8,375 matches
-
să ocupe aceste teritorii, urmărindu-se extinderea catolicismului asupra populației autohtone dar și atragerea populațiilor statornicite printre români, la această credință. Intenția maghiarilor și a Papei de la Roma s-a izbit puternic de rezistența românilor care s-au ridicat cu tărie împotriva celor ce căutau să le ocupe pământurile silindu-i la o altă viață culturală și spirituală, fapt consemnat cu tărie de documentele acelor vremi, în care chiar năvălitorii recunoșteau cerbicia și tenacitatea cu care românii își apărau pământurile și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Intenția maghiarilor și a Papei de la Roma s-a izbit puternic de rezistența românilor care s-au ridicat cu tărie împotriva celor ce căutau să le ocupe pământurile silindu-i la o altă viață culturală și spirituală, fapt consemnat cu tărie de documentele acelor vremi, în care chiar năvălitorii recunoșteau cerbicia și tenacitatea cu care românii își apărau pământurile și credința. „ Maghiarii sau ungurii, consemnează documentele vremii, statorniciți de câtăva vreme în Câmpia Panonică își încep incursiunile spre vest, dar fiind
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
care nu știau decât să se impună prin forță și dictat, călcând în picioare libertatea popoarelor mici și drepturile acestora. Cel care avea să se ridice cu sabia în mână, împotriva acestor nedrepte și criminale arbitraje, cel care a avut tăria să-i spună lui Hitler în față „că dacă nu voi câștiga Ardealul la masa tratativelor, voi ști să-l iau cu sabia” și care a pornit la luptă pentru dezrobirea Basarabiei, a fost Mareșalul ION ANTONESCU care, asemenea marilor
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
care l-au dus în URSS, unde l-au ținut captiv timp de doi ani de zile. Trimis la București, unde i s-a înscenat cel mai odios proces, supus la un tratament degradant de către comuniști, Mareșalul nu-și pierde tăria și răspunde ferm acuzatorilor săi: „Un om, care fără nume, fără protecție și fără bani, s-a urcat în stat în locul cel mai înalt de conducere, acel om are datoria să se justifice, iar Poporul și Istoria au dreptul să
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
în fața călăilor săi, privindu-i în ochi, refuzând să fie legat de mâini sau să i se acopere privirile, comandându-și singur execuția, prin comanda: „Foc”! pe care o dădu plutonului de pușcași. După prima rafală, rănit numai, a avut tăria să se ridice într un genunchi și să spună: „nu m-ați nimerit domnilor, ochiți mai bine și terminați odată”. Temându-se de el și după moarte, călăii săi nu i-au îngăduit un loc de mormânt în pământul Țării
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
comunismului, în decembrie 1989, alți guvernanți s-au cocoțat la conducerea României, tot atât de nevrednici și neputincioși ca și cei din perioada neagră a dezmembrării statului român, atrași numai de setea puterii și înavuțirii. Nici aceștia nu s-au ridicat la tăria și vrednicia marilor români de altădată și nu s-au încumetat să ceară, la nevoie chiar bătând cu pumnul în masă, anularea urmărilor criminalului Pact Ribbentrop Molotov și lichidarea definitivă a consecințelor acestui act odios, de aceea nimic n-a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și în cele explicate lui de profesorul V.A.Urechia, îl face să părăsească turma de oi și să-și ia rolul de apostol al românismului. În dorința de a verifica el însuși aceste adevăruri pentru a putea susține cu tărie în fața celor ce negau sau întunecau origina aleasă și eroică a acestui neam, Badea Cârțan, fără a lua în seamă distanțele ce-l despart de frații lui latini, se hotărăște să plece în Cetatea lui Romulus, despre care atât de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
era atunci la modă, nemuritoare valsuri de Johan Strauss, sau marșuri care predicționau imprevizibile războaie mondiale. În ultima vreme bătrânul muzicant, căruia foarte curând ambii feciori îi vor pieri în grozăviile acelui ticălos al doilea război mondial, încă mai avea tăria să cânte, acel frumos, languros și inegalabil tango-marș, Lillimarlen, pe care toată lumea, în toate ocaziile îl fredona atunci. Mai ales soldații nemți ce porniseră în marea și inconștienta lor aventură a cuceririi întregii lumi: Vor der Kaserne, vor dem grossen
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în 1964, ca un animal sălbatec speriat de regimul de cușcă impus atât amar de vreme, de un vânător nemilos. Încă un Budac fusese pus la pământ, pentru că a fost dârz, pentru că nu concepuse să renunțe la luptă, indiferent de tăria și ferocitatea dușmanului cu care-i fusese hărăzit să lupte. Zilele pe care Dumnezeu i le mai rezervase le-a folosit numai pentru practicarea unui pescuit sportiv adevărat, fără nici-o altă complicație. Printre brazii Făgărașilor doar amintirile îi mai prefigurau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acolo ondula molcumă a spațiului mioritic. În dreapta locul stânii de altădată, în față casele sătucului 13. În vale firicelul pârâului de-argint14 și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16; pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța familiei, amintită în proza poetului: țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. [...] Era multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1. Criteriile care fac ca, după un timp nedefinit, să se-ntrupeze într-un singur om gena geniului, în așa fel încât acest pământ să-și strâgă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale2 țin numai și numai de mister. Ele scapă oricăruia dintre muritori. Geniului însuși îi scapă. Fiind (poate) cel mai aproape de mâna divină, el are intuiții cosmice: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
între realitate și Divinitate: poezia este un dar divin, iar dintre oameni, cel mai aproape de Creator. El primește și transmite 4. Prin urmare, se poate susține că Poetul este, într-un fel, asemenea creatorului anonim, din moment ce Goethe afirmă cu toată tăria că: opera mea aparține unei ființe colective, care poartă numele de Goethe 5. În volumul Convorbirilor cu Eckermann, mai exact în discuția purtată cu Friedrich Soret cu puțin timp înaintea sfârșitului său ca ființă pământeană, în 17 februarie 1832, Geothe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albăstrui priveau cu melancolie, iar părul cel blond și lung i cădea pe umeri, acoperit de-o largă pălărie neagră ... Era într-adevăr frumos ca o femeie, blond, palid, interesant 294. Câte-o particularitate greu de probat astăzi revine cu tărie, semn că, poate, va fi fost a personajului invocat: Dar strînsoarea cea rece și tare a mânei lui atât de micuțe îți dovedea că ai a face cu degete într-adevăr lungi, delicate, albe, însă pătrunse de măduvă de leu295
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ieronim/Eminescu și Cezara se împlinește în mijlocul insulei. În atmosfera ipoteșteană, lacul și insula cea verde sunt excentrice faptelor: tinerii îndrăgostiți își petrec vremea lângă lac, adorm în căpițe de fân proaspăt cosit, tot lângă lac, înoată pe rând în tăria nopții, urmărindu-se reciproc, dar revin la mal, sub teiul preferat. Deși miza este înalt metafizică imaginea frumuseții eterne -, în adâncimile trăirilor amestecate din Cezara se regăsesc, totuși, reflexe ale iubirii copilărești și materne. Ieronim/Eminescu simțea parecă un ghimp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
capăt! Nu prea pot înțelege nici metoda de lucru a editorilor: în virtutea cărui principiu cât de cât științific sunt "rași" în permanență unii și scoși complet din cauză alții. Dacă X este o "personalitate marcantă", înseamnă că posedă nu numai tăria, ci și curiozitatea confruntării cu etape ale drumului propriei deveniri fără a mai vorbi despre interesul strict al istoriei literare, tentată oricând să descifreze relația biografie-operă. La subiectivitatea (uneori exacerbată) lui Sântimbreanu se adaugă, iată, subiectivitatea editorilor; de ce nu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
oficiale. De unde tot soiul de presiuni, ingerințe, mizerii, turnătorii, anonime, persecuții. Tânărul dascăl începuse să publice în "România literară", era, totuși, un "cadru" de perspectivă, se cuvenea recuperat și, de ce nu, utilizat în aparatul de partid al municipiului Huși. Are tăria să refuze un post la Cabinetul de partid, ce l-ar fi scos din glodurile Orgoeștilor, dar, desigur l-ar fi redus păstrând proporțiile la condiția "labirinturilor soioase de citate". În această atmosferă sufocantă, o singură ieșire: cărțile. Citește enorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de 14 ianuarie 1904, duelgiii, însoțiți de martori, s-au salutat protocolar și rece sub coroanele arborilor din Copou. Sonetistul Mihai Codreanu, directorul Teatrului Național, măsoară cei 20 de pași regulamentari. Primul trage Prasin. Domn și înțelept, îndreaptă pistolul către tăriile cerului și sloboade focul în nori. Aproape chior și tremurând (prima dată mânuia un pistol), Scântee dă drumul la foc... nimerindu-și adversarul drept în inimă! Procesul s-a desfășurat la Curtea cu Juri, prezidată de magistratul Oswald Teodoreanu. În pofida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
oameni, și spunem Doamne, Doamne. Te mai rogi și plătești și slujbe la biserici Să se nască copii, ca să umple pământul C-așa spune la carte, chiar Dumnezeu cel sfânt ; Să strige, mamă, tată, așa ca altădată Să strige cu tărie și inimă curată. Dar, uite ce rușine îi apasă pe unii Femei, bărbați spurcați ce și-au uitat respectul De tată, mamă, frate, de surori și cumnate, Și-au schimbat fără frică, pe Dumnezeul nostru ; Toată împreunarea de soț și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
care era hotărât să nu se abată. Pe unele le învățase și le fixase în adâncurile ființei sale, de la tatăl său. La altele meditase el. Spre a le aplica și respecta, spera că va afla în el însuși energia, voința, tăria necesare. În toți anii de până acum simțise că avea în adâncurile sale ceva din râvna și fermitatea țapinarilor și gospodarilor săi de la Sasca. Când se apuca de un lucru, nu se lăsa copleșit de nici o stavilă. Îi plăcea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Moartea Corinei l-a lovit. I-a prăbușit una din aripi, familia. A rămas singur, doar cu prima aripă, pe care-o avea profesia. La noi, bătrânii spun că omul, pentru a putea zbura și păstra echilibrul, liniștea, cumpătul, calmul, tăria și îndrăzneala de-a înfrunta vitregia vieții are nevoie de ambele aripi. Fiindcă femeia, jumătatea bărbatului, este într-o familie "cheia și lăcata". Asta era vorba bunicii care, sărmana, a pierdut și ea o aripă când avea numai 28 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pulovăre, prin lumea aia care Începuse să poarte paltoane și canadiene. Se strâmbase și vremea, uite că nici vremea nu mai ține cu noi și ne-am Îndepărtat prea mult de acel loc de verdeață și răcoare ca să mai avem tăria să luăm de la capăt atâtea greșeli și prostii făcute Împreună ori fiecare de capul lui. Constatam doar În treacăt că părințelul fusese acela care se pripise din cale-afară la jaful din ograda lui moș Victor Înainte de a aranja ceva sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sale morale, al dialogului fertil, deschizător de drumuri pentru un viitor de certitudini și valori ferme, spirit ales dintre, prin care România azi, forțele, omoară, cu toată demnitatea, omoară, omoară, cu toată hotărârea, triumful idealurilor, omoară omoară omoară. Liniștea și tăria de a ne așeza la masa de lucru proprie sau de a ieși În cetate ca s-o servim: OMOARĂ! Încredințați că totul e bine, că totul va fi bine și În viitor. Ce-ați făcut cu poporul, jeguri nenorocite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Crișan cu Ilustra aniversare, Mihail Cruceru cu Primul muncitor al țării, Ovid S. Crohmălniceanu cu Dinamism comunist, Simon Dima cu Cercuri de vârstă, Valentin Dima cu Bucurie și recunoștință, G. Dimisianu cu Lider al păcii, Domokos Geza cu Puterea voinței, tăria curajului, Nicolae Dragoș cu Înflăcăratul patriot, cutezătorul militant revoluționar, Anghel Dumbrăveanu cu Glasul puternic și limpede, Zoe Dumitrescu-Bușulenga cu Președintele nostru, Paul Everac cu Eroul și timpul său, Victor Felea cu Angajarea creatorului, Traian Filip cu Artă politică, Nicolae Dan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
azi se impune, ale păcii și Înțelegerii, suntem conștienți, dar aflăm, de fiecare dată, În gândul și fapta, În pasiunea și dăruirea cu care Își duce la capăt misiunea, așa cum ne-a apărut Încă o dată În dimensiunea remarcabilei. Liniștea și tăria de a ne așeza la masa de scris, sau de a ieși, Încredințați că totul e bine, că totul va fi bine și În viitor. Drept care, obștea scriitorilor urează. Omoară, omoară. Cu sănătate și neclintită putere de muncă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
irosit tinerețile vreme de opt ani pe un post de normatoare. Sperase și aspirase desigur la cu totul altceva, dar cu timpul s-a obișnuit, a trebuit să se obișnuiască, era o slujbă În definitiv, de care n-a avut tăria să se lipsească până n-a venit revoluția. De-acum totul e pe cale de a se schimba În bine și fără Îndoială că va găsi ceva potrivit aspirațiilor ei, Însă deocamdată simte nevoia să-și tragă sufletul. Demisolul meu părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]