8,296 matches
-
prin atâtea momente de greu refuzam cu încăpățânare să cred în Dumnezeu. O dată am ridicat pumnul spre cer și l-am sfidat deschis. Altă dată pe terenul de fotbal al penitenciarului am strigat către tunetele și fulgerele care ne-au stricat partida: „Dumnezeule nu cred în tine. Dacă exiști omoară-mă pe loc!“ Nici un răspuns, deci nici un Dumnezeu. 8 Într-o zi am întâlnit o gardiancă Angela o chema. Ea lucra pe secția a noua unde erau ținute femeile. Pusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e ceva necurat. Ei au fost omorâți degeaba, probabil. Sau nejustificat, cum se zice... moartea lor. Nevinovați, probabil. Poate nu și-au meritat. Dar Dumnezeu nu te lasă, Dumnezeu îți dă simbolul: „Nu face biserica aicea că Eu ți-o stric!“. „Antrenorul vieții mele a ajuns la concluzia că trebuie să arunc prosopul“ - Vasiliu Povestea lui a costat un goblen cu ațe, țigari. Zis Giani. „Focă“, în spectacolul de revistă al pușcăriașilor din noiembrie 2003. M-am întâlnit cu el. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ciudat pentru fetele din generația ei, studiase istoria. Versiunea lui Dan În privința acestei povești este următoarea: mama și tatăl lui s-au cunoscut la universitate, unde garderoba Lindei, inspirată de Biba1, și silueta ei à la Twiggy făcuseră vîlvă. Nu strica nici faptul că era deșteaptă, puternică și Încăpățînată. CÎnd aveai picioare ca ale ei, astea nu mai contau. Linda era genul de fată a cărei companie era rîvnită de toată lumea, genul care rîde mereu cu capul dat pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mesaj și te-aș fi sunat imediat ce se termina. În loc să mă tîrăști afară din sală pentru ceva ce sînt convinsă că e o prostie, adaug eu, În gînd, desigur. — O, ce prostuță sînt, rîde Linda. Am crezut că poate e stricat telefonul și nu te-aș fi deranjat dacă as fi știut că ești la ședință. Pun pariu că știa. Și mai pariez și că Sandy i-a spus asta. — Deci, totul e În ordine? Întreb Într-un final, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fac pentru fiecare cîte o cană de ceai. (Cafeină? Care e treaba cu substanța asta? Mă hotărăsc să mă Întorc pe internet de Îndată de termin de vorbit cu Dan, și, În fond, o cană nu are cum să-mi strice.) Îi aduc ceaiul, mă așez și mă ghemuiesc lîngă el, zîmbind plină de Înțelegere la vederea expresiei de surpriză care i s-a Întipărit pe chip. — Știu că visai la weekenduri minunate În Europa, Încep eu pe un ton blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
enervată În timp ce strînge mai tare șireturile de la corsetul rochiei mele de nuntă, Înjurînd că marginile refuză să se unească. — Of, pentru numele Domnului! În cele din urmă se lasă păgubașă, Îngrozită că transpirația care stă s-o podidească Îi va strica machiajul perfect. — E total ridicol, spune ea, așezîndu-se pe vechiul pat din camera lui Dan. Credeam că ai fost la o probă acum două săptămîni. Cum se face că rochia nu te mai Încape? SÎnt tentată să-i spun Lindei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ceva de adăugat și voința să o facă, Linda iese trîntind ușa, pînă ce el Își cere scuze. Ceea ce, În mod invariabil, se și Întîmplă. Dar Michael (O, mulțumesc lui Dumnezeu că există el!) nu-i va permite să ne strice petrecerea, iar cînd deschide iarăși gura, e mai sever decît l-am văzut vreodată, decît mi-aș fi Închipuit că poate să fie și abia mă abțin să nu ies În fugă, ca să-l Îmbrățișez. Mă așez În baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dan, uitîndu-se la Michael, care stă la celălalt capăt al mesei, ți-aș fi recunoscător dacă nu le-ai face pe fete pulbere În fiecare seară. Socrul meu rîde și-i spune: — O, linștește-te. Ești În vacanță. Nu ți-ar strica să Încerci și tu. Dan se uită la maică-sa. — Ăsta e chiar tata sau a venit vreun extraterestru și l-a răpit azi-noapte? Exasperată, Linda clatină din cap. — Se pare că nu numai fetele au dat În mintea copiiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
urmez pe Charlie spre o canapea și mă așez, Întinzînd paharul ca să-mi fie umplut de Jonathan, care face turul Încăperii. Dragul meu soțior Încă mai vorbește cu Kate. La toți dracii cu el, n-o să-l las să-mi strice seara. Mă Întorc către Charlie Dutton, Încercînd să găsesc ceva sclipitor, amuzant și inteligent de Întrebat. SÎnt șocată să descopăr că Încerc, de fapt, să flirtez. Nu pentru că l-aș considera atrăgător (deși, credeți-mă, nu e chiar o priveliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
secundă, fiecare minut al fiecărei zile, chicotelile noastre cînd Îi fac baie sau cînd Îl cuibăresc la mine În brațe, În timp ce se zvîrcolește, ca să-i citesc o poveste, iar apoi să-l duc la culcare. Ziua mea Începe să se strice numai În clipa În care ușa se deschide și Dan intră În casă, aducînd cu el toată tensiunea și stresul. Abia de ne mai spunem o vorbă. CÎnd vorbim, subiectul e Tom. SÎnt conversații Într-o doară despre ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am dat seama, iubirea s-a revoltat împotriva disperării și, deocamdată, dacă lăsăm deoparte nopțile tale, reușește să-ți dea o oarecare mângâiere. La mine, lucrurile stau pe dos, Galilei. Nu mai pot iubi aproape nimic. Echilibrul meu s-a stricat și m-a lăsat pustiu, descoperit, în situația de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu știu dacă un om poate rezista multă vreme fără consolări și, poate, asta am venit să-mi lămuresc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de lumină, nu seamănă cu ale tale". Am simțit nevoia să fiu duios. "Mi-ai lipsit." A întins spre mine o mână albă și moale, iar eu eram atât de emoționat, încît, fără să-mi dau seama că aș putea strica totul, am întrebat-o: "Pe unde ai rătăcit, de când nu te-am văzut?" Nu mi-a răspuns nimic, dar chiar din tăcerea ei am înțeles că-mi ascundea ceva... Apoi a început să-mi istorisească o întîmplare veche. Cum i-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
rugul și să se termine odată." "De ce nu renunță inchizitorii?" am întrebat eu, iritat de atâta grabă. "Ei spun că misiunea lor e să omoare, a ta să mori și a grâului să dea pâine, iar tu, prin încăpățînarea ta, strici ordinea lucrurilor." "Rugul nu e în ordinea lucrurilor. Și nu mă rog să mor." " Atunci blesteamă, Galilei Poate totuși se întîmplă ceva." Și se uitau la mine fără să mai zică nimic, așteptând să mor. ― Ai coșmaruri din ce în ce mai stranii. Faci
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe bufon și pe prostituată drept uși ascunse spre casa de taină a puterii. Dar nu găseam răspunsul, și acele porți, odată deschise, dădeau la iveală numai pustiul sufletesc. Astfel, din eșec în eșec, din blasfemie în blasfemie, m-am stricat la suflet. Ziua continuam să fac pe evlaviosul, dar la asfințitul soarelui tenebrele puneau stăpânire și pe sufletul meu. Pentru a mă simți puternic, aveam mai întâi nevoie să beau câteva căni de vin și să-mi răcoresc mintea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
direct pe pământ, sub un măr, cu picioarele îndoite și desfăcute, cu rochia suflecată, spre a-și arăta enormul și largul vagin. Era grasă, urâtă, asudată și unsuroasă. Mi-a făcut scârbă. Și-n plus, întâlnirea cu bătrânul mi-a stricat, fără să știu de ce, buna dispoziție. L-am tras repede după mine pe Rotari, fără să scot vreun cuvânt, urmăriți de măscările femeii. În timp ce ne întorceam acasă, mi-am dat seama că Rotari se simțea umilit. - Iartă-mă, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mușcă biscuitul. Îi căzu o bucățică prea plină de gem cleios de afine, lipindu-se de uniforma grădiniței particulare. Nu poți fi atent? Îl admonestă Emma, abia l-am spălat - ce, ești focomelic? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Filtrul e stricat, spuse Antonio, cafetiera e veche, de ce n-ai schimbat-o? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Ți-am spus de zece ori deja, se Încăpățână Antonio, dar tu nimic, vorbesc În vânt. Nu mi-ai zis, spuse Emma. Ba da, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mașină țâșni un șobolan - mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după ea - șobolan grețos, cum Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca pe un hamsteraș. — Îl luăm, mami? Nu, iubire, țipă Maja, izbind călcâiul de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca petrecerea să reușească. E important ca fiul lui Buonocore să vină la nenorocita asta de petrecere. — Lăsați-l să vină, nu vă preocupați, Îl va aduce acasă bona noastră, Îi spuse Maja Emmei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care Maja o organizase ca pe un summit al Națiunilor Unite: băuse prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o iubesc așa cum e. Pentru că are treizeci de ani și a avut timp să vadă lucrurile care nu contează. Pentru felul cum merge, nervos, grăbit, ca și cum ar pierde trenul. Pentru atenția cu care atinge lucrurile, căci știe că se pot strica. Pentru că e prezentă chiar și atunci când te ignoră, pentru umbra aceea de șiretenie care i se cuibărește În pupila ochiului, pentru lipsa ei de entuziasm și pentru sobrietatea ei, pentru toate lucrurile pe care nu la cunosc despre ea. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un motociclist nevinovat reprima impulsul de a-i spune să nu pună mîna. Sarah Îi ceru să pună caseta cu Celentano - un artist pe care Îl cunoscuse aici În Italia, Îl aprecia mult -, dar Antonio Îi spuse că aparatul era stricat. Simțea În gât un nod dur, ceva ce-l Împiedica să Înghită. Ar fi vrut să parcheze la Ponte Milvio, să coboare pe malul solitar al fluviului, pe unde se plimbau bicicliștii și maratoniștii, și să o pună pe americancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care pătrundea În țesătura pantalonilor de camuflaj. Și În același moment simțea o dorință nestăvilită de a-i povesti despre Emma, de a-i spune tot. De a-i arăta cât de fericit fusese cu Emma, dar apoi ceva se stricase. Dar când? Și de ce? Acum nu mai putea să-și aducă aminte. Îi părea totul atât de Îndepărtat, atât de puțin semnificativ. Voia să-i spună despre Îndoielile, despre obsesiile și despre tristețile lui. Să-i spună că mariajul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dori cu disperare o aspirină. O, nu, nu avea voie să ia aspirină. Dumnezeule, Dumnezeule, nu trebuia să-i fi spus. Peste câteva săptămâni, peste vreo lună, Aris și-ar fi dat seama singur. Nu ar fi reacționat astfel. Am stricat totul. — Chilienele sunt mai educate, comentă mama lui Lorenzo. Nu sunt țărance, vin din orașe, Chile este o țară modernă, ca Franța, sora mea are o chiliană care la Bogotá era medic stomatolog. În Chile este criză economică. — O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu l-am Împiedicat? De ce nu l-au arestat? De ce nu eram cu ei? Fii calmă. Totul e bine. Îi adoră. Copiii mei. Închise ochii. Nu voia să plângă de față cu Sasha. Nu voia să plângă. Nu voia să strice tot. De ce acum? De ce? Sasha privi coperta Annei Karenina, prost dispus. Nu știa ce să facă. Nu știa ce simți când ai un copil. Cum poți Încerca să-l aperi de lumea Întreagă și de noi Înșine. Să iubești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bucăți de hârtie - ipoteze. Simți un sentiment de libertate pe care nu-l cunoscuse până atunci. Valentina Îl Întrebă ce face cu Fiatul. Dacă nu pui să-ți scoată repede piedicile de pe roți, gardienii te scutură de bani. Nu ne stricăm seara certându-ne cu gardienii, spuse Antonio ridicând din umeri. Ne vom Întoarce acasă pe jos, nu ne grăbim. Nu ne urmărește nimeni. N-am făcut nici o crimă. Nimeni nu te condamnă pentru tentative. Se plimbară pe străzile din centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]