită plesni în troposferă. Unda de șoc a exploziei nucleare zgâlțâi aparatul, dar nu-i provocă nici o avarie. Ripley și Newt se uitară pe hublou și văzură strălucirea orbitoare pierind în urma lor. Apoi Newt căzu pe umărul femeii și începu să plângă încetișor. Ripley o legăna mângâind-o de păr. ― E bine acum, draga mea. Am reușit. S-a terminat. În fața lor, masa disgrațioasă a lui Sulaco adăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de distanță; constanța cea mai mare se obține în cazul distanței de 1 m și a înclinației de 10 grade, dacă unghiul nu este mai mare de 10 grade constanța nu depinde de distanța de la care se face percepția. Constanța strălucirii sau a luminozității Din experiența personală știm că o foaie de hârtie o vedem tot albă și la o lumină redusă, de asemenea un cărbune rămâne tot negru chiar dacă este scăldat într-o lumină puternică. Explicația este simplă: un corp
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
este simplă: un corp reflectă întotdeauna același procent din lumina care cade asupra lui, iar dacă lumina crește sau scade uniform peste toate corpurile din câmpul nostru vizual relația de luminozitate se păstrează, raportul se păstrează ceea ce dă constanța de strălucire. Percepția luminozității depinde de cât de multă lumină reflectă un obiect față de corpurile din jur. Acest aspect îl putem demonstra printr-un experiment simplu; dacă privim o bucată de hârtie neagră și care este pusă în lumină puternică printr-un
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de tiparul propriilor minciuni, încercând să șteargă urmele unor vieți banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele fluturând sub soare. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puteți să-mi explicați ce-are tabloul lui Luchian cu toată povestea asta criminalistică?“ „Desigur, stimate și ignorant domn. Calomelul mai avea o întrebuințare, în secolul 19. Îl foloseau pictorii, să-și îngroașe vopseaua; în plus, îi dădea și o strălucire intensă, ca de pudră de aur. Singura problemă era toxicitatea: dacă stăteai prea mult cu nasul în tablou, nu mai apucai anul. Se zice că Van Gogh de-aia suferea de halucinații, pentru că își prepara vopselurile cu cantități masive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ascuns o poză cu blitz), e imposibil să obții un reglaj constant, chiar prin geamul de protecție. Particolele trec și afectează tabloul. Mai devreme sau mai târziu, inevitabilul se produce: pete, secțiuni desprinse sau cojite, pierderea proprietății culorilor.“ „Proprietățile culorilor?“ „Strălucire, nuanță, intensitate. Proprietățile intrinseci ale culorilor. Toate astea se alterează cu timpul, în condiții de dezechilibru al particolelor.“ „Doctore, m-ai pierdut iarăși pe drum. Am înțeles că dăm bani ca să ne uităm ca fraierii la niște cópii, în loc de originale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar la care nu participase. Nici o altă femeie nu îmi povestise cu-atâta nerușinare ce făcuse. Și de nimeni nu mă simțisem atât de atras când venise vorba de ceilalți. Murdăria presupusă a scenelor se scurgea prin canalele memoriei, căpătând strălucirea endorfinei și dizolvându-se în compartimentele cele mai permeabile ale imaginației mele. Bărbați și femei se împreunau acolo, răsuciți peste corpul Mariei gol și transpirat. Se degaja o fierbințeală rece din toate mișcările grăbite sau pricepute, ca atunci când vezi șerpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
volumelor sigilate. Degeaba: plasticul nu mai păstra același miros, aceeași consistență a Pif-urilor aduse de poștaș. I-am lăsat pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate. În jur, statuile aruncau străluciri metalice, iluminate verzui de poluare și becurile cu halogen: Asachi, mustăcios și-n palton de fontă; Mihai Viteazul, cocoțat pe cal, cu fesul ăla strâmb ca un stup de-albine; Heliade-Rădulescu, fiert de eșapamente și neoanele Băncii Comerciale. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe vârful sticlei de bere, iar ochii aveau o strălucire verde, curată, cum numai nebunii și-actorii mai păstrează. Era un bărbat frumos Cezar. Dacă aș fi fost homosexual, m-aș fi îndrăgostit de el. Genul de om pe care l-ai fi așezat pe vremea lui Eminescu, la braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
secvențele astea reale sau aflate încă în faza de elaborare își conțineau propria poveste, o cantitate de viață trăită sau doar închipuită, preschimbată în zeci și sute de amintiri. Marfa se prezenta vie, neprețuită, perisabilă. Conținutul era fasonat, impuritățile corectate, strălucirea momentului prezervată cu grijă și sfințenie în macheta cortextuală. Pachetele de informații ajungeau pe rafturi, cu preț și coduri. Nu trebuia să fii astrolog, ca să pricepi cu cine ai de-a face. Arhitectura sangvinolentă îmi părea instabilă. Imaginile pâlpâiau ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dimpotrivă, puse la loc pe raftul pufos. Farmacistele aveau nume curioase, de rusoaice fugite departe de frigul siberian: Tania, Vera, Olga. În mâinile lor, capsulele și pastilele prindeau viață, se încălzeau brusc, colorau toată încăperea în combinații imposibile, de-o strălucire maladivă: galben-violet, roșu-negru, verde închis-gri pal, bleu-vișiniu. Îți imaginai ce era mai rău și, în același timp, ce putea fi mai bun. Pasiunea mea pentru produse farmaceutice se răsfrângea și-asupra vacanțelor. Cu timpul, devenisem un susținător al lucrurilor bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sacralizare un rol mult mai important introducând ideea de central, exemplar, canonic. Frumosul literar se bucură de o recunoaștere deplină după cum o arată și terminologia bogată în această direcție. De asemenea, trebuie reținut și faptul că e epoca de maximă strălucire a caligrafiei și miniaturii. Dar aceste noțiuni rămân încă marginale. Conștiința literară medievală este încă dominată , ca și cea antică, de litteratura poetarum (literatura scrisă a poeților). Un termen-cheie care-și adaugă tot mai multe determinări și conotații speciale. Modul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Capitolul I Cu toate că este greu să îl caracterizăm pe Nicolae Titulescu în doar câteva cuvinte, cel mai reușit portret îi aparține, probabil, lui Savel Rădulescu, un colaborator apropiat. Acesta scria: „Titulescu a fost o excepțională bogăție de daruri, o mare strălucire intelectuală, o risipă generoasă de însușiri care doar la intervale mari ale istoriei unei țări se întrunesc asupra unui om“1. În cele ce urmează vom încerca să analizăm unele dintre principalele idei și acțiuni diplomatice titulesciene. Unirea Transilvaniei cu
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
deja altceva, o ființă sau un lucru, oare cine, ce va fi? Unde va fi? Toate astea avea de gând să le dezlege în acele două minute! În apropiere era o biserică, iar turla și acoperișul ei aurit luceau sub strălucirea soarelui. Își amintea că privise grozav de insistent la acest acoperiș și la aceste raze, răsfrânte pe el; nu-și putea lua ochii de la ele: i se părea că aceste raze sunt noua lui natură, că peste trei minute se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ferdâșcenko și chicoti, surprins totuși în parte de impresia generală cam neplăcută produsă de povestirea lui. — Ce murdărie! exclamă Nastasia Filippovna. — Hodoronc-tronc! Vreți ca omul să vă povestească cea mai urâtă faptă din viața lui și-i mai pretindeți și strălucire. Faptele cele mai urâte sunt murdare întotdeauna, după cum ne vom convinge imediat, ascultându-l pe Ivan Petrovici; de altminteri, mulți strălucesc pe dinafară și vor să pară onestitatea întruchipată numai pentru că au caleașcă proprie. Și-s destui cei cu caleașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de acord să dăm crezare faptului principal, așa că de ce mai lungiți această discuție dificilă și jignitoare? Poate doriți să vă lăudați cu abilitatea pe care ați dovedit-o în investigații, să vă etalați față de noi și față de prinț în toată strălucirea dumneavoastră de anchetator, de detectiv? Sau veți fi având cumva intenția să-l scuzați și să-l absolviți de greșeală pe Burdovski în virtutea faptului că s-a amestecat neștiutor în această chestiune? Dar asta e o impertinență, stimate domn! Burdovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre mijlocul odăii ca s-o întâmpine; asta se întâmpla pe la ora opt seara. Aglaia era singură-singurică, îmbrăcată simplu și parcă în grabă, cu un burnuz ușor. Ca și dimineața, era palidă la față, iar în ochii ei fulgera o strălucire vie și uscată; avea o expresie a ochilor pe care prințul nu i-o mai cunoscuse până atunci. Ești gata, remarcă ea cu voce scăzută și parcă liniștită. Ești îmbrăcat, ții pălăria în mână. Deci te-a prevenit cineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zi, cu nerăbdare prietenească, să-l vadă însurat măcar cu prințesa de Rohan; dar acum vede și el că prințul gândește de cel puțin douăsprezece ori mai cumsecade decât ei toți „la un loc“! Căci lui nu-i trebuie nici strălucire, nici bogăție și nici măcar onoruri, ci doar dreptatea! „Dar canaliile și netrebnicii judecă altfel; în oraș, prin case, la reuniuni, în vile, la concerte, în bodegi, la mesele de biliard se discută numai și numai despre apropiatul eveniment. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ministerul de Esterne din Viena atitudinea față cu această, cestiune de etichetă a fost pîn' acum cam rezervată: s-a relevat că un rege al României ar atrage după sine pe un rege al Serbiei; există temerea cum că noua strălucire ar produce în micii potentați ai Orientului ambiții nouă și dorințe nouă. Ca principate, statele lui Carol și Milan sunt destul de mari; ca regate li s-ar părea poate posesorilor lor prea mici și sărace. Toate cuvintele acestea pot fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a Franței, aceea a lui Napoleon III, și de-a căuta să se constituie, alături cu România dunăreană, care datorește împăratului existența și unitatea politică, o Românie macedoneană, a cărei rol n-ar fi fost nici fără importanță, nici fără strălucire. Stabilirea unui stat de două - trei milioane de suflete, care ar fi putut pretinde porturi în golful Salonicului și al Adriaticei, care ar fi avut cu Franța legătura unei limbi de aceeași origine, n-ar fi fost fără valoare din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Constantin cel Mare) prin construirea unor așezăminte speciale cum ar fi; xenodochia - pentru străini și pelerini, brephotrophia - pentru săraci, orphanotrophia - pentru orfani, dar cele mai importante pentru evocarea noastră au fost nosocomiile - destinate Îngrijirii bolnavilor. Cel care avea să dea strălucire acestui act de Înaltă caritate va fi Sfântul Vasile cel Mare prin celebrele sale „vasiliade”, așezăminte care se vor răspândi foarte repede În spațiul creștin, cu deosebire În cel ortodox de mai târziu, iar Sfânta Tradiție va așeza aceste activități
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]