6,080 matches
-
mulți care fugiseră din fața armatei lui Saladin. Balian se pregătește pentru starea de asediu stocându-și provizii. Armatele din Siria și Egipt se adună sub comanda lui Saladin și după o încercare eșuată de a asedia Tirul, pe 20 septembrie Sultanul ajunge la porțile Ierusalimului. Au avut loc negocieri între Saladin și Balian, prin medierea lui Yusuf Batit, exponent de seamă al ortodoxiei răsăritene, ortodoxie care a fost puternic reprimată sub stăpânirea catolică și care considera că este mai favorabil ca
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
luptă și astfel începe asediul Ierusalimului. Armata lui Saladin era orientată către Turnul lui David și Porțile Damascului, asupra cărora arcașii trimit o ploaie de săgeți. Urmează mașinile de luptă, în fața cărora localnicii se apără cu succes. Pe 26 septembrie, sultanul își mută trupele spre o altă intrare în cetate, aceea de la Muntele Măslinilor. Sunt utilizate mașini de război, catapulte, baliste, arcuri, arbalete, focuri grecești. Trei zile mai târziu, o porțiune a zidului este minată și se prăbușește. Deși cruciații rezistă
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
bărbie în apă rece. Toate aceste penitențe ar fi avut drept scop înduplecarea mâniei Domnului care s-ar fi abătut asupra cetății datorită preupusei imoralități a locuitorilor. La sfârșitul lui septembrie, Balian se deplasează împreună cu câțiva călăreți pentru a oferi sultanului capitularea pe care inițial o refuzase. De data aceasta, Saladin este cel care refuză, dar pentru a evita un masacru inutil, precum cel din 1099, acceptă cererea dar cere 20 de bezanți pentru fiecare bărbat eliberat, zece pentru fiecare femeie
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
penitență pentru uciderea lui Thomas Becket spre a fi utilizați pentru acoperirea cheltuielilor unui pelerinaj sau a unei cruciade și care fuseseră cheltuiți doar cu mercenari din bătălia de la Hattin. Are loc o nouă întrevedere dintre Saladin și Balian și sultanul este de acord să mai reducă din prețul de răscumpărare: zece bezanți pentru fiecare bărbat, cinci pentru fiecare femeie și unul pentru fiecare copil. La refuzul repetat al lui Balian, care din nou consideră suma prea mare, Saladin propune suma
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
suma prea mare, Saladin propune suma de 100.000 pentru întreaga comunitate, apoi 50.000 ca în final să se mulțumească cu numai 30.000, sumă cu care să fie eliberați 7.000 de locuitori ai cetății. Pe 2 octombrie, sultanului i se înmânează cheia cetății și anume cea de la Turnul lui David. Este anunțat ordinul ca în timp de o lună fiecare locuitor să-și plătească răscumpărarea. Ca semn al generozității, Saladin eliberează pe mulți dintre sclavi, lucru realizat și
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
Bizanț, iar o altă parte în Egipt sau s-au refugiat pe vasele italiene care se deplasau către Europa. Saladin permitea creștinilor să efectueze pelerinajul la Ierusalim și de asemenea a lăsat Biserica Sfântului Mormânt să rămână sub administrație creștină. Sultanul își consolidează domeniul cuceririlor sale, luând în posesie și cetățile Belvoir, Kerak, Montréal și asediază din nou cetatea Tyr. Între timp prin intermediul pelerinilor și al altor călători, dar și al arhiepiscopului de Tyr, vestea căderii cetății sfinte ajunge în Europa
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
vreo oază. Un păsăroi o înșfacă pe Ikra și Jack o eliberează, sărind în cârca păsăroiului și obligându-l să o lase jos. Jack se afundă în nisște nisipuri mișcătoare, iar Ikra îl trage afară cu un băț. Ajung la sultanul unui trib care îi ospătează și îi distrează cu dansatori. Pornesc din nou. Trec astfel mai multe zile și nopți. Cei doi ajung în sfârșit în oaza în care se găsește bijuteria, dar aceasta îi testează cu o rază și
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
la toate aceste calități el adăuga un suflet neliniștit și tulbure, violent, îndrăzneț, pasionat. Avea cu cine semăna: tatăl său Isac, care conspirase de mai multe ori împotriva basileului Ioan, fratele său, petrecuse o mare parte din viață la curtea sultanului din Iconium; fratele lui mai mare se căsătorise cu fiica unui emir musulman. Timp de 30 de ani, Andronic umplu orașul și curtea cu zgomotul și scandalul aventurilor sale. Văr primar cu Manuel și aproape de aceeași vârstă cu el (amândoi
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
îi încredință, tot departe de curte, unde părea supărător, un mare comandament la frontiera Ungariei, cu titlul de duce de Belgrad și de Branitzova. Chiar în timpul misiunii sale în Cilicia, Andronic întreținuse legături cam suspecte cu regele Ierusalimului și cu sultanul din Iconium. În noul său post, el se grăbi să lege intrigi asemănătoare cu regele Ungariei, în scopul de a-l detrona pe împărat, după cum se spune. Dar corespondența fu interceptată și pusă sub ochii basileului. Și de data aceasta
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
artei. Andronic își anunță plecarea; Teodora se prefăcu a dori să-l întovărășească până la oarecare distanță de Beyruth, spre a-i face cinste și a-și lua rămas bun puțin mai tîrziu. Numai că ea nu se mai întoarse. Cusprijinul sultanului Nureddin, cei doi fugari ajunseră la Damasc, apoi la Harran, unde se opriră câtva timp pentru ca tânăra femeie să nască, apoi la Bagdad, foarte bine primiți la curtea suveranilor musulmani. Lucru remarcabil: cu toată nesiguranța acestei vieți rătăcitoare Andronic, așa
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
I-iul de cavalerie Regiment Iașan 1834.” Aceste drapele militare au fost înmânate unităților pe 8 noiembrie 1834, în cadrul unei festivități în fața bisericii Sf. Spiridon din Iași, unde au fost sfințite de către mitropolit. În mesajul adresat oștii, domnitorul sublinia faptul că sultanul a aprobat „Miliției Noastre dreptul de a avea steag, după modelul de Noi propus, după care s-au înființat acel cu nr. 1 pentru Infanterie și acel cu nr. 2 pentru Cavalerie... Aceste semne astăzi întâia oară sunt înfățișate înaintea
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
polonezilor. Prin pacea de la 4 aprilie 1459, domnitorul moldovean Ștefan cel Mare a redobândit ului de la polonezi, după un asediu care a durat doi ani. În anul 1476, garnizoana moldovenească din cetate a rezistat cu succes asediului armatei turcești a sultanului Mehmed al II-lea. Ștefan cel Mare a dispus extinderea considerabilă a zidurilor cetății. Au fost construite ziduri de 5-6 metri lățime și 40 metri înălțime, fiind adăugate trei turnuri și amenajată o curte interioară cu dimensiuni de 10 metri
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
răzeși) și armata Uniunii Polono-Lituaniene, aflată sub comanda hatmanilor Jan Karol Chodkiewicz (cu 35.000 soldați) și Petro Sahaidacinîi (cu 25.000 cazaci) și a lui Iațko Borodavka (cu 15.000 soldați) au ținut piept cu succes armatei otomane a sultanului Osman al II-lea (estimate la 100.000 ostași), în Bătălia de la Hotin. La 8 octombrie 1621, s-a semnat un tratat de pace la Hotin, oprindu-se înaintarea otomanilor în Polonia și confirmându-se granița polono-otomană pe râul Nistru
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
și Maria și-au petrecut timpul liber în locuri din apropierea palatului, călărind, vânând și încercând fără succes să mobilizeze nobilimea maghiară împotriva unei iminente invazii otomane. Ungaria a fost profund divizată când la sfârșitul anului 1525 a devenit clar că sultanul Suleiman I a planificat s-o invadeze. La 29 august 1526, Suleiman și armata sa au spart apărarea lui Ludovic. Ludovic și întreg guuvernul au mărșăluit cu o armată mică de numai 20.000 de oameni. Bătălia de la Mohács s-
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
capăt înfloririi ei, ea dispersându-se în mare parte și pierzându-și importantă. Sfârșitul prezenței cruciate în Acra, unul din ultimele orașe stăpînite de ei în Țară Sfântă, a fost consecință unu asediu sângeros din partea mamelucilor în 1291. În vremea sultanului Selim I, în 1517 Otomanii au capturat orașul, după care el a început să decadă. Henry Maundrell în 1697 l-a găsit în ruine cu excepția unui caravanserai ocupat de câțiva negustori francezi, o moschee și câteva bărăci. La începutul secolului
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Sofia. Vastele domenii și construcții ale palatului imperial, Marele Palat, se desfășurau la sud-est de "Augusteum". Se întindeau în partea opusă bisericii Sfintei Sofia și la răsărit de Hipodrom, spre Marea Marmara, pe locul de astăzi al Moscheei Albastre (Moscheea Sultan Ahmed) și în împrejurimile acesteia. Palatul era un ansamblu neregulat de edificii adăugate succesiv, timp de peste șase secole, la primele construcții partiale ale lui Constantin cel Mare. Ansamblul Marelui Palat nu a fost terminat decât în sec. al 10-lea
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
a fost terminat decât în sec. al 10-lea, adică în momentul în care nu I s-a mai adăugat nimic și nici nu s-a mai procedat la corectarea degradărilor. După modelul său s-a dezvoltat vechiul palat al sultanilor otomani, palatul Topkapî. Palatul imperial cuprindea trei sectoare principale : "Chalke" era un vestibul, un ansamblu care permitea comunicarea Marelui palat cu exteriorul, care își datora numele de la porțile de bronz monumentale, cu care corespundea spre "Augusteum". "Chalke" a fost reconstruit
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
piatră pentru păstrat jarul, care are scris cu litere slavone anul 1481. Pe baza acestei descoperiri, arheologii au presupus că reparațiile bisericii au fost efectuate după 1476, când orașul Suceava a ars în urma incendierii lui de către armata turcă condusă de sultanul Mahomed al II-lea. Între anii 1987-1989 au fost întreprinse cercetări arheologice și în curtea Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”. La circa 6 m spre sud de aceasta, a fost dezvelit un edificiu de piatră cu lungimea de 11,75 m
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
latin, imperiul din Niceea susținea lupte dure contra sultanatului selgiucid de Rum. Deplasarea centrului bizantin în Asia Mică accentua vechea opoziție între Bizanț și selgiucizi, căci el constituia un puternic obstacol în calea avansului selgiucizilor către mare. Cu medierea Veneției, sultanul Ghiyaseddin Kaykhosru I încheia o alianță secretă cu împăratul latin în anul 1209. Theodor Laskaris încheia un acord cu regele Micii Armenii, Leon al II-lea al Ciliciei (care se simțea la fel deamenințat de sultanatul din Ikonion). Segiucizii aveau
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
al Ciliciei (care se simțea la fel deamenințat de sultanatul din Ikonion). Segiucizii aveau o armă în plus contra imperiului grecesc în persoana împăratului Alexios al III-lea (care, după o lungă ședere în partea europeană, se întorsese la curtea sultanului). Sultanul putea să dea planurilor sale de cucerire aparența unei revendicări legitimiste în favoarea lui Alexios al III-lea. La începutul anului 1211, basileul a pornit, în fruntea a numai două sute de kaballarioi și 8 sute de mercenari, în întâmpinarea seldjukizilor
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
Ciliciei (care se simțea la fel deamenințat de sultanatul din Ikonion). Segiucizii aveau o armă în plus contra imperiului grecesc în persoana împăratului Alexios al III-lea (care, după o lungă ședere în partea europeană, se întorsese la curtea sultanului). Sultanul putea să dea planurilor sale de cucerire aparența unei revendicări legitimiste în favoarea lui Alexios al III-lea. La începutul anului 1211, basileul a pornit, în fruntea a numai două sute de kaballarioi și 8 sute de mercenari, în întâmpinarea seldjukizilor, pe
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
îi condusese în spatele Imperiului, în toiul războaielor niceenilor cu Henric I și cu Marii Comneni. Într-o luptă înverșunată au căzut aproape toți oamenii lui Laskaris, măturați, literalmente, de mulțimea turcilor, însă basileul l-a răpus într-o monomachie, pe sultanul Kay Khosru I și seldjukizii au luat-o la fugă. După această înfrângere, ei n-au mai tulburat Niceea vreo 30 de ani. Pentru Niceea, ca și mai înainte, trapezuntinii erau nu mai puțin periculoși decât turcii. Ei îl țineau
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
Vatatzes. Invazia mongolă bulversa profund toată Europa orientală și Asia anterioară. Sultanatul de Rum și imperiul de Trapezunt erau amenințate, iar Niceea se temea pentru existența sa pentru a se apăra contra pericolului comun, Ioan Vatatzes încheia o alianță cu sultanul din Ikonion (1243). Învins de mongoli, imperiul de Trapezunt devenea vasalul lor tributar și sultanul din Ikonion se angaja și el să plătească tribut. În secolul XIII, Balcanii erau asemenea unui cazan clocotind. Pe acest pământ încercat de suferințe își
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
imperiul de Trapezunt erau amenințate, iar Niceea se temea pentru existența sa pentru a se apăra contra pericolului comun, Ioan Vatatzes încheia o alianță cu sultanul din Ikonion (1243). Învins de mongoli, imperiul de Trapezunt devenea vasalul lor tributar și sultanul din Ikonion se angaja și el să plătească tribut. În secolul XIII, Balcanii erau asemenea unui cazan clocotind. Pe acest pământ încercat de suferințe își măsurau, cu toată râvna, puterile stăpânitorii Bulgariei, Epirului, Constantinopolului, Niceei, Serbiei și mulți alți amatori
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
a rezista la dominația și incursiunea otomană de emigranții sosiți din țările balcanice. În 1910, o organizație albaneză de insurecție a izbucnit la Priștina și, curând, se răspândise în întregul vilaiet al provinciei Kosovo, pentru o durată de trei luni. Sultanul a vizitat Kosovo în iunie 1911, în timpul convorbirilor de pace care acoperea toate zonele locuite de albanezi. În ciuda impunerii dominației musulmanilor, un număr mare de creștini a continuat să trăiască și să prospere, chiar sub stăpânirea turcilor. Un proces de
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]