5,048 matches
-
dramaticei sale istorii. De la sfârșitul secolului XIII, a fost fortăreața și casa pentru familia Grimaldi, prima care l-a cucerit în 1297. Cei din familia Grimaldi au condus la început regiunea că lorzi feudali, apoi din secolul XVII că prinți suverani, dar puterea lor a rezultat adesea din înțelegeri fragile cu vecinii lor mai mari și mai puternici. Astfel, în timp ce alți suverani europeni construiau palate luxoase, moderne, renascentiste sau în stil baroc, politică și bunul simț au cerut ca palatul conducătorilor
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
lăsat fără bogățiile sale, si a căzut în declin, în timp ce familia Grimaldi a fost exilata pentru o perioadă de peste 20 de ani. Felul în care familia Grimaldi a ocupat acest palat a fost de asemenea ceva neobișnuit. Spre deosebire de celelalte familii suverane din Europa, absența altor palate și domenii, i-a determinat pe cei din familia Grimaldi să folosească aceeași reședința pentru mai mult de sapte secole. Astfel, averile și politica lor sunt reflectate direct de evoluția palatului. Cei din familii precum
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
ca Orchestră Operei Naționale). Deși palatul este mai mult atracție turistică și muzeu, rămâne că și loc de muncă și cartier general al conducătorului monegasc, fapt întărit de prezență santinelelor în permanent serviciu de gardă la intrare (Ilustrația 17). Prinții suverani, desi legați prin constituție, sunt implicați în viața de zi cu zi a Monaco-ului atât ca tară cât și ca afacere. Astăzi, Monaco ocupă o arie de 197 de hectare din care 40 au fost luate mării încă din 1980
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
ca Orchestră Operei Naționale). Deși palatul este mai mult atracție turistică și muzeu, rămâne că și loc de muncă și cartier general al conducătorului monegasc, fapt întărit de prezență santinelelor în permanent serviciu de gardă la intrare (Ilustrația 17). Prinții suverani, desi legați prin constituție, sunt implicați în viața de zi cu zi a Monaco-ului atât ca tară cât și ca afacere. Astăzi, Monaco ocupă o arie de 197 de hectare din care 40 au fost luate mării încă din 1980
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Cartei ONU a pus capăt statutului de teritoriu sub tutelă a oricărui stat membru („Sistemul tutelei nu va fi aplicat teritoriilor care au devenit membre ale Națiunilor Unite, relațiile dintre ele vor fi bazate pe respect pentru principiul al egalității suverane”) În timpul mandatului Franței au fost create mai multe state pe teritoriul fostei Sirii Mari unite. Desenarea granițelor acestor state a fost bazată în principal exploatarea diferitelor rivalități religioase. Practic însă, aproape toate sectele din Siria au fost ostile mandatului și
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Window Rock (în original, în limba navajo, Tsé ghá hoo dzání) este sediul guvernului și capitala , care constituie cel mai mare teritoriu suveran al vreunei națiuni suverane din America de Nord. În Window Rock se află "Consiliul Națiunii Navajo" (conform, ), " Parcul Botanic și Zoologic al Națiunii Navjo" (conform, ), precum și "Memorialul Navajo al celui de-al doilea război mondial" (conform, Navajo Nation World War ÎI Memorial
Window Rock, Arizona () [Corola-website/Science/329836_a_331165]
-
Window Rock (în original, în limba navajo, Tsé ghá hoo dzání) este sediul guvernului și capitala , care constituie cel mai mare teritoriu suveran al vreunei națiuni suverane din America de Nord. În Window Rock se află "Consiliul Națiunii Navajo" (conform, ), " Parcul Botanic și Zoologic al Națiunii Navjo" (conform, ), precum și "Memorialul Navajo al celui de-al doilea război mondial" (conform, Navajo Nation World War ÎI Memorial). Populația localității Window Rock
Window Rock, Arizona () [Corola-website/Science/329836_a_331165]
-
alte atribuții prevăzute de legislația în vigoare. Fondată inițial cu titulatura Trupele de Grăniceri și reorganizată apoi în Serviciul Grăniceri, până la reforma din 2012 structura era o ramură componentă a Forțelor armate ale Republicii Moldova. Odată ce Republica Moldova a devenit un stat suveran și independent, la 3 septembrie 1991 președintele țării Mircea Snegur a emis Decretul nr. 190 „Cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova”, în care s-a stipulat că sectorul de Vest al frontierei trece sub jurisdicția totală a Republicii Moldova, iar toate
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
recunoscute ca rezervații ale biosferei nu fac obiectul unor convenții internaționale, dar au în comun acele criterii definite într-un cadru statutar aprobat în mod oficial de către statele membre ale UNESCO la Conferința Generală din 1995. Ele rămân sub jurisdicția suverană a statelor în cadrul cărora sunt situate. Există și rezervații transfrontaliere ale biosferei, care fac obiectul cooperarării între statele în cauză - pentru protecția și gestionarea ecosistemelor comune - aflate la frontieră. Funcțiile unei rezervații a biosferei sunt în număr de 3: Rețeaua
Rezervație a biosferei () [Corola-website/Science/328053_a_329382]
-
l (din , prin ) este un baston încrustat cu metale și cu pietre prețioase, purtat de un suveran ca simbol al autorității și puterii supreme. Acest însemn al puterii suverane derivă din buzdugan, ca simbol al puterii militare supreme. Statuia lui Zeus din Olympia, una din cele șapte minuni ale lumii antice, îl reprezenta pe Zeus ținând în mâna stângă un "sceptru" pe care stătea un vultur de aur. Stema
Sceptru () [Corola-website/Science/328068_a_329397]
-
de cupru aurite în foc din porunca regelui german și viitorului împărat Maximilian I. Clădirea a fost construită în anul 1420 de către Frederic al IV-lea, duce al Austriei (1402-1439) și conte de Tirol (1406-1439), ca reședință („Neuhof”) a conților suverani din Tirol. Pentru a sărbători sosirea anului 1500, regele german și viitorul împărat Maximilian I i-a comandat lui Niklas Türing cel Bătrân să construiască un bovindou adosat palatului ducal. Regele Maximilian dorea să stea în balcon și să privească
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
său cu Papa Grigore al VII-lea și a-și rezolva relațiile cu Biserica, față de care tatăl său fusese cîndva atât slujitor cât și protector. Se pare că Iordan avea intenția de a prelua poziția avută de tatăl său față de suveranii pontifi și să revină la relații de opoziție față de ducele de Apulia din dinastia Hauteville, dat fiind că Grigore al VII-lea a vizitat Capua la numai trei luni după moartea lui Richard, iar Iordan, probabil la îndemnul papal, a
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
Principalul senior a rămas astfel Rainulf de Alife. În decembrie, papa Honoriu a vizitat Capua, un aliat de nădejde al papalității, organizând acolo rezistența față de pretențiile lui Roger, atrăgându-i atât pe Rainulf cât și pe Robert la cauza sa. Suveranul pontif le-a promis acestora ca toți cei care ar fi urmat să participe în campania împotriva lui Roger ar fi fost absolviți de păcate, dând astfel acțiunii un caracter cruciat. Comanda lui Robert s-a dovedit infructuoasă, astfel încât Rainulf
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
al II-lea de Aquila. Guillaume a atacat pe urma Benevento, unde Papă Adrian al IV-lea era adăpostit de către Robert de Militello și de Andrei de Rupecanina. În iunie 1156, s-a ajuns la un acord între rege și suveranul pontif — așa-numitul tratat de la Benevento — prin care lui Robert de Loritello și lui Andrei, ca și altora, li se acordă exilul. Cu toate acestea, după ce Abruzzi s-a supus regelui Guillaume, Andrei s-a reunit cu Robert pentru a
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
s-a străduit să obțină loialitatea din partea lui Robert în sensul ajutorului în a-l înfrânge pe Roger al II-lea, în schimbul absolvirii păcatelor. Robert a fost repede cucerit de intențiile papei, care a venit la Capua pentru ceremonie. Probabil suveranul pontif spera să utilizeze Capua ca pe o contrapondere față de Apulia, așa cum se procedase în zilele bunicului și străbunicului lui Robert. De asemenea, se poate ca Robert să fi avut în intenție să devină principalul protector al papalității, după modelul
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se de sprijinul lui Richard Drengot), luptând împotriva forțelor combinate ale Papalității și ale Imperiului romano-german. Normanzii au distrus practic armata papală, capturându-l pe suveranul pontif, pe care l-au închis în Benevento, oraș pe care îl capturaseră cu autorizația împăratului încă din 1047. În cele din urmă, papa Leon a fost eliberat la 12 martie 1054, însă a murit la scurtă vreme după aceea
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
cu rudele lor la Roma, unde unul dintre frați a obținut audiență pe lângă papă, înainte de a se muta în sud și a se ralia cauzei lui Melus din Bari. Amato datează episodul după anul 1027 și nu îl menționează pe suveranul pontif. Potrivit lui, frații lui Gilbert erau Osmund, Rainulf, Asclettin și Ludolf (Rudolf, potrivit lui Petru Diaconul). Asasinarea lui Repostel este datată de către toate cronicile în timpul domniei ducelui Robert I "cel Magnific", așadar ulterior anului 1027, deși unii istorici moderni apreciază că
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
este vorba de un grup de 40 de oameni, fie de o forță mai largă de circa 250, sub conducerea lui "Rodulfus", fugind din fața mâniei lui Richard al II-lea, au ajuns în fața papei Benedict al VIII-lea, la Roma. Suveranul pontif i-a trimis la Salerno sau Capua, pentru a căuta să se angajeze ca mercenari în lupta împotriva bizantinilor, față de care nutrea sentimente dușmănoase ca urmare a invadării de către aceștia a teritoriului din jurul Benevento, aflat sub suzeranitatea papală. Ajunși
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
și fratele său mai mic, Roger Bosso, au apărut cu intenția de a cuceri insula. După ce papa îl învestise pe Robert cu titlul ducal, i s-a conferit și titlul (pe atunci, golit de conținut) de "duce de Sicilia", astfel suveranul pontif îndemnându-l să ia inițiativa unei campanii care să smulgă Sicilia din mâinile sarazinilor. Robert și Roger au invadat prima dată Sicilia în mai 1061, traversând prin Reggio di Calabria și asediind Messina, pentru a obține controlul asupra strategicei
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
-l pe principe longobard Gisulf, cu a cărui soră Sichelgaita se căsătorise. Atacurile normande asupra Benevento, un fiel al Papalității, au alarmat și au atras mânia papei Grigore al VII-lea, însă, puternic presat de către împăratul Henric al IV-lea, suveranul pontif a fost nevoit să revină la alianța cu normanzii, drept pentru care, la Ceprano (în iunie 1080) el l-a reînvestit pe Guiscard, asigurându-i stăpânirea și asupra părții de sud a Abruzzi, însă rezervându-și Salerno. În aceste
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
a lui Roger Borsa. Capua a capitulat după 40 de zile de asediu, în condițiile în care Papa Urban al II-lea venise să se întâlnească cu Roger de Sicilia, iar arhiepiscopul Anselm de Canterbury se întâlnise și el cu suveranul pontif în vederea încheierii păcii. În octombrie 1104, Roger l-a asediat pe contele Guillaume de Monte Sant'Angelo, care la acel moment era independent față de puterea normandă centrală și chiar manifesta obediență față de bizantini, și l-a alungat din Gargano
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
coridorului nu depășea 200 km (în cel mai îngust și vulnerabil loc era de 30 km). Coridorul se termina printr-o fâșie îngustă de coastă a Mării Baltice de 71 km. Cu toate acestea, din cauza presiunii constante germane, controlul deplin și suveran asupra coridorului, Polonia nu l-a avut. Înconjurând-ul cu propriul său teritoriu, în est și vest, Germania de fapt bloca ieșirea Poloniei la Marea Baltică, având sub control militar permanent această ieșire îngustă la mare. În 1938, are loc o
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
Apulia și Calabria, iar un alt nepot al său, Richard al II-lea Drengot se afla la conducerea Principatului de Capua. Pe lângă acești trei conducători majori, se afla un mare număr de conți normanzi mai mici, care își exercitau puterea suverană în propriile lor localități. Cel puțin nominal, acești conți își datprau supunerea față de unul dintre cei trei conducători de mai sus, însă o astfel de supunere era de obicei lipsită de consistență și adeseori ignorată. Atunci când Roger I de Sicilia
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
conducere a întâmpinat rezistența papei Honoriu al II-lea, ca și a unora dintre supuși din ducat. Papalitatea manifesta de multă vreme reticențe față de creșterea puterii normande în sudul Italiei, drept pentru care în decembrie al aceluiași an, la Capua suveranul pontif a predicat o cruciadă împotriva lui Roger, incitându-i pe principele Robert al II-lea de Capua și pe contele Rainulf al II-lea de Alife (propriul său cumnat) împotriva sa. Însă, după înfrângerea acestei coaliții, în august 1128
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
-lea a invadat regatul cu o puternică armată, însă a fost atras într-o ambuscadă la Galluccio în 22 iulie 1139, la sud-est de actualul Cassino, de către fiul lui Roger, și capturat. Trei zile mai târziu, prin tratatul de la Mignano, suveranul pontif a fost nevoit să îl proclame pe Roger al II-lea ca "rex Siciliae ducatus Apuliae et principatus Capuae". Granițele "regno" al său vor fi fixate abia mai târziu, printr-un armistițiu cu papalitatea, în octombrie 1144. Aceste teritorii
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]