9,719 matches
-
situații dintre cele mai năstrușnice, stârnitoare de râs. Am fost însă mirat când l-am auzit la Capșa povestind despre el pe Tașcu Gheorghiu, pe la începutul anilor ’70. Fostul suprarealist, impenitentul boem și noctambul, devot al lui Mateiu Caragiale și traducător inspirat al lui Lampedusa, își amuza copios convivii mai tineri cu istorisiri despre profesorul Ciuntu. De unde să-l fi cunoscut? Eu știam că Tașcu Gheorghiu era constănțean, fusese elev la Constanța, unde și editase revista avangardistă Liceu, pe când profesorul Ciuntu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
interpretarea de către cugetători a unor versete biblice referitoare la Ieșirea, a doua carte a lui Moise, către „Rugul Aprins”, văzut ca o poartă către veșnicie... (p. 263). În știință, paleobotanica biblică, aflu din ceea ce se spune într-o carteDaniel Stein, traducător, autor Ludmila Ulițkaia, Editura Humanitas, 2011, p. 126, că prin părțile Israelului există o plantă care nu are nimic deosebit, dar seamănă mult cu rugul din care Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Planta aceasta are un conținut bogat în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
renascentist. A publicat cărți de referință legate de mentalitatea și specificul societății florentine din perioada Renașterii, dintre care amintim: Eseuri despre Renaștere, Florența toscana, Cetatea Crucii, Statul teritorial florentin, Societatea și individul în Florența renascentista. Connell este și un excelent traducător din italiană, celebra carte a lui Machiavelli, Principele, fiind tradusă de el și foarte bine primită în mediile intelectuale din Statele Unite în urmă cu 9 ani. El se află și în conducerea prestigioasei reviste americane Journal of History of Ideas
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
unui nou tip de istorie în Florența secolului al XV-lea a fost Leonardo Bruni. Deși scrierile lui Bruni au avut foarte puține de spus despre filosofia naturalista, după o atracție inițială spre Platon, el a devenit cel mai important traducător al lui Aristotel din secolul al XV-lea. După cum a declarat în Viața lui Aristotel, unul dintre cele mai atrăgătoare aspecte ale filosofiei aristotelice a constat în aceea că toate disciplinele filosofice în parte filosofia morală, filozofia naturală, retorica și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
este consemnata că unul dintre primele texte grecești citite și studiate în Florența, si, posibil, prima narațiune istorică greacă citită acolo. La mijlocul secolului, primele cărți de istorie ale lui Diodorus au dobândit reputația de "fabuloase", așa cum au fost numite de către traducătorul lor, Poggio Bracciolini, care și-a terminat lucrarea în 1449 cu ajutorul lui George al Trebizondei 27. În 1405 sau 1406 prietenul mai vechi al lui Leonardo Bruni, Coluccio Salutați cancelarul Florenței, a inclus în cartea a patra a Muncilor lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Vatamaniuc, iar insistențele rămân ca simple speculații, pe care însă nu trebuie să le respingem prea categoric. În fine... Valoarea adevărată a volumului omagial (în felul său) constă în traducerile prezentate, bilingv, arătând pe de-o parte talentul poetic al traducătorilor, dar și, poate în primul rând, muzicalitatea limbii aromâne, atât de apropiată de limba română, probând trunchiul comun din care s-au dezvoltat. Se impune, așadar, să cităm, la rândul nostru câteva exemple edificatoare: "Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
analiză a textului și contextului producerii scrisorii lui Eminescu, pe care O. Minar o dă drept originală, către consulul rus Lermontov, scrisă de poet în limba franceză, o scrisoare "de mulțumire" pentru ajutorul oferit de acesta în strădania sa de traducător. Intrând în detaliile momentului în care O. Minar plasează epistola (Odesa, iulie-august 1885), Dumitru Copilu-Copilin elucidează totul: "viceconsulul rus Sergiu Lermontov venise la Iași, unde îi "scria" Eminescu, la un an sau doi după ce poetul român "expediase" pe adresa consulatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
universal al operei eminesciene, utilizând statistici și practicând modelul unor dări de seamă etc., chestiuni în general cunoscute, meritul său fiind acela al popularizării metodice și riguroase a tuturor acestor aspecte. De interes sunt interviurile pe care le ia unor traducători ai poetului: în limba cehă (Wilem Zavada), în armeană (Gurghen Borian), precum și lui Edgar Papu, referitor tot la condiția universalității lui Eminescu. Din păcate însă, autorul comunicărilor, conferințelor și articolelor ocazionale, pe care le-a prezentat diverselor auditorii, nu și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lumii. Este cercetat modul în care Eminescu apare în viziunea marilor scriitori români, fără a omite puzderia de Omagii lirice și odată cu acestea deschizând discuția despre Detractori și Antieminescieni, definind eminescologia și făcând, iarăși, catalogul eminescologilor, al eseiștilor și al traducătorilor. Nu lipsește, în final, reflectarea poetului în muzică, în artele plastice (în viziunea marilor pictori ai lumii), în cinematografie, filatelie și medalistică. Dicționarul de încheie cu enumerarea edițiilor importante ale operei, edițiile în limbi străine sau multilingve. Dicționarul enciclopedic Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
personalitate și cu mult simț al umorului și mulți, mulți alții. Această perioadă a fost pentru mine o trăire deosebită, plină de conținut și de învățăminte, o fereastră deschisă către lumea largă, o fereastră directă, fără gratii, fără filtre, fără traducători sau intermediari subiectivi. Una dintre observațiile mele importante a fost constatarea că în limba română există incredibil de multe cuvinte care provin din toate limbile pământului, chiar dacă unele și-au modificat înțelesul, ca de exemplu cuvântul românesc „eșec” (insucces), care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Constantin (Costică) Beldie, publicist, traducător, memorialist, s-a născut În 8 septembrie 1887 la București; era fiul cel mai mare al lui Dumitru Georgescu-Beldie din Stroești, jud. Argeș, și al soției sale, Maria (n. șercăianu, din satul Dopca, jud. Brașov). Este educat În copilărie, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceea, F. Aderca ne trimitea din Paris traducerea a trei scrisori inedite ale lui Seneca către prietenul său poetul Lucilius, descoperite de colaboratorul nostru „la poalele muntelui St. Genevișve, sub o lespede la baza primului zid de apărare al Parisului“. Traducătorul acestor senzațio nale palimpseste, regretând a nu fi avut norocul, ca atâția greci și bulgari, să fie descendent roman, se declara totuși fericit să dea compatrioților lui de origine latină satisfacția de a citi, cei dintâi, cuprinsul acestor scrisori, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plin activitatea secretarului de redacție. Beldie redacta rubrici permanente, ca „Revista săptămânei“, cu secvențe specifice: „De prin țară“, „De prin străinătate“, „Fapte și recenzii“. La 24 august 1919 se publică traducerea unor poezii din Salvatore di Giacomo la rubrica „Însemnări“; traducătorii au semnat criptic: R. O. & C. B., adică Ramiro Ortiz și Constantin Beldie. În nr. 56 din 19-26 decembrie 1920 se publică un portret al secretarului de redacție executat de pictorul Sabin Popp, sub care apare legenda: „C. Beldie. Managerul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai depind de banul meu și că de fiecare dată va trebui să Îi cer de la stareț. În cursa Constanța-Suceava am avut condiții destul de bune de călătorie, așa că până la Bacău am putut citi În tihnă excelentul jurnal al poetului și traducătorului Petre Stoica, Viața mea la țară (Editura Cartea Românească, București, 1988, 140 pagini). Cu excepția primelor minute, când autocarul nu era Încălzit, În celelalte n-am simțit deloc iarna, ale cărei urme au Început să se vadă Încă Înainte de intrarea În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Am găsit la biroul de plasare al Universității un anunț "sexy" al unei bănci de afaceri din Geneva: căutau un student "discret, care stăpânește perfect limba franceză" pentru supervizarea unor traduceri din România. Cu alte cuvinte, prima mea slujbă de traducător. Termenul de predare a lucrării era de numai 48 de ore. Primesc vineri la prânz documentele cu pricina. Era vorba de un mare combinat chimic din România, privatizat în anii '90. Din acte reieșea că mastodontul aparține acum unei țărănci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ce consta de fapt "șmenul". Cert este că cei de la bancă simțiseră ceva. Traducerea din română în franceză era ca vai de lume, genul de lucrare pe care o livrează în România birourile de la colț de stradă, care lucrează cu "traducători autorizați". Iar acum începe povestea. Luni mă prezint la bancă, traducerea mă aștepta cuminte, mirosind a cerneală în servietă. Spun suma cuvenită, cam 1200 de franci elvețieni, o sumă enormă, dacă o raportez la câștigurile mele lunare. Când este vorba
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
25-26 de ani, fiindcă după aceea devine brusc femeie și își pierde gustul. Nu am cum să traduc în cuvine ceea ce (re)simt, și sunt foarte trist. George Steiner vorbea în al său After Babel de tristețea foarte specială a traducătorului care simte că a eșuat în înteprinderea sa. Ei bine, tinerețea pierdută nu se poate traduce fără a eșua în banal, vulgaritate sau poezie. Sau toate trei la un loc. 08 august 2003 Mare, mare foc de artificii pe malul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Radu Paraschivescu (n. 1960), absolvent al Facultății de Limbi și Literaturi Străine din București, este scriitor, traducător și editor. În paralel, publică în presa generalistă, culturală și sportivă. A scris unsprezece cărți (Fluturele negru, Cu inima smulsă din piept, Bazar bizar, Balul fantomelor, Ghidul nesimțitului etc.) și a tradus aproape 70 din autori englezi, americani, francezi și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
teme literare sau sportive. Este deținătorul Premiului Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului 2005 (Fanionul roșu, Humanitas, 2005). Antoaneta Ralian (n. 1924), absolventă a Facultății de Litere din București, este cel mai productiv și apreciat traducător din engleză pe care l-a dat România. A fost redactor de carte la Editura Univers. A semnat peste 120 de traduceri (preponderent ro mane, dar și piese de teatru) din autori prestigioși: D.H. Lawrence, Thomas Hardy, Henry James, Virginia
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Târgul Internațional de Carte Gau deamus din 2010 se înființează Premiul special pentru traduceri care îi poartă numele. Argument Cu șapte ani și jumătate în urmă, mi s-a cerut să scriu primul „Laudatio“ din viață. Sărbătorita era unul dintre traducătorii de cursă lungă (și bună) ai Ro mâniei, ajunsă la o vârstă rotundă. N-am aflat nici până astăzi de ce România literară a apelat atunci la mine și nu la altcineva, așa că mi-am putut folosi orgoliul spre a scorni
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
apelat atunci la mine și nu la altcineva, așa că mi-am putut folosi orgoliul spre a scorni motive onorante și convenabile. În ceea ce privește palmaresul, distanța dintre sărbătorită și sărbătoritor se socotea, la fel ca astăzi, în câteva zeci de titluri. Dacă traducătorul care eram asuda pe atunci undeva la jumătatea versantului care ducea spre notorietate, Antoaneta Ralian ajunsese pe un platou andin de toată frumusețea. Dacă eu mai nutream oarece ambiții premiabile (boală vindecată între timp), ea așezase tabăra la un nivel
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nume în fața sau în spatele cor tinei. Uneori operăm cu judecăți atât de înguste, încât or bim la cea mai mică lumină înfiptă sub ochi. Declar din acest motiv că Antoaneta Ralian este actrița ro mână care a nimerit în breasla traducătorilor mai degrabă din neatenție sau dintr-un accident organi zatoric. Am văzut-o jucând roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publi cului fără repetiții generale și supunându
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Antoaneta Ralian. Mă debarasasem de tămâieri, dar în același timp tăiasem o felie din tortul vieții din care gus tasem numai glazura profesiei. Identificasem în Antoaneta Ralian doar un robot performant și rezistent, un doborâtor de recorduri în breaslă, un traducător capabil să umple trei-patru rafturi. Nimic mai mult. Omul dispăruse în conturul și în respirația meseriașului. Strachina plesnise sub călcătura mea voinicească. Nu numai că mă simțeam vinovat, dar nici măcar nu știam cum aș fi putut drege busuiocul. Într-un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
spiritism. În orice caz, expresia de care ați amintit în întrebare a fost o formulare stângace. R.P. Nu mi s-a părut. Dimpotrivă, am perceput-o ca pe o imagine reușită. Și, pentru că tot am pătruns în domeniul acesta al traducătorilor, în care o să mai facem câțiva pași spre finalul cărții noastre, îmi aduc aminte că un coleg de breaslă, Jean Grosu, care s-a stins în 2007, a mărturisit cândva: „Cehoslovacia este a doua mea patrie.“ Ați des coperit, la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe bază de liste cu înscrieri, bilete gratis la spectacolele de teatru. Erau în special piese sovietice și românești - Aurel Baranga, Paul Everac -, dar și clasice. Mă du ceam la un spectacol în fiecare săptămână. Doi colegi de-ai mei, traducători plini de simțul umorului - italienistul Florin Chirițescu și Constantin Olariu, traducătorul din maghiară - , mi-au înmânat pe un for mular tip, oficial, o diplomă de masochism pentru participarea la toate spectacolele. Cred c-o mai am și acum pe un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]