5,450 matches
-
geme! Iar tu să-l chinuiești, v. 1005 Cînd numai cu-o privire tot chinu-ar fi apus. Dar tot acea privire ce jale-ar fi adus! AH!28 amintindu-mi ura, mai rău mă frămîntam Că nu de-ajuns de tainic de tine m-ascundeam; Că mă trădează chipul de spaimă răvășit, v. 1010 Că jalea din privire prea mult va fi vorbit. Mi se părea tot timpul că Neron mîniat, Îmi cere socoteală că nu te-am înșelat. Că-n
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Iar tu să-l chinuiești, Cînd numai cu-o privire tot chinu-ar fi apus. v. 1006 Dar tot acea privire ce jale-ar fi adus! v. 1007 AH! amintindu-mi ura, mai rău mă frămîntam Că nu de-ajuns de tainic de tine m-ascundeam; Că mă trădează chipul de spaimă răvășit, Că jalea din privire prea mult va fi vorbit. Mi se părea tot timpul că Neron mîniat, Îmi cere socoteală că nu te-am înșelat. Că-n van am
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care dau peste cap până și cea mai strașnică logică. Fără cusur, cum s-ar spune. Sau, mai corect spus, aparent fără cu-sur, fiindcă nimic nu e perfect pe lumea asta, iar părțile neplăcute ale vieții zac adese în tainice ascunzișuri, de unde țâșnesc tocmai când nu te aștepți. Perfect este, poate, doar cel ce scrie aceste rânduri și, fără îndoială, perfecți sunt cei care le vor citi. Era o zi ca toate celelalte, adică liniștită și cu temperatură plă- cută
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul însă lucrează în chip tainic și umblă pe căi misterioase. În 1959, grupul de prieteni căruia aparțineam de câțiva ani a început să fie arestat, primul dintre noi fiind filozoful Constantin Noica. Am fost chemat la Securitate ultimul dintre toți, cerându-mi-se să fiu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
era nevoie să se creadă, ar fi avut loc doar recunoașterea unui fapt (ca în cazul papagalului roșu: coborârea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal roșu). Ni se cere invitație la temerara vitejie și palpitantă aventură ceva mai tainic și mai ciudat: să contestăm evidența și să acordăm încredere unui ne-fapt. Pe căi ocolite lucrează. Căi de nepătruns zic Francezii. Iar Englezii și mai precis: se mișcă într-un mod misterios. Léon Bloy: "O, Hristoase, care te rogi
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul însă lucrează în chip tainic și umblă pe căi misterioase. În 1959, grupul de prieteni căruia aparțineam de câțiva ani a început să fie arestat, primul dintre noi fiind filozoful Constantin Noica. Am fost chemat la Securitate ultimul dintre toți, cerându-mi-se să fiu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a determinat să-și depășească frica și nehotărârea, botezându-se în detenție, deși râvnea încă din libertate la acest fapt. A fost nevoie de un altfel de moment, asta pentru că, o spune Steinhardt însuși în Autobiografie, "Domnul lucrează în chip tainic și umblă pe căi misterioase". Iată că această experiență a închisorii a constituit pentru cei doi prilej de revelații spirituale și intelectuale, forța interioară a acestora făcând ca ei să treacă dincolo de mizeria fizică a temnițelor comuniste și de suferințele
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
delimitează de "secolul nostru" și se întoarce "la acea suferință care nu ține de diferitele noastre morale, ci de însăși condiția noastră umană", asigurându-și contemporanul (oricare ar fi el) că în acest fel " Vei simți în ființa ta pieritoare tainica și profunda legătură dintre dragoste și suferință". O astfel de legătură profundă între dragoste și suferință trebuie să fi simțit și Wurmbrand atunci când mărturisește că el poate să-și iubească torționarii sau atunci când vine și depune flori la mormintele acestora
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
drept "cea mai verticală conștiință a generației sale"). Și fiindcă tot veni vorba despre Doinaș 32, îmi place să-mi imaginez că atitudinea distantă, glacială chiar, pe care a păstrat-o decenii la rând față de Sîrbu, a avut poate un tainic resort moral, și anume: intenția de a-și proteja prietenul de mâna lungă a Securității, pe care autorul Vânătorii cu șoim o va fi simțit apăsat, ani la rând, pe propriul umăr. Poate mă înșel, dar pe Doinaș cred că
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt?", atmosfera sumbră este dublată de reificarea universului. Totul înseamnă oglindire ca și cum privirea îndreptată în jos spre oglinda lacului încearcă să ghicească în ea tainica desfășurare a cosmicului: "Prin oglindă Soarele coboară într-un cufăr/ în roșul său somn -/ numai la ora caldă cu mister/ urcă să fie tava florilor de nufăr", e o lume, în consecință, răsturnată în care cosmicul susține terestrul. Acvaticul și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu o poate împiedica, dar și închiderea într-un univers plat, în rama unei amintiri, a unui vis sau poate chiar a morții. Descrierea fantasmatică a unui peisaj aparent exterior deschide un astfel de poem: "Marea și vântul fugeau/ Spre tainicele orizonturi;/ Fugea vântul cu capul gol -/ Marea vânătă de mânie/ În urma lor stelele mureau..." (Apele morții). Puterea apelor abisale de a schimba fața lumii se conturează într-un joc al semnificațiilor, eul se proiectează în ipostaza celui ce deține puterea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nevasta...” 9) în aceeași perioadă (adică între 1907 și 1910), fiorii intră în lexicul poetic al lui Topîrceanu, ca agenți ai schimbării ori ca semne ale unor emoții mai adînci: „Dar ce fior prin noapte trece./ Șoptesc copacii îngroziți./ Un tainic murmur, - ca o apă/ Coboară-n codrii adormiți.// Vin freamăte nelămurite,/ Prevestitoare de furtună,/ Și nouri vineți colo-n zare,/ Deasupra munților s adună...” 10) Cuvîntul e prezent, de asemenea, la prozatorii epocii: la Sadoveanu, care publică o povestire cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Basmul vechi al unei fete/ De mpărat, mireasă tristă” (Șt. O. Iosif)5). Cum se vede, tocmai pentru că e general, cuvîntul „basm” are avantajul de a fi evocator. în numele lui se pot afirma o mulțime de lucruri, deschide porți sufletești tainice, da la iveală aspirații dintre cele mai îndrăznețe. La o nouă folosire, în „Plouă”, Bacovia scrie cuvîntul „basm” cu iritare: „Ce basme tălăngile spun!/ Ce lume așa goală de vise!/... Și cum să nu plîngi în abise,/ Da, cum să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Tăcută, cu soare,/ Va trece o pasăre,/ Departe,/ Ca printr-un parc.../ Gîndește-te atunci/ La fastuosul basm”7). Despre „instinctul satanic” între loviturile reușite de Bacovia la capitolul formulări memorabile, trebuie inclus și „instinctul satanic”, din „Balet”: „Lunecau baletistele albe.../ Tainic trezind complexul organic-/ Albe, stîrnind instinctul satanic,/ Lunecau baletistele albe”1). Cititorul intuiește despre ce e vorba, dar îi vine greu să explice. Trezirea „complexului organic” înseamnă o stare de excitație în întreg corpul, propagată spontan. Formula de „complex organic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Fără țară”, „Sîngele”, „Portretul”, „Apostolul” etc. 10. „Noapte de ploaie” (Fragment dintr-un poem), în Balade vesele și triste și alte poezii, EPL, BPT, 1966, p. 320. Cuvîntul mai figurează în „Icoanei” („Cînd mi-a sădit în piept ispita,/ Fiorul tainic al dorinții”) și în „Pruncul” („Și-n dimineața zilei de aprilie/ Simțeai plutind în aer, pretutindeni,/ Fiori, adînci fiori de fericire,-”). 11. Viața romînească, 2, vol.7, 1907, p. 63-70. 12. „Dorința”, în Viața Romînească, 8, vol.29, 1913, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de ce sînt surprins, ba chiar puțin jenat, cînd dau de astfel de cuvinte în poezia sa: „Și-o păsărică în grădina brumată,/ în liniștea rece, a iarnă-a făcut” („Belșug”), „O păsărică modula/-Vii?” („Sfîrșit de toamnă”), „Trec păsărele,/ Și tainic s-ascund” („Pastel”). Impresia pe care mi-o fac asemenea versuri e că citesc pe un alt poet, mai vechi și mai sentimental. Dar de ce, oare, numai păsările (și-ntr-un „Pastel” din Comedii... plopii: „Sărmanii plopi de lîngă moară
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acest gen este reflectat și de înființarea la Universitatea din Oregon a unui departament comun de jurnalism și engleză (40, 46). În mod similar autorul articolului din Nieman Reports apărut în 1992, "Păcatul secret al jurnalismului", sugerează că acest păcat tainic este rolul important pe care îl joacă în articolele cele mai complexe scenariul imaginativ, cu alte cuvinte, aceste articole utilizează tehnici care în mod obișnuit sunt asociate cu scrierea unei nuvele (Kirkhorn 36). Gradul în care limitele acestui gen rămân
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aparte de Biserică și de învățătura ei. Asistența socială eclezială nu este o "componentă", un capitol major al doctrinei Bisericii, ci Biserica poate fi înțeleasă prin prisma mai multor dimensiuni pe care le întrupează în aspectul ei ontologic de Trup tainic al lui Hristos. Dacă Biserica este privită strict din punct de vedere instituțional, atunci putem vorbi de o doctrină socială creștină, însă în acest sens pierdem esența. Dacă o privim ca organism așa cum este ea definită teologic, referitor la latura
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Domnului nostru Iisus Hristos..., să nu fie în sânul vostru dezbinări; ci să fiți cu totul uniți în același gând și-n aceeași dreaptă judecată" (1 Corinteni 1, 10). Pentru Biserică valoarea cea mai înaltă este unitatea ei ca trup tainic al lui Hristos (Efeseni 1, 23) de care depinde mântuirea veșnică a omului. Adresându-se membrilor Bisericii lui Hristos, Sfântul Ignatie Teoforul scrie: "Voi toți sunteți ca o singură biserică, un singur altar, un singur Iisus" (trad. Ică jr. 2002
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ei. VLAHO - BEDUINII DE LA MUNTELE SINAI (Articolul a fost publicat în „Studii si articole de istorie”, LXII (serie nouă), București, 1995, p. 110-115 ) Din timp în timp, presa străină cât și presa de la noi, informează despre un lucru tulburător și tainic, exotic și senzațional, care stârnește și întreține curiozitatea istoricilor și lingviștilor, tuturor celor cărora le zâmbește muza Clio: existența în jurul mănăstirii „Sfânta Ecaterina” de la poalele Muntelui Sinai, a unei populații deosebite de masa beduinilor arabi prin dialectul vorbit, portul și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Codrii (sunt) organe (pluralul de la substantivul orga) sonoare”, „crivățul... scoțând note-ngrozitoare”. Pastelul dă senzația unui anotimp Încremenit, dar nu este eliminată cu desăvârșire dinamica elementelor care compun tabloul. „Fumuri albe se ridică În văzduhul scânteios ”, „luna Își aprinde farul tainic de lumină”, „crivățul pătrunde ”, „un lup... se alungă ”. Așa că, chiar dacă Șerban Cioculescu afirma că V. Alecsandri” are sentimentul neclintirii totale, al tăcerii absolute, al suspendării vieții, Într-un cuvânt, intuiția caracterului grandios al anotimpului comentând imaginile care fac obiectul discuției
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Poezia „Gorunul” din volumul „Poemele luminii” de Lucian Blaga, publicat În 1919, exprimă, pornind de la acest deziderat, o sensibilitate rară. Sensibilitatea poetului, un deosebit rafinament al simțurilor intră În rezonanță cu imperceptibilele vibrații ale naturii surprinsă Într-un moment de tainică trăire. Poetul are revelația unei muzici aparte, zvonul ei ușor Îl Împovărează dulce cu o stare de liniște rară, pătrunsă adânc În suflet, Încât privește din exterior spre interior, lăsându-se unei beții necunoscute. Este descoperită aici o beție a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de așteptat. Când Cătălina Îi vorbește despre „dorul (ei) de luceferi”, limbajul devine solemn, fonetismele populare dispar. În strofele 58, 59 aceste limpeziri de limbaj sunt evidente. „Dar un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizont nemărginit Singurătății mării. Și tainic genele le plec, Căci mi le Împle plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul;” Aceste cuvinte sunt rostite de Cătălina atunci când Îl respinge oarecum, fără convingere, pe Cătălin. Termenul „asameni” din strofa 76: „Tu vrei un om să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
făcu chiar caz Cum se pileau temeinic dacii, Cum Burebista cel viteaz Cînd l-apucară-odată dracii, Pe slujitorii săi i-a pus De-au bărbierit vița total... Dar dacii au sărit în sus, S-au mîniat în așa hal, Că unii, tainic, au urzit Un mic complot antistatal Și printr-un puci, au reușit Să-l urce-n tron pe Decebal. Poate v-ați întrebat vreodată Ce s-o fi întîmplat cu via, După ce fost-a defrișată? Cum renăscu în România? Vreo
BALAD? VITICOL? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84341_a_85666]
-
nu-i fi plăcut lui Vlahuță versurile lui V. Voiculescu? Ele defineau însăși Poezia: Cerească floare, albă, strălucită, Cu blând miros de rai, e Poezia. Sămânța ei de îngeri e zvârlită Și brazdă caldă-i e copilăria. Ascunsă-n suflet, tainică, cuminte, Din lin izvor de lacrime amare Și din dulceața bucuriei sfinte Ea suge hrană și se face mare... Ea, Poezia, le definea amândorura Casa noastră, le aducea mai aproape satul copilăriei : Ce pașnic era satul...Pitit la poala culmii
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]