5,413 matches
-
mulțumiri și proiecte (mai ales pentru cura de la Lacul Sărat pentru care roagă să i se trimită bani). Nimic despre boală, deci tot nu intervine mercurul în medicație. 27 mai/8 iunie: „Bietul Mihai a ajuns în starea cea mai teribilă care poate să fie. Numai pe mine mă cunoaște, ieri a avut furie îngrozitoare. Domnul Frangolea ce locuiește tot în casa asta a avut bunăvoința a mă ajuta în toate privințele alergând după toți doctorii cari au ținut un consiliu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
datoriile mele, toate cele nici cinci lire, pentru plata caritabilei și generoasei camere din Bristol, sub pedeapsa, dacă plata e refuzată, de a împiedica pe toți membrii să aibă o cină bună apărînd sub chipul unui aprod. Dacă, sfidînd acest teribil spectru, vor continua cu încăpățînare să refuze să stingă datoriile mele, cei doi creditori ai mei să se adreseze suporterilor Declarației drepturilor omului. Articol. - Las pe mama și sora mea în protecția prietenilor mei, dacă am vreunul. Executat, în prezența
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
calitative, plăcerea sunt „rele”. Acest blocaj se referă la faptul că, din orgoliu, bărbații se consideră supremii creatori, iar atributele lor sunt rațiunea, realismul și logica rece. Celelalte atribute: sensibilitatea, emoția, intuiția, gustul pentru estetic sunt considerate feminine, de unde teama teribilă a bărbaților de a nu li se descoperi ceva „atipic”. De fapt, în creativitate fac o treabă bună tocmai aceste atribute „feminine”. 3. Tradiționalismul, conservatorismul Există două tipuri de culturi: unele orientate spre tradiție, altele spre schimbare. * În culturile orientate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
părerea. Tatăl, un bătrân înțelept, îl ascultă cu atenție și îi răspunde că acceptând să fie martorul acuzării va avea zile liniștite și nopți cumplite, iar dacă nu va depune mărturie împotriva prietenilor săi, va avea nopți liniștite și zile teribile, așa că nu are de ales. S. a înțeles numaidecât raționamentul tatălui și îndemnul de a se purta curajos. Refuză propunerea de a fi martorul acuzării și, în consecință, este inclus de Securitate în „lotul mistico-legionar Noica-Pillat”. E judecat și condamnat
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
un loc liniștit, în apropierea satului Sena, din districtul Uruvelă, pe malul râului Nairañjană, și s-a stabilit acolo. Timp de șase ani, cu îndârjire, își impune extreme forme de asceză, cuprinzând lungi perioade de veghe în meditație și posturi teribile. De exemplu, se hrănea cu semințe și iarbă, și o perioadă doar cu balegă. Se spune că, treptat, ajunsese să consume doar un bob de orez pe zi. Era îmbrăcat în haine grosolane, își smulsese părul și barba pentru a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
poartă treptat la atingerea „nu tristei, nu veselei, ci echilibratei, înțeleptei și desăvârșitei purități a minții”, eliberând conștiința de legăturile cu lumea sensibilă. Meditația îi permite, grație „ochiului său divin”, să îmbrățișeze totalitatea lumilor și eterna lor devenire, adică ciclul teribil al nașterilor, morților și reîncarnărilor determinat de karma. La veghea a doua, Gautama își recapitulează nenumăratele vieți anterioare și contemplă în câteva clipe existențele nesfârșite ale celorlalți. În timpul celei de-a treia veghi din noapte, a avut loc Revelația, Consacrarea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de calul lui Ćakravartin, ce traversează Oceanul cu stăpânul său; ca și el, Kaṇțhaka are podoabe de aur; culoarea lui este albă și nechezatul i se aude de la distanța de un krośa; sub pasul lui pământul scoate sunete plăcute și teribile; calul varsă lacrimi la despărțirea de stăpânul lui. În zori, după ce ajunge în câmp deschis, depărtându-se la vreo zece leghe de oraș, prințul se oprește, îi încredințează lui Candaka (păli: Chañña) hainele parfumate, lucrurile prețioase și se îmbracă cu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
atunci când Comunitatea va fi bine întemeiată el va intra în Parinirvăṇa. „N-avea nici o grijă, Răufăcătorule, îi răspunde Cel Preafericit. Nu vei mai avea mult de așteptat”. Buddha renunță la voința de a trăi. În acel moment, are loc un teribil cutremur, însoțit de tunete asurzitoare. Ănanda îl întreabă pe Magistru care e cauza acestui neobișnuit fenomen și, aflând, îl roagă să supraviețuiască până la sfârșitul perioadei cosmice. Dar Buddha nu-și poate călca promisiunea pe care tocmai i-o făcuse lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a aruncat ăsta ochiul. Băi, și ne-a văzut cum răcneam și noi, cum Îl imitam. Și ne-a băgat pe amândoi la izolare șapte zile. Da’ n-a fost teribilă treaba, că, În primul rând, ne era foarte cald, că era vară și o duceam bine, pentru că veneau băieții de la bucătărie și Întotdeauna când venea să-ți dea mâncarea avea turtoaie sau pâine, și ne băga acolo... Nu era izolarea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
treaba, că, În primul rând, ne era foarte cald, că era vară și o duceam bine, pentru că veneau băieții de la bucătărie și Întotdeauna când venea să-ți dea mâncarea avea turtoaie sau pâine, și ne băga acolo... Nu era izolarea teribilă... Poate iarna ar fi fost rea... Dar când era timp de persecuție, ne persecuta pe toți. Atuncea Îți căuta motive când veneai de la muncă, de la câmp, și te băteau. Te oprea În poartă și-ți dădea 10, 15, 20, 30
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu, și tata am fost țărăniști. Eram originar dintr-o zonă cu puternice simpatii țărăniste și am avut un trecut marcat de lupta Împotriva comuniștilor. Ca avocat, În ce procese cu tentă politică ați avut ocazia să apărați? Cel mai teribil, și care i-a deranjat foarte mult pe ăștia de pe la Securitate, a fost un proces al unui medic de la Bran, Cornel Tisu. Pe vremuri, În perioada anilor ’30-’33, la vârsta de 27 de ani a fost deputat liberal... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și atunci, În vara lui 1949, a apărut ordin și geamurile au fost astupate cu scânduri, una lângă alta... N-aveai nici o vedere, doar puțină lumină care venea printre scânduri... Izolarea era totală și mai ales lipsa de aer era teribilă... Și, ca să avem totuși puțin aer, gardianul mai deschidea câteodată ușa dinspre coridor. Inuman. Comuniștii au știut un singur lucru: să aplice forța răului fără limită... Descrieți cum s-a desfășurat procesul! Deci procesul a fost la sfârșitul lui mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu știu unde l-au dus, că nu l-am mai văzut de atunci... În Balta Brăilei a fost una din perioadele cele mai grele din timpul celor aproape opt ani de pușcărie pe care i-am făcut eu... Era o goană teribilă și n-aveai voie să te ridici deloc. Toate se făceau la repezeală... Eram Împinși permanent de la spate și n-aveai timp să te odihnești nici o clipă... Ni se spunea mereu: „Dă-i drumu’! Nu sta pe loc! Lucrează!”. Era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
condamnare au fost toate Înscenate... Ce puteți să-mi spuneți despre asistența medicală? La Strâmba era un mic spital... Dar ce vreau să vă spun este că atunci când eram În Închisoare, la un moment dat, s-a ivit o gripă teribilă, și unul din deținuți a murit În celulă... Adică s-a cerut asistență medicală, da’ n-a venit nimeni să-l Îngrijească... Abia după aceea au Început să ne dea niște medicamente, niște pastile. Și ca să aveți o idee despre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de zile am tras de ele... De bătut ne-a bătut Manea, un nenorocit, un țigan din Jilava, care era plutonier-major. Am stat În celulă la Jilava În condițiile ălea teribile de Înfometare și de teroare și de nesiguranță... Vă mai amintiți cum ați fost dus la Salcia? Ne-a Îmbarcat Într-o noapte Într-un tren. Mulți spuneau: „Domnule, ne duce În Siberia!”. Alții spuneau că ne duce În Bărăgan
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nimic... Baraca era din chirpici, acoperit cu stuf... Iernile erau cumplite! La Salcia vă scotea la muncă? Da. La un moment dat eram atât de slăbit de efortul ăla, că munceam mult, și venisem slăbit, aveam colici și aveam dureri teribile, și, la un moment dat, am rupt zeghea de pe mine și-am spus: „Domnule, Împușcați-mă! Și așa sunt nevinovat. Împușcați-mă pentru că nu vreau să mai trăiesc! Nu mai pot să muncesc aici”. Și-atuncea a zis unu’: „Bă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
amic sincer al nobilei voastre națiuni, care a primit civilizațiunea de la romani și căreia-i place a veni astăzi să o caute în Franța. Aveți dreptate să o căutați la dânsa căci credeți, dacă Franța atât de fericită adesea în teribilul joc al războiului, n-a fost și în ultima dată, nu este fiindcă ea nu și-a păstrat vechile calități; ea este tot una din națiunile cele mai luminate, mai generoase, una din cele mai brave ale lumii și va
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
maluri peste maluri, din munte peste munte Să bată a tale coaste, s-acopere-a ta frunte. Să facă într-o clipă ca să dispari din lume. Cu-a tale stânci și codri, cu ai tăi copii și nume!“ Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie Mișcând coama-i de codri ca leul în mânie Și-n hohot lung răspunde: „Balcane-a ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie, Nevoie ai de-o cârje ruina-ți s-o supoarte Căci ai ajuns
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și disprețuire Dezgust ș-amară căire Iată ce ți se dă azi! O să cazi! — O să cazi! Ieri trecea din gură-n gură Ca o tainică murmură De acorduri îngerești: — Să trăiești! — Să trăiești! Însă... un vânt din pustie C-o teribilă urgie Urlă și mugește azi: O să cazi! — O să cazi! 19 cum cântă neamțul în românia Chind la min aiș fenit, Avut bondoloni zdrimt Și ușor te me lua vânt, O ia, muter ia! O ia, fater ia! Tar cum io
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
învîrtiți”, generoși și egoiști etc. Am asistat la „evenimente”, dar și la mulțime de incidente, la etalări de marote, la contraziceri pătimașe, la răbufniri de orgolii, la meschinării, la atacuri perverse, la treceri de la acolade amicale la dezavuări și insulte teribile, la denigrări și delațiuni, la împăcări spectaculare. Unele din manifestări m-au contrariat, altele m-au indignat, altele m-au fascinat. Fiecare varietate de comportament, după grade și intensități, mobiliza cuvintele dicționarului. Alternativ sau succesiv: pe cele iuți, pe cele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căruța. „Dacă nu se mai întoarce, dacă moare undeva într-un șanț, ca străinii?”, se văita mama ori de cîte ori i se părea că întîrzie, iar îndoiala ei îmi agita zilele și ceasurile de așteptare. Auzeam mereu de întîmplări teribile. Drumurile erau, ca și timpurile, grele și nesigure. Se vorbea de hoți, de fugari, de „partizani”, de inși fără de Dumnezeu, cumpliți, care dau „lovituri”, batjocoresc. Cînd se duceau undeva departe, oamenii se întovărășeau, plecau pregătiți „pentru tot ce e mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe un lan de porumb năboit de ape: numai durere, tristețe și resemnare! Portret sugestiv, figura ei estompa gesticulația hortativă a președintelui. Probabil, mîine-poimîine năvala apelor va înceta. Treptat, urmele calamității vor dispărea. Ar trebui, totuși, ca din această întîmplare teribilă să se extragă concluziile cele mai adevărate. Inundațiile au scos la iveală faptul că nu sîntem pregătiți nici material, nici moral pentru situațiile critice, că n-am învățat nimic din trecutul recent. Continuăm să ne amețim cu vorbe mari, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dată la un serviciu religios evreiesc. împreună cu ceilalți colegi, am ajutat la ridicarea coșciugului, la dusul coroanelor. În drumul spre cimitir, s-a discutat din nou despre versurile din mașina de scris. Ipoteza că el, „poetul fără metafizică”, a avut teribila premoniție, i-a scurtcircuitat și pe ieșeni. N-am spus nimănui că mi se pare neverosimil, prea erau sugestionați. Slujba propriu-zisă a decurs repede. Învălmășite, ultimele imagini îmi par, acum cînd încerc să le notez, de nejuxtapus: frumusețea magnifică a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
centrul satului unde cîntau urmașii vestitei bande a lui Sînescu. Azi, stau aci, în Bacău, și dispoziția mea e cu totul diferită de cea de atunci. Dimineața a fost bună, însă pe la prînz am simțit o nouă „cădere”, parcă mai teribilă decît cele din zilele precedente. Ceva s-a surpat înăuntrul meu și nu găsesc puterea de a-l reface. Nu mai pot privi în „sus”, nu mai izbutesc să-mi imaginez binele. În mod repetat, uneori la aceleași ore din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aparține. *Am terminat de citit Călătorie la capătul nopții de Louis-Ferdinand Céline. E un roman uluitor prin cinismul și cruzimea constatărilor: amar, dur, pe alocuri insuportabil. Sensul lui e coborîtor: de la entuziasm la indiferență. Bardamu, personajul narator, face, finalmente, constatarea teribilă că a atins pragul de la care Robinson, figură de escroc și criminal, îi apare superior prin persistența într-o idee, deși una de o calitate dubioasă. Urmînd destinul și pe acest fatal Robinson, el trece (asta-i „călătoria” sa) prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]