5,059 matches
-
vitală a naturii, rodul intervenției soarelui În lumea plantelor și a animalelor: este vorba despre așa-zisele „Săli ale Anotimpurilor”2, ce conțin splendide reprezentări ale vieții din vale și din deșert. Altele ilustrează o anumită sărbătoare, „jubileul” (sărbătoarea sed) suveranului, despre care am văzut deja că a inspirat o parte din structurile legate de piramidele cu trepte. În indicațiile textuale sumare care Însoțesc imaginile apare o lungă serie de titulaturi de funcționari și preoți care țin de acest rit regal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra mortului și care oferă celor doi capacitatea de a se reintegra În dialectica lumii vii. Defunctul, care „e predestinat pământului” și este „devorat de porțile lui Gebxe "Geb"” (zeul pământului), după cum spun Textele Piramidelor opunându-i destinul ceresc al suveranului, nu este distrus, ci are drepturi și personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de care are nevoie, sunt garantate de un sistem contractual În care cealaltă parte este reprezentată de „un slujitor al lui ka” (un preot funerar) care obține o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indivizi. În Textele Piramidelor, regele se comportă de la egal la egal cu zeii și, de multe ori, atunci când se vorbește despre „zeu” se Înțelege că acesta este regele. Preoții sunt „slujitorii”, nu interpreții sau vicarii zeilor. Ei citesc ritualurile, dar suveranul este cel care Împlinește cu adevărat ritul (ca În scenele fundării templului de la Abuxe "Abu" Sir), el acționează pe același nivel cu zeii, Îi are alături de el la sărbătorile sale și le este, Într-un fel sau altul, „fiu”. Religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
236): astfel, un scorpion sau un șarpe pot fi Învinși de câteva silabe fără sens și de o aluzie obscură, cu ajutorul „Magiei”, cuvânt devenit el Însuși zeu. Mai există, În sfârșit, o mărturie aparte. Într-o perioadă destul de târzie, un suveran etiopian care domnea În Egipt spunea că a pus să se transcrie pe un bloc de granit un text vechi În care se povestea despre originea lumii - În timp ce mintea demiurgului (Ptahxe "Ptah", zeul meșteșugar din Memphis) concepea, gura sa pronunța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din țară 204 arure și jumătate, adică aproximativ 560.000 mp (S. Donadoni, 1970, p. 177). În urma generozității continue, templele acumulează teritorii Întinse asupra cărora autoritatea regală (deci a statului) nu are putere. Ne-au parvenit decrete În care chiar suveranii Înșiși Îi amenință cu pedepse severe pe funcționarii care au Îndrăznit să ceară taxe pe pământ sau să intervină asupra forței de muncă stabilite pe teritoriul respectiv. Astfel Încât, dacă regii nu pot să se laude cu drepturile pe care deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, de altfel, este reprezentată chiar de aceștia - fie și sub controlul unui inspector general. Pe lângă această sustragere legată de temple, o altă posibilitate de sustragere de sub puterea centrală regală este oferită de așezările funerare. Pentru Întreținerea ofrandelor din morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o indică inscripțiile din epoca piramidelor puse pentru a proteja mormintele, un tribunal postum Îl va judeca pe cel care profanează un mormânt sau un mort; acesta Îl așteaptă „dincolo” pentru a-l trimite la judecată. Deja În Textele Piramidelor, suveranul, Într-o formă sau alta, trebuie cercetat de un tribunal. Astfel: Nu există nici un cuvânt Împotriva regelui pe pământ, Între oameni - nu există vreo vină a sa În cer, Între Zei - regele a Îndepărtat cuvântul care Îi stătea Împotrivă - regele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regelui pe pământ, Între oameni - nu există vreo vină a sa În cer, Între Zei - regele a Îndepărtat cuvântul care Îi stătea Împotrivă - regele l-a distrus pentru a merge În cer. (302) Sau cu o referire clară la responsabilitatea suveranului pentru toată creația, nu doar pentru natura umană sau divină: Nu există acuzator viu al regelui - nu există nici un acuzator mort al regelui, nu există nici un acuzator gâscă Împotriva regelui - nu există nici un acuzator vițel Împotriva regelui. (270) În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel, șerpii sunt reprezentați În două bucăți, cu semnul sabiei despărțind capul de coadă). Textele Sarcofagelor sunt Înscrise cu stilul pe pereții locuințelor funerare și nu au nevoie de spații largi sau de personalul specializat de care au putut dispune suveranii. Hieroglifele sunt trasate În forme rapide, cursive, reduse la adevărate forme grafice, suport pentru lectură mai mult decât realități grafice dotate cu o viață autonomă care să depășească simpla notație verbală, așa cum se Întâmpla În epoca piramidelor. Diferit este și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Osiris -, care devine Osiris Khenty amentiu. Abydos ajunge astfel centrul unui cult care interesează Întregul Egipt, iar a avea mormântul (sau cel puțin un cenotaf) În acest pământ binecuvântat unde se află și mormântul zeului devine o aspirație comună a suveranilor și a supușilor acestora. Prin urmare, de la Abydos provin o mulțime de stele care dau mărturie despre vivacitatea acestui loc de cult, despre speranța supraviețuirii lângă zeul care o garantează și despre participarea la slujirea sa liturgică, aceasta fiind aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se consideră că este firesc ca un fiu să-i urmeze tatălui: totuși, ereditatea trebuie confirmată de autoritate, iar astfel pot apărea și numiri din afara schemei. Cele mai Înalte trepte ale carierei sunt, desigur, rezervate doar câtorva, fiind atribuite de către suveran: dar, În general, putem spune că Întreg personalul templului este asimilat În mod fundamental funcționarilor. Unicul celebrant adevărat este regele, care deleagă pentru Împlinirea cultului În locul lui persoane cu o pregătire specifică. Prin urmare, preotul egiptean nu este dotat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alungat din Egipt a fost cea față de divinitățile țării. „Aceștia stăpâneau, ignorându-l pe Raxe "Ra"” (Urk. IV 390) afirmă o inscripție oficială dintr-o generație ulterioară; iar o relatare din epoca ramsidă, care evocă În stil fantastic lupta dintre suveranii indigeni și cei străini 1, vorbește astfel despre ultimul dintre aceștia: „Deci regele Apopi l-a Înălțat pe Sutekhxe "Sutekh" ca stăpân al său și nu a mai slujit nici unui zeu din țară, În afară de Sutekh”. Această tipizare religioasă nu apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ilustrarea acestei situații. Chiar la finalul perioadei În cauză apare un text narativ ciudat: papirusul numit Westcar 1. Este un text narativ lung În care, Într-un cadru general de poveste, sunt proslăvite faptele minunate ale vechilor magi de la curtea suveranilor din epoca piramidelor. În general, se consideră că textul aparține Regatului de Mijloc; dar faptul că apare Într-un singur manuscris din epoca hicsoșilor demonstrează cel puțin că acesta era considerat Încă actual. Între povestirile despre magi, ultima din serie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie să dialogheze și de a căror activitate autonomă sunt puternic condiționați. 14. TEBA ȘI REGALITATEATC "14. TEBA ȘI REGALITATEA" Această lume nouă Își găsește centrul În Teba, cetatea din care a pornit reunificarea Egiptului: tot de aici proveneau și suveranii Regatului de Mijloc, dar ei au părăsit acest loc pentru a se Înscăuna la Memphis, loc tradițional al regalității, aproape de centrul cu funcție teologică, Heliopolis. Rămânerea la Teba, Într-un mediu necondiționat, cu o tradiție statală și mai ales religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dacă În acest cadru, Amon este protectorul regelui și dublura sa celestă, care mai târziu va pune În lumină o mitologie complexă a unor apariții succesive În lume, sub diverse forme și valori, totuși acum el este centrat doar pe suveran. De obicei este reprezentat În timp ce oferă regelui sabia victoriei, iar acesta Îi aduce prizonierii făcuți În urma victoriilor sale. Uneori enunță oracole care confirmă poziția regelui, dar, mai mult decât orice, el este tată al regelui. De două ori (la Deir
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi aduce prizonierii făcuți În urma victoriilor sale. Uneori enunță oracole care confirmă poziția regelui, dar, mai mult decât orice, el este tată al regelui. De două ori (la Deir el Bahari și la Luxor), În timpul dinastiei a XVIII-a, doi suverani povestesc, În zona publică a templelor lor, cu reprezentări grafice și cu texte, cum Amon a luat chipul suveranului respectiv și s-a unit cu regina pentru a-l avea ca fiu pe viitorul rege. La Deir el Bahari se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
el este tată al regelui. De două ori (la Deir el Bahari și la Luxor), În timpul dinastiei a XVIII-a, doi suverani povestesc, În zona publică a templelor lor, cu reprezentări grafice și cu texte, cum Amon a luat chipul suveranului respectiv și s-a unit cu regina pentru a-l avea ca fiu pe viitorul rege. La Deir el Bahari se spune astfel: „Această tânără despre care vorbești... este mai frumoasă decât orice femeie care a existat pe tot pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păturile societății - de la sclavi până la personaje de curte - determină cunoașterea unor divinități diferite de cele egiptene, care le completează cu puterea lor pe cele din urmă; despre acestea povestesc cei care le-au cunoscut În experiențele lor În afara granițelor. Și suveranii fac acest lucru: Amenofis al III-lea (cel care făcuse cunoscut În mod public prin dezvăluirile din templul său din Luxor nașterea sa directă din Amonxe "Amon") aduce din Mitanni o imagine a zeiței Iștarxe "Iștar" care să Îl păzească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestea ar fi fost scrise pe un imens papirus, Într-un soi de autosuficiență a ritualului. Un cult adevărat, cu ofrandele corespunzătoare, a fost organizat de regi Într-o serie de temple separate de mormânt și dedicate lui Amonxe "Amon": suveranul fondator apare aici ca oaspete, Împreună cu tatăl său pământesc (regele anterior) și cu Raxe "Ra", care este, de asemenea, ab antiquo tatăl divin al regelui. Deținem ritualurile 2 acestor temple cărora, de multe ori, regii le-au Încredințat propriile ambiții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suprafață, există o parte publică unde este practicat cultul ofrandelor, care culminează cu o mare sărbătoare anuală, Sărbătoarea Văii, În timpul căreia, Amonxe "Amon" vine de la Teba pentru a vizita templele Apusului și pentru a se opri la sfârșit la templul suveranului momentului. În partea publică a templului se obișnuiește să se reprezinte scene de viață, adesea legate de cariera defunctului; Însă, În acest caz, ne interesează mai mult scenele care ilustrează funeraliile, care culminează cu intrarea În mormânt, reprezentată schematic În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care nu datorează nimic teologiei oficiale. În această direcție se formează, chiar spre sfârșitul dinastiei, cel mai cunoscut text religios din literatura egipteană, Imnul lui Aton1 - „soarele” În sens fizic, spre deosebire de Raxe "Ra", „soarele” mitologic -, care constituie „Învățătura” predicată de suveranul Amenofis al IV-lea Akhenaton. Deja În Îndrumările lui Ani se afirmase fără prea mare emfază că „zeul acestei țări este Ra”; acum această idee este reluată Într-un mod mult mai complex. Chiar și În privința imnurilor despre care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însă imediat noul cult cere Înființarea unei noi cetăți, „Orizontul lui Aton” (Akhetaton), actualul Tell el Amarna din Egiptul de Mijloc. Aici zeul și regele se află Într-o complementaritate unică. Imposibilitatea de a cunoaște natura zeului ia sfârșit pentru suveran: „Nimeni altcineva nu te cunoaște În afară de fiul tău (Akhenaton). Tu faci ca el să cunoască planurile și valoarea ta”. Astfel, suveranul devine demiurg, responsabil pentru lumea În care Îl reprezintă pe Aton. Reprezentarea zeului este extrem de semnificativă: un disc din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aici zeul și regele se află Într-o complementaritate unică. Imposibilitatea de a cunoaște natura zeului ia sfârșit pentru suveran: „Nimeni altcineva nu te cunoaște În afară de fiul tău (Akhenaton). Tu faci ca el să cunoască planurile și valoarea ta”. Astfel, suveranul devine demiurg, responsabil pentru lumea În care Îl reprezintă pe Aton. Reprezentarea zeului este extrem de semnificativă: un disc din care pornesc numeroase raze care se termină cu mâini pentru a simboliza activitatea creatoare continuă a zeului. Dar această reprezentare apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuințele din cetate. Nici această divinizare a regelui nu este nouă În Egipt, ci, așa cum am văzut, Își are rădăcinile În cele mai vechi concepții politice ale regatului. Însă, chiar odată cu formarea imperiului, regalitatea Începuse să se laicizeze prin participarea suveranului la campaniile de război, prin situarea sa În centrul unui aparat administrativ care Își are regulile sale și nu depinde doar de intervenția punctuală sau continuă a regelui; un rol important Îl au și obstacolele puse În calea puterii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar este și ordinea cosmică pentru care regele este garant. Astfel se revine În mod oficial principiul conform căruia regele Îl iubește pe cel „drept”, iar a duce o viață dreaptă Înseamnă a te supune voinței regale, a urma Învățătura suveranului. Spre deosebire de regii care „Întăresc legile” și susțin un corpus normativ care Îi transcende, Akhenaton Își asumă funcția arhaică de suveran nomos empsychos, responsabil și garant al Întregii societăți. Nu degeaba i se spune că este un „Aton viu”, folosindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]